Opera Garnier, Paris – 4 iunie 2022

Opéra (sau Palais) Garnier, este un teatru gândit ca o academie de muzică, coregrafie și poezie lirică, aflat în arondismentul 9 din Paris. Clădirea se remarcă ca un monument reprezentativ de arhitectură eclectică și stilul istoricist din a doua jumătate a sec.XIX. A fost numită „Opéra de Paris” până în 1989, când deschiderea Operei Bastille - de asemenea, Opéra de Paris - i-a influențat numele. Opera Garnier este catalogată ca monument istoric din 16 octombrie 1923.

Pe 14 ianuarie 1858, Napoleon al III-lea a fost ţinta unui atentat pe rue Le Peletier, când ieşea de la operă. Cuplul imperial scapă miraculos, dar sunt 8 morţi şi aproape 100 răniţi după exploziile mai multor obiecte capcană. A doua zi împăratul decide construirea unui nou teatru mare, demn de capitala Franţei, pe o stradă principală mai puțin predispusă atacurilor. Proiectul a fost declarat de utilitate publică prin decretul imperial din 29 septembrie 1860. Se instituie un concurs pentru construirea unei „Academiei Imperiale de Muzică şi Dans”. Arhitectul Charles Garnier (1825–1898) devenise cunoscut pentru câștigarea primului Grand Prix de Rome în 1848. Ajutat de colegi și mulți prieteni de la École des Beaux-Arts, a depus un proiect inovator notat  cu cifra 38 (proiectele sunt depuse anonim) şi cu motto-ul „Aspir la multe, mă aștept la puțin”. Juriul de experţi - prezidat de prințul Walewski, fiul natural al lui Napoleon I și al contesei Walewska – declară câştigător în unanimitate pe 30 mai 1861 - din 171 proiecte - pe cel al lui Garnier.

Alegerea locației este propusă de către prefectul Haussmann: un teren destinat a fi inconjurat de blocuri de locuinţe înalte. Dimensiunile și forma sa impun constrângeri semnificative; dificultatea de a proiecta o clădire de o scară atât de mare pe o suprafață în formă de diamant și asimetrică l-a determinat pe Garnier să solicite zadarnic diverse amenajări,

Începerea lucrărilor a avut loc în anul 1861, dar oficial prima piatră este pusă la 5 mai 1862. Prima problem rezolvată este blocarea pânzei feratice; zeci de pompe cu abur lucrează neîntrerupt 8 luni, secând toate puțurile din raioanele din jur. Se creează o carcasă mare de beton care va permite infrastructurilor să reziste la presiunea apei de infiltrare și să distribuie mai bine încărcăturile unei părți din clădiri. Ea dă naștere legendei unui lac subteran alimentat de un pârâu care poartă numele de „Grange-Batelière”, idee exploatată de celebrul roman al lui Gaston Leroux, “Fantoma de la Operă”.

Construcția ţine 15 ani (1861-1875). Lucrările sunt încetinite, chiar întrerupte de mai multe ori. Creditele sunt uneori realocate proiectelor considerate prioritare sau mai populare, cum ar fi Hôtel-Dieu din Paris. În timpul războiului împotriva Prusiei, construcția a fost complet întreruptă. În perioada Comunei din Paris, Opera (ca și alte monumente pariziene) a suferit distrugeri și reparațiile au costat 300.000 franci aur (1 franc din 1850 este evaluat la 3,27 euro).

Odată cu apariția celei de-a treia republici, fondurile au fost limitate strict. Dar la 28 octombrie 1873, vechea operă din rue Le Peletier - care a servit ca operă temporară la Paris din 1821 - a fost distrusă într-un incendiu, iar Garnier este rechemat pentru a finaliza construcția noii Opere, fiind alocate sumele necesare pentru finalizarea lucrărilor structurale și a decorațiunii interioare. Arhitectul a primit 6,9 milioane franci, cu condiția de a finaliza construcția în 18 luni. Este considerată oficial gata la 30 decembrie 1874, cu costuri totale estimate 36 milioane de franci aur. Unele părţi (Rotonde du Glacier, Galerie du Fumoir) rămân totuşi neterminate.

Dar primă inaugurare avusese loc la 15 august 1867 numai pentru fațada principală, cu ocazia Expoziției Universale din 1867 și la cererea Împăratului.

Inaugurarea a avut loc marți, 5 ianuarie 1875, în prezența președintelui Republicii Mac Mahon, a primarului Londrei, a primarului Amsterdamului, a familiei regale a Spaniei și a aproape 2.000 invitați din toată Europa și din alte părți. Programul include: (1) uvertura La Muette de Portici d’Auber; (2) primele două acte din La Juive de Halévy; (3) uvertura lui William Tell de Rossini; (4)  scena din La Bénédiction des poignards des Huguenots de Meyerbeer; (5) La Source, balet de Léo Delibes.

Se pare că Charles Garnier ar fi fost invitat (sursele diferă), dar trebuie să plătească pentru locul său în loja a doua. Este un incident mult batjocorit de presa vremii – „ruşine unei administrații care cere arhitectului dreptul de a asista la inaugurarea propriului monument!”

Mai are loc o inaugurare pe 19 septembrie 1877 de către mareșalul Patrice de Mac-Mahon, în mijlocul schelelor și clădirilor încă în construcție - câmd Charles Garnier a fost promovat Ofițer al Legiunii de Onoare, iar Academia de Arte Frumoase i-a adus un omagiu în 1899.

Bulevardul Avenue de l'Opéra a fost finalizată abia în ​​1879, mult după încheierea construcției Palais Garnier și căderea celui de-al doilea Imperiu.

În octombrie 1896, în timpul vizitei în Franța, țarul rus Nicolas al II-lea și soția sa Alexandra au mers la operă, unde au asistat la un spectacol în compania președintelui Republicii Félix Faure.