Mausoleul proorocului Daniel, Samarkand, Uzbekistan – 30.10.2024

       Doniyor, Daniil, Daniel este numele unui sfânt din literatura musulmană, creștină și evreiască. Daniel, tradus din limba ebraică, înseamnă „Dumnezeu este judecătorul meu”. Daniel s-a născut la Ierusalim în anul 603 î.Hr. și este un descendent din regii David și Solomon. În anul 586 î.Hr., după cucerirea Israelului de către regele Nebucadnețar (Nabucodonosor), Daniel a fost dus în Babilon împreună cu copiii altor nobili. Daniel a arătat tăria credințelor sale religioase, s-a abținut de la consumul de vin și alcool, a mâncat doar legume și a respectat regulile religioase. De aceea, înțelepciunea și evlavia sa religioasă sunt descrise ca o recompensă de la Allah/Dumnezeu. Datorită interpretării înțelepte a unui vis al lui Novokhudonosor, regele l-a răsplătit cu daruri și l-a adăugat în rândurile apropiatilor săi. La sosirea perșilor, regele Darius l-a promovat pe Daniel în funcția de conducător al țării. Astfel de complimente i-au făcut invidioşi pe curtenii apropiați regelui, care l-au calomniat pe Daniel și l-au aruncat într-o groapă cu lei flămânzi din ordinul regelui. Dar animalele nu l-au atins. Atunci, din ordinul aceluiaşi rege Rarius, calomniatorii sunt aruncați în groapă, iar leii îi sfâșie.

Locul morții proorocului Daniel nu se cunoaște. Se presupune că ar fi murit în Babilon, în Susa, vechea capitală a imperiului elamit. Dar Susa era împărțită în două de un râu, de o parte se aflau bogații, de cealaltă parte, locuitorii săraci, care s-au luptat mult timp cu cei mai bogați pentru dreptul de a ajunge și ei la moaștele proorocului. Aşa că unul dintre împărați ar fi decretat ca sicriul să fie mutat câte un an pe fiecare parte a râului. Un alt împărat a mutat sicriul cu moaște la mijloc, dar nu pe podul de peste râu, ci sub pod, legat cu lanțuri. În final, se pare că în sec.XIV hanul Amir Timur (Tamerlan) – eroul naţional al Uzbekistanului - a reușit să aducă moaștele din Susa la Samarkand. După alte povești, el ar fi adus în Uzbekistan doar o mână a marelui profet. Timur a construit o moschee pe locul mormântului lui Doniyor. În timp, altarul a suferit numeroase reparaţii şi modificări; a fost înconjurat de un zid și a fost construită o scară din 3 părți pentru a ajunge la el. În același timp, mormântul a fost acoperit cu onix și marmură neagră.

Mausoleul actual Khoja Doniyor - construit la începutul sec.XX - este considerat unul dintre cele mai prestigioase altare din Samarkand, fiind vizitat de reprezentanții a trei religii - islam, creștinism și iudaism. Se află în partea de est a fortăreței Afrosiyab, de-a lungul pârâului Siyob şi a fost ridicat pe mormântul lui Wali Khoja Doniyor. Are o cameră dreptunghiulară cu fronton și cinci cupole (lungimea fiind de aproximativ 15 m). O fotografie de atunci arată mausoleul avea iniţial șase cupole. Frontonul (pe partea de nord) și modelele în formă de cupolă de pe ambele părți ale acestuia au fost decorate cu sculpturi ganch, iar laturile sunt decorate cu arcade. În interiorul mausoleului există un coşciug ​lung. Legendele locului spun că Daniel ar fi fost un uriaș, iar trupul lui a continuat să crească chiar și după moarte. Alte povești spun că, în criptă, se află doar o mână a proorocului, care s-a tot mărit de la un an la altul și așa s-a construit cripta aceasta neobișnuit de lungă (iniţial de 18 m).

 

Izvorul de lângă mausoleu este considerat binecuvântat.

În 1996, al 15-lea Patriarh al Moscovei și al întregii Rusii, Alexei al II-lea, în timpul vizitei sale în Uzbekistan, a vizitat Samarkandul, în special mausoleul Khoja Doniyor. Lângă criptă se afla un fistic uscat, pe care patriarhul a decis să-l sfinţească și, conform unei legende urbane, după un timp, copacul a prins viață din nou. În 2001, orașul Samarkand și monumentele sale istorice, arhitecturale și arheologice, inclusiv mausoleul și complexul Khoja Doniyor, au fost incluse în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO sub titlul „Samarkand – răscrucea culturilor”.