Valea Sacră. Oraşul Ollantaytambo şi terasele Pumatallis, Peru - 15 noiembrie 2012

Ollantaytambo (Quechua: Ullantaytampu) este un oraș și un sit arheologic inca din sudul staului Peru, la 72 km NV de Cusco. Situat de-a lungul râului Patakancha, la o altitudine de 2.792 m, este la limita sudica a zonei numita Valea Sacră (la limita de nord este Machu Pichu). Pe la mijlocul secolului al XV-lea, împăratul incaș Pachacuti a cucerit Ollantaytambo şi a încorporat-o în moșia personală. A reconstruit orașul și a întreprins lucrări de terasare și irigații în Valea Urubamba, punand bazele unui important centru ceremonial. Aici sunt cele mai vechi locuințe ocupate continuu din America de Sud. În timpul cuceririi spaniole, Ollantaytambo a servit drept capitală temporară pentru Manco Inca Yupanqui, liderul rezistenței autohtone, care în 1536 a învins o expediție spaniolă pe câmpia Mascabamba de lângă Ollantaytambo.  În secolul al XIX-lea, ruinele inca de la Ollantaytambo au atras mai mulţi exploratori străini. Hiram Bingham III s-a oprit aici în 1911 în călătoria sa pe râul Urubamba în căutarea lui Machu Picchu.

Dupa legendă, numele orașului înseamnă: ‘Ollantay, omul care a îndrăznit să se revolte”. Se spune  că generalul armatei incașe Ollantay s-a îndrăgostit de Cusi Coyllur, fiica împăratului Pachacutec. Tatăl nu a aceptat şi Ollantay a initiat o revoltă militară. Generalul Calcuchimac, care îl capturează îl aduce la împărat şi pledează pentru el, iar  Pachacutec îl iartă și aprobă căsătoria lui Ollantay cu Cusi Coyllur. O piesă de teatru scrisă în jurul anului 1780 descrie această poveste. În realitate Ollantaytambo provine din Ullantawi (in limba aymara): turn de veghe, observator. Ulterior Wiracocha Inca a venit să calmeze tulburările civile din Ollantaytambo și a construit aici un depozit pentru produse alimentare autohtone.  Chipul lui Wiracocha zeificat este sculptat în stâncă pe un deal care domină oraşul.

Orașul Ollantaytambo este separat de răul Patakancha in două părţi. Centrul ceremonial Inca este pe partea dreaptă, pe dealul Cerro Bandolista. Aici sunt terasele Pumatallis, încadrate de stânci, unele din cele mai impresionante construcţii incase. Datorită lor dealul este numit şi “Cetatea”, deşi principalul său rol a fost religios. O parte din trepte – foarte înalte -  sunt din pietre tăiate şi montate, dar majoritatea sunt pietre obişnuite. Structura principală este Templul Soarelui, o clădire nefinisată, cu Zidul celor șase monoliţi. Zona mijlocie are de asemenea o serie de fântâni rituale. Acest tip de terasă se regăsește și în alte zone regale incașe (Chinchero, Pisaq și Yucay).

Ultimele poze din album sunt dintr-o gospodarie locala, unde - printre altele - se pot vedea cum misuna porcusorii de Guineea.