Mânăstirea Maria Radna – 19 septembrie 2017, 7 iulie 2022

 Sfânta Maria din Radna este o mănăstire romano-catolica aflată în orașul Lipova, Arad, cel mai important loc de pelerinaj din vestul ţării al catolicilor (peste 80.000 de persoane anual).  Pe 8 septembrie, cu ocazia  Naşterii Sfintei Fecioare Maria, sute de pelerini sosesc la Radna pentru a lua parte la oficierea serviciilor religioase în limbile română, maghiară, germană şi bulgară. Primele menţiuni despre locaş datează din anul 1327, cand regele Carol Robert de Anjou al Ungariei a ridicat aici o mânăstire şi o biserică închinată Sfântului Ludovic de Toulouse, unchiul său, ambele servicii fiind încredinţate unor călugări franciscani veniţi din Bosnia. În 1520 a fost ridicată o capelă mică pe dealul din apropiere, în care au slujit călugării refugiati la nord de Mureş atunci când Banatul a fost ocupat de otomani, pentru ca în 1626 mânăstirea franciscanilor să fie reînfiinţată la Radna. În 1668, Gheorghe Vriconosa din Bosnia a donat capelei o icoană a Maicii Domnului tipărită pe hârtie în atelierul unui meşter tipograf din Italia. În septembrie 1695, capela a fost incendiată de turci, ea arzând până la temelie, dar icoana a scăpat intactă, devenind astfel o icoana făcătoare de minuni cinstită de credincioşi până astăzi. Biserica veche devenind neîncăpătoare, la 7 iulie 1756 a început ridicarea unui nou lăcaş, sfinţit în 1767 când a fost mutată aici (din vechea capelă) şi icoana miraculoasă. În anul 1770, icoana Maicii Domnului a primit o ramă din argint confecţionată la Viena, în atelierul lui Joseph Moser, meşterul aurar al Curţii Imperiale.

Lucrările la biserică au fost finalizate în anul 1820, în acelaşi an fiind aplicate pe icoană două coroane din aur şi pietre preţioase, donaţie a lui Alexander von Rudnay, Arhiepiscop de Esztergom. Conform ultimei sale dorinte, inima arhiepiscopului se afla păstrată într-o firidă săpată într-un perete al bisericii, în imediata apropiere a Icoanei făcătoare de minuni.
Biserica este în stil baroc, cu o lungime de 63 metri, o lăţime de 16 metri şi o înălţime interioară de 21 metri. Înălţimea exterioară, împreună cu turnurile care au fost supraînălţate în anul 1911 cu câte 30 de metri fiecare, este de 67 metri. Tavanul a fost pictat, în 1762, de vienezul Ferdinand Schiessl, iar orga a fost realizată, în anul 1905, de firma Leopold Wegenstein & Fiii, renumita in epoca. În anul 1985, sculptorul Toth Istvan din Budapesta realizează noul altar din marmură albă de Carrara. În perioada interbelică, viaţa monahală îşi continuă cursul firesc, în anul 1935 înregistrându-se aici cei mai mulţi pelerini din istoria mănăstirii. După 1948, pelerinajele au fost interzise, fiind reluate cu o mai mică amploare în anii '70. Biserica a fost ridicată în anul 1992 la rang de Basilica Minor cu hramul 'Maica Harurilor', de către Papa Ioan Paul al II-lea.  Pe 1 octombrie 2003 călugării franciscani au părăsit mănăstirea din cauza lipsei de adepţi. În mănăstire se află, în prezent, 500 de obiecte votive, o parte din această colecţie fiind supusă deja cercetărilor.