Dunele marine de la Agigea - 22 iunie 2019

 Aria naturală protejată "Dunele marine de la Agigea" este singurul habitat de dune marine conservat la litoralul românesc al Mării Negre. Se afla cam la 200 m de ţărmul mării, la 4 Km de Eforie Nord sau de centrul localităţii Agigea. Fiind greu de nimerit (nici localnicii nu o prea cunosc), se poate lua ca reper pe GPS localul “Pescăria lui Matei” aflat în apropiere.

Ideea înfiinţării unei rezervaţii ştiinţifice i-a aparţinut profesorului Ioan Borcea în 1928. Pentru a proteja plantele rare şi foarte rare, profesorul a îngrădit singur în 1928 o suprafaţă de 600 m². Rezervaţia a fost înfiinţată în mod oficial în 1939 pe 6.300 m² prin Hotărârea Biroului Ştiinţific al Comisiei "Flora României". În 1958 s-a hotărât mărirea suprafeţei la 17.022 m². Rezervaţia a fost înconjurată de un gard din prefabricate de beton, ceea ce a dus la modificarea microclimatului. Zona a fost însă mult degradată în timp ca efect al repetatelor agresiuni umane: construirea cazematelor germane subterane din beton, pășunatul turmelor de oi şi vite, instrucții militare și teren de fotbal pentru soldați, construirea de alei, garduri și platforme de beton, șoseaua litorală care desparte rezervația de apele marine.

În 1990 Staţiunea Biologică Marină "Prof. Dr. Ioan Borcea" a devenit proprietara zonei cu o suprafaţa de 105.504 m², iar din martie 2004 Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi a preluat custodia acestei arii protejate, având aici un complex de clădiri.

Dunele, inalte de 12-14 metri, s-au format prin depunerea nisipului adus de vânt dintr-un vechi golf marin si fixarea lui cu vegetatie. Nu are caracter peisagistic, scopul rezervaţiei fiind strict conservarea florei specifice dunelor de nisip. Ea face parte din reţeaua de arii protejate a Uniunii Europene, „Natura 2000" şi reprezintă singurul habitat conservat de acest gen de pe teritoriul României și din Europa

În rezervaţie se găsesc peste 241 tipuri de plante şi 8 specii de muşchi. Printre rarităţi: ciucușoara de nisip (Alyssum borzaeanum), o specie subendemică foarte rară, prezentă în câteva puncte din România, Bulgaria și Ucraina, considerată ca fiind amenințată cu dispariția la nivel european – aici la Agigea are cea mai mare populației a ei din România (40% din supraata rezervaţiei); volbura de nisip (Convolvulus persicus), o plantă prezentă în zone costiere din România, Bulgaria și Turcia, la noi este prezentă doar aici și în câteva zone din Delta Dunării; cârcelul (Ephedra distachya) cu exemplare răspândite pe 50-60% din suprafața rezervației. Dintre rarități floristice ale nisipurilor se mai pot menționa: Silene thymifolia (doar două pâlcuri!), Crambe maritima – varza de mare, o specie rară introdusă în rezervație și prezentă printr-un singur exemplar. Ca fauna se întâlnesc aici 416 specii de nevertebrate (dintre care 348 sp. de insecte), 3 specii de amfibieni, 6 specii reptile, 54 specii păsări, 15 specii de mamifere. Dintre reptile: țestoasa dobrogeana (Testudo graeca ibera), șarpele rău (Coluber caspius), gușterul (Lacerta viridis), șopârla de iarbă (Podarcis taurica) și probabil vipera de stepă (Vipera ursinii).

 

Stațiunea de Cercetări Biologice Marine a fost constituită prin Decret Regal in 1926; avea o suprafață de 9 hectare și 1 km de țărm…ieșire la mare. Exista în trecut o activitate de cercetare a ecosistemelor marine, cu expediții de prelevare a probelor cu nava de 70 tone aflată în dotare, au fost amenajate laboratoare de botanică, zoologie, embriologie, microbiologie etc, echipate la nivelul acelor vremuri; au fost create colecții, bibliotecă etc. Acum clădirea aparține de Universitatea Al. I. Cuza Iași.