Viscri – 20 februarie 2022

 Viscri (mai demult, Giscriu; în dialect săsesc Weiskirich, Veeskirχ, în germană Weißkirch, Deutschweißkirch, în maghiară Fehéregyháza, Szászfehéregyháza, în traducere „Biserica Albă Săsească”) este un sat în comuna Buneşti, judeţul Braşov, la 40 Km de Sighișoara. Aici se găseşte o cetate țărănească săsească, cu una dintre puținele biserici-sală romanice ale sec.XIII. Este menţionat în documente pe la 1400, când "Alba ecclesia" apare într-un registru al localităților pentru plata impozitului datorat episcopatului, al comitatului de Rupea. Pe la 1500, Viscri este enumerată printre comunele libere ale Scaunului de Rupea, cu 51 de gospodării, trei păstori, un dascăl și doi săraci. Aşezarea ia fiinţă în sec.XII-lea, când aici au fost aduși secui, pentru a păzi granița estică a regatului. Aceștia au ridicat (1100-1120) o biserică de calcar alb-verzuie, de la care s-a dat numele localității. După câțiva ani secuii au fost mutați spre est – Covasna și Harghita de astăzi - iar în locul lor au venit țărani sași, de origine germanică. Dialectul săsesc de aici este și acum similar celui din Luxemburg și este folosit încă de locuitorii germani.

Construcția bisericii a început în anii 1100, conform inscripțiilor pietrelor de mormânt din cimitirul care înconjoară biserica. În 1185 ea a fost preluată de sași. Singura biserică similară (stil romanic, tip sală) mai există în zona Rupei doar în Homorod. Biserica este înconjurată în sec.XIII de un zid de incintă cu donjon, folosind piatră de râu şi nisip. Din incinta veche s-au conservat părţi din sud, est şi nord, iar din donjon mai sunt fundaţiile, peste care s-a ridicat, la mijlocul sec.XVII o clopotniţă nouă. La nucleul romanic iniţial s-au adăugat treptat alte elemente de fortificare. Primele turnuri dreptunghiulare – cele din est şi sud - au fost adăugate bisericii începând cu anul 1525. În nord s-a ridicat mai târziu un turn uşor trapezoidal, iar în vest, cel mai mic turn de forma unui pătrat. Toate au galerii de lemn. Orificiile lor de tragere aparţin tipurilor de fante transversale, potrivite doar pentru arme de calibru mediu şi mic. Galeriile de tragere adăposteau la nivelul solului locuinţele sătenilor. Astăzi aspectul lor s-a modificat prin acoperişuri oblice şi uniforme, coborâte de la fosta linie a acoperişurilor, de la nivelul 2, la nivelul maxim al parterului. În sec.XVIII a fost construit cel de-al doilea zid de apărare precum și un coridor acoperit pentru depozitarea porumbului.

Biserica gotică are şi ea coridoare de tragere sub cornişa acoperişului, pe ambele componente majore (altar şi navă). Nava a fost unită cu vechiul donjon, care, la rândul său, a fost supraînălţat până la cinci nivele. Şi turnul posedă o galerie de coronament, din lemn. Al şaselea nivel de turn este deja în acoperiş, fiind dotat cu găuri de tragere.

Din unul dintre turnurile fortificației se urcă pe un culoar foarte îngust, urmat de câteva scări de lemn și poate fi admirată panorama satului, cu dealuri şi pajiști, precum şi acoperișurile autentice ale caselor şi șurilor. În interiorul zidului de apărare sunt camere care adăpostesc un muzeu etnografic care deține - printre altele - cutii ale breslelor, diverse unelte, piese de mobilier, porturi tradiționale, etc. Un turn are “camera slăninei” unde – conform tradiţiei – era păstrată slana comunităţii. Alte camere aflate la parterul complexului adăpostesc o expoziţie de teracotă de la Mediaș, cu piese care datează din 1906 până în present. Fiecare cahlă este turnată, finisată, glazurată și pictată manual.

Viscri a devenit cunoscut după ce prinţul Charles a cumpărat o casă aici în 1996 şi a vorbit în multe interviuri despre frumuseţile satului din Transilvania. Casa „regală" din Viscri este închiriată turiştilor (670 de lire sterline pe săptămână). Satul lui Charles, cum este cunoscut acum Viscri a devenit o atracţie turistică: 45.000 turişti în 2019 au vizitat au vizitat biserica evanghelică fortificată săsească din Viscri, inclusă din 1999 în patrimonial mondial UNESCO.