Cetatea Câlnic – 23 iulie 2015

 Cetatea Câlnic (Kelling în germane) este situată la 3 km de autostrada Sibiu – Sebeş, în mijlocul unui sat din Podişul Secaşelor. Localitatea Câlnic se află în sudul județului Alba, în partea de vest a Depresiunii Apoldului, într-o zonă colinară străbătută de valea pârâului Câlnic, afluent al râului Secaș. Orașele cele mai apropiate sunt Sebeș (13 km) și Sibiu (49 km).

Cetatea din Câlnic a fost construită prin 1269 ca reşedinţă pentru greavul sas Chyl de Kelling - cel care a dat şi numele satului. Ea a fost concepută cu un turn-donjon masiv, folosit ca locuinţă, înconjurat cu ziduri ce formau o incintă ovală, cu un turn spre Sud şi un turn de poartă pe latura nordică. Sistemul de apărare era întregit de un şanţ cu apă ce înconjura cetatea. Reşedinţă nobiliară până în 1430, cetatea a fost vândută apoi ţăranilor din Câlnic, care în prima jumătate a sec.XVI au supraînălţat vechiul zid şi au construit un al doilea zid exterior, au întărit turnul porţii, iar în curtea interioară au ridicat capela. Întreaga cetate este construită în cea mai mare parte din piatră de carieră, în unele locuri s-a folosit și piatră de râu, iar pentru ferestre și gurile de deschidere s-a folosit cărămidă. Tot în curtea interioară, lipite de zid, au fost construite cămări pentru provizii, multe fiind încă funcționale.

Cetatea are un amplasament întrucâtva atipic. Fortăreața nu domină împrejurimile ci se situează într-un punct de joasă altitudine. Este constituită din două rânduri de ziduri (incinte) cu traseu oval, dispuse concentric și întărite cu două turnuri și un bastion. Poarta de intrare este apărată de un coridor fortificat. Datorită înălțimii sale (cca 3 m) pare deosebit de scundă în comparație cu celelalte elemente de fortificație. Incinta interioară este cea mai impozantă cu cei 7 m înălțime, în formă de oval alungit cu diametru maxim de cca 50 m. Pe diametrul scurt este fortificată cu două turnuri: turnul porții și un turn de apărare, la care se accede printr-o ușă deschisă la etajul întâi. După pierderea rostului militar al cetății, în acest turn aerat și rece se păstra slănina. Din acest motiv mai este cunoscut și sub numele de turnul slăninii (Fleischerturm).

Cu cei cca. 24 m înăltime, turnul porții reprezintă una din dominantele ansamblului. Aici se află patru clopote, motiv pentru care construcția se mai numește și turnul clopotelor.

Ultima construcție care compune ansamblul cetății din Câlnic - dar prima ca vechime - este masivul turn donjon. În epoca romantică a fost supranumit turnul Siegfried. De plan dreptunghiular (9x13 m), cu ziduri groase de cca 1 m, turnul se ridică până la 27 m înălțime (20 m zidăria, 7 m acoperișul în patru ape). La parterul său se află pivnița, unde sunt amplasate - cu scop decorativ - butoaie de stejar imense, de 5.000-6.000 de litri, amintind de viile renumite din împrejurimi. În acest moment turnul donjon a fost amenajat ca muzeu și adăpostește (pe două nivele) colecții de artă populară și medievală: icoane pe sticla, ceramica sau lemn, costume populare, piese de mobilier, diverse obiecte metalice, tipărituri vechi. În pivniță este amenajată o expoziție de obiecte și unelte folosite în domeniul viticulturii.
Fortificaţia a fost restaurată în anii 1961-1964. În 1998, obiectivul a fost inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO. Acum, aici funcţionează un centru cultural internaţional, sub patronajul Institutului de Arheologie şi Istoria Artei al Academiei Române din Cluj-Napoca şi al Asociaţiei „Ars Transsilvaniae”.