Muzeul Vatican, Roma – 17 iunie 2013

Muzeele Vaticane formează un complex muzeistic care reunește zece muzee de la Vatican. Originea lor se leagă de Papa Iulius al II-lea, care - după alegerea sa în 1503 - a expus în grădina numită Belvedere, faimoasa statuie a lui Laocoon cu fii săi, ca urmare a expertizei oferite de Michelangelo şi de Giuliano da Sangallo. În 1734 papa Clement al XII-lea a fondat Muzeul Capitolin într-un edificiu proiectat de Michelangelo; în 1756 și 1767 au fost create în în Vatican alte două mici muzee: cel de artă sacră și cel de artă romană. Papii Clement al XV-lea şi Pius al VI-lea realizează muzeul Pio-Clementino, prin extinderea Palatului Apostolic din Vatican, cu scopul de a găzdui sculpturile clasice. Edificiul a servit apoi drept model pentru nenumărate alte muzee ale lumii. În 1796, francezii ocupă Vaticanul şi iau numeroase opere valoroase, recuperate însă după căderea lui Napoleon, în 1815. O nouă secție a fost adăugată de papa Pius al VII-lea (Chiaramonti), care i-a și dat numele actual: Muzeul Chiaramonti. Ultimul muzeu adăugat complexului a fost în 1973, dedicat artei religioase moderne: Novecento. Pe lângă picturi și sculpturi, muzeele includ: armuri, tapiserii, mozaicuri, vase grecești, obiecte de artă etc.

Sintetizând, muzeele Vaticane includ: Muzeul Gregorian Egiptean, Muzeul Gregorian Etrusc, Muzeele de Antichități clasice, Muzeul Pio-Clementino, Galeria de Artă, Galeria de Tapiserii, Muzeul Misionar-Etnologic, Muzeul Sacru (Biblioteca), Muzeul Profan, Muzeul Istoric al Vaticanului. La care se adaugă: Capela Sixtină, Ștanțele (cele 4 săli) lui Rafaelo, Palatul Belvedere, Sala Doamnelor, Sala Imaculatei, Sala Clarobscurului, Capela Niccolina, Apartamentul Borgia, Salonul Sixtin, Sala Nunții Aldobrandine.

Fotografiatul este permis numai câteva săli, principala fiind Galeria de Artă, fondată în 1909 - care funcționează în clădirea actuală din 1932. Aici sunt expuse opere ale lui Caravaggio, Leonardo da Vinci, Melozzo da Forli (căruia, împreună cu elevul său Marco Palmezzano, îi este dedicată o sală întreagă), Rafael, Tizian etc. Din Galeria de Artă se deschid diverse alte săli, cum ar fi: Apartamentul Borgia - acoperit cu fresce realizate de Pinturicchio de Umbria şi ucenicii săi, lucrări efectuate la cererea Papei Alexandru VI (Borgia). Splendoarea picturilor de pe tavan şi de pe pereţii laterali este fără egal. Toate cele cinci camere (Pinturicchio a avut nevoie de trei ani pentru a-şi finaliza lucrarea, între 1492 şi 1495) ale apartamentului sunt acoperite cu fresce centrate pe scene inspirate din istoria creştinismului combinate cu teme specifice spiritului cultural al Antichităţii şi Renaşterii. Actuala Pinacotecă a muzeului (Pinacoteca Vaticana) a fost iniţial adăpostită în Apartamentul Borgia şi mutată într-o clădire special construită de Papa Pius al XI-lea, în prima jumătate a sec.XX. Pinacoteca cuprinde picturi (şi tapiţerii) ce datează din sec.XI până în sec.XIX. Aici pot fi admirate lucrările lui Rafael (Madona din Foligno, Schimbarea la Faţă, the Retablul Oddi), Perugino (Învierea lui San Francesco al Prato, Fecioara cu Pruncul şi Sfinţii), Leonardo da Vinci (Sfântul Jerome în Sălbăticie), Giotto (Tripticul Stefaneschi), Caravaggio (Înhumarea) şi ale lui Filippo Lippi (Încoronarea lui Marsuppini).

Camerele lui Rafael sunt - de fapt - camerele apartamentului Papei Julius II care l-a desemnat pe marele artist să îi decoreze reşedinţa. Lui Rafael şi ucenicilor săi le-au trebuit 16 ani (1508 – 1524) să finalizeze lucrările, rezultatul fiind copleşitor. Şcoala din Atena (în care artistul descrie marii filosofi ai antichităţii greceşti, anume, pe Socrate, Platon, Aristotel şi Euclid, dar, de fapt, realizează portretele pictorilor, sculptorilor şi arhitecţilor contemporani cu el, mai precis, Bramante, Leonardo da Vinci, Michelangelo şi, desigur, Rafael) este localizată în aşa-numita Stanza della Segnatura, se consideră ca una dintre cele mai bune lucrări ale artistului realizate pentru Vatican. Tot în salonul Rafael sunt opere create de giganţii artei italiene: o Depunere de Caravaggio, Sfântul Jerome cu Leul de Leonardo da Vinci, Fecioara de Frari de Titian, o Pieta de Giovanni Bellini, şi Încoronarea Fecioarei de Rafael.

Capela Sixtină (Cappella Sistina, derivând de la numele Papei Sixtus IV) este cireaşa de pe tort într-o vizită la muzeul Vatican. Este situată în Palatul Apostolic, fiind o culme a artei renascentiste. Lui Michelangelo i-au trebuit 4 ani (1508 - 1512) pentru a finaliza sarcina cu care a fost desemnat de către Papa Julius II, şi a fost una dintre cele mai dificile sarcini ale sale (efortul de a picta cele nouă panouri de pe tavan i-a afectat capacitatea vederii). Cartea şi filmul “Agonie şi extaz” descriu foarte bine munca lui Leonardo de pictare a Capelei Sixtine. Alte fresce care acoperă capela (pereţii laterali) sunt realizate de Sandro Botticelli, Pietro Perugino, Signorelli, Pinturicchio, Roselli, şi Domenico Ghirlandaio. Din punct de vedere artistic, acestea sunt la fel de valoroase precum monumentalele panouri de pe tavan ale lui Michelangelo. Per ansamblu, imaginea este copleşitoare.