Castelul Bethlen-Haller, Cetatea de Baltă, Jidvei -18 februarie 2022

 Comuna Cetatea de Baltă (Küküllővár - Cetatea Târnavei) se află în jud. Alba, între Târnăveni și Blaj, pe malul Târnavei Mici. Vechiul castel de aici se afla lângă sat, într-o zonă mlăștinoasă (de aici vine denumirea românească a localității). Cetatea a fost distrusă în timpul invaziei mongole iar noul castel a fost atestat documentar în 1321. Regele Matei Corvin l-a donat voievodului transilvănean Pongrácz János, după moartea căruia castelul intră – ca feudă - în posesia lui Ștefan cel Mare al Moldovei. După moartea lui, castelul trece la fiul său, Bogdan Vodă, și prin decizie a Dietei, următorul voievod, Petru Rareș, ca susținător al lui Ferdinand I, în 1538 pierde castelul, care este distrus în anul 1565. În anul 1622 Ştefan (Istvan) Bethlen - fratele mai mic al principelui Transilvaniei Gabriel Bethlen - construieşte alături castelul de azi, în stil renascentist, după modelul castelului Chambord de pe Valea Loirei. A fost gândit ca un castel de vânătoare și agrement. În timp, castelul a trecut prin numeroase transformări, fiind finalizat în anul 1624, iar între anii 1769-1773, a fost reamenajat în stil baroc. Castelul iese din posesia familiei Bethlen de Iktár și în 1785 Gábor Bethlen de Bethlen cumpără de la fisc domeniul de la Cetatea de Baltă. Îl vinde în același an fratelui său, Miklós (Nicolae), care construiește o scară nouă, distruge zidul cetății, adaugă o capelă, grajduri și o poartă (distrusă în 1972). Se vorbeşte că între acest castel şi cel din Sânmiclăuş, aflat cam la 9 kilometri distanţă - o altă proprietate a familiei Bethlen - existau tuneluri de legătură. Ghidul spunea că au fost descoperiţi câteva sute de metri de tunel. La început a existat şi un pod mobil care făcea trecerea peste şanţ, dar care nu a fost umplut niciodată cu apă.

Construcţia are un plan rectangular, cu patru turnuri circulare amplasate la colţuri, şi un al cincilea turn secundar alipit unei faţade, turn care adăposteşte o scară în spirală, construită din bârne de stejar, fără a fi folosit un singur cui de fier. Scara principală de acces a fost adăugată ulterior; se află în partea din faţă a clădirii şi se termină cu o terasă închisă cu tâmplărie de lemn. În stânga porţii de acces se află dependinţele. Castelul are subsol, parter și etaj. Camerele de la parter erau destinate servitorilor, iar încăperile de la etaj erau pentru familia nobiliară. Camerele din subsol sunt acoperite cu bolte semicirculare din cărămidă, încăperile de la parter sunt acoperite cu bolți specific Renaşterii, iar incăperile de la etaj sunt acoperite cu bolți de cărămidă așezate între grinzi de metal, sistem de acoperire specific secolului XIX, care a înlocuit, probabil, tavanele casetate din lemn sculptat, pictate de Mathias Veress.

De-a lungul timpului castelul a fost deţinut de peste 45 proprietari. Ultimul proprietar din familia Bethlen a fost Márkus Bethlen. Domeniul este vândut de acesta în 1884 (sau pierdut la cărţi, după alte surse) contelui Jeno Haller, care îl deţine până la exproprierea din 1948. În perioada comunistă, castelul a avut diverse funcțiuni - grădiniţă, inchisoare, cantină, carmangerie - până când a fost transformat în secție de șampanizare aferentă IAS Jidvei. După 1989, castelul este retrocedat familiei Haller, care îl vinde în 1999 familiei Necşulescu, proprietarul podgoriilor Jidvei. Funcţionează în continuare ca secţie de șampanizare, după care, în 2003, încep lucrările de restaurare și reamenajare a ansamblului, castelul fiind deschis publicului în august 2020.

La vremea sa castelul era renumit pentru grădinile sale şi pentru crescătoria de cerbi. Obiectele și picturile actuale care împodobesc castelul Bethlen-Haller au fost adunate din diverse colecții și de la colecționari. Câteva săli au fost pictate de studenți de la Universitatea de Arte. Pianul vechi este singurul obiect original rămas în castel din perioada antebelică. Din sala mare de primire se coboară în sala mare de degustare pe trepte din lemn de stejar care datează din anul 1560. Pe vremea grofului Haller, aici era bucătăria cu dependinţele aferente. În prezent, aici se află o zonă unde au loc degustări rapide (în picioare), şi o alta unde se pot desfăşura degustări mai elaborate şi mese festive. În prezent, imaginea castelului este asociată cu vinul Jidvei. 

  

Un alt element adăugat de Miklós Bethlen este blazonul de alianță al familiilor Bethlen de Bethlen și Csáky de Körösszegh et Adorján (soţia sa, Katalin, provenind din această familie), prima având ca însemn heraldic un șarpe, iar cea din urmă un cap tăiat de tătar. Blazonul era amplasat pe faţada principală a porții de acces în ansamblu, aşa cum se poate vedea în imaginile de arhivă.

Blazonul familiei Bethlen, găsit pe marginea Târnavei Mici şi expus în sala mare a castelului. Şarpele de pe blazonul familiei Bethlen reprezenta înţelepciunea, coroana arăta gradul de nobleţe al familiei, mărul reprezenta proprietatea, iar crucea arăta că erau creştini. Tot pe blazon este sculptat şi un cap de iobag. Alături de blazon mai este expusă o piatră din 1745, pe care este inscripţionat numele lui Bethlen Miklos.

Placa din spatele clădirii datează din 1773. ''Anno 1773. Arcem hane restauri, innovari et adornari fecit excel. ac. Illus. d. Comes Nicolaus de Bethlen Sacrae S. Reg. Mai. Camerarius status et gubern. act int. consiliarius et per magnum Tranniae principatum thesaurarius regius 1773'' (Nicolaus Bethlen ilustrul conte, camerar regional al statului şi guvernului, consilier şi tezaurar regal peste marele principat al Transilvaniei a poruncit să se renoveze şi să se împodobească acest castel în 1773).

Grupul Jidvei deţine cea mai mare plantaţie viticolă din România şi din Europa cu proprietar unic, care se întinde pe o suprafaţă de 2.500 hectare. prelucrând anual peste 25 de milioane kg de struguri. Cele patru crame, aflate la Jidvei, Tăuni, Blaj şi Bălcaciu, dispun de o capacitate de stocare de peste 35 de milioane de litri şi de unele dintre cele mai moderne tehnologii din România. De asemenea, Jidvei de­ţine cea mai mare cramă gravitaţională din Europa - Crama Tăuni - şi prima de acest fel din ţară, prima maşină de plantare cu GPS din Europa, primul sistem de vinificaţie complet computerizat şi prima şcoală privată de viţă-de-vie. Astăzi produce 54 de soiuri.