Râpa Roşie – 23 iulie 2015

Râpa Roșie este o rezervație geologică și floristică (arie protejată) de interes naţional cu o suprafață de 10 ha, situată în judeţul Alba, pe teritoriul administrativ al orașului Sebeş, în extremitatea sud-vestică a Podișului Secașelor, pe malul drept al Secașului Mare. Poate fi văzută de pe autostradă (deşi la ea nu se ajunge prea uşor). Vizibilă de la mare distanță, Râpa Roșie se întinde pe o lungime de 800 m și are înălțimi ce variază între 50 și 425 m.

Este un perete imens, aproape vertical, cu aspectul unei orgi uriașe, cu coloane și piramide etajate, separate de ravene („badlands” - termen folosit pentru prima dată în Dakota de Sud, unde acest relief este bine dezvoltat).

Formațiunea s-a format prin eroziunea produsă de un torent în depozite sedimentare din miocen (oligocen după unii geologi) alternând argile roșii cu gresii cenușii și roșii, ce se dezagregă ușor în nisipuri. Mai apar zone de microconglomerate, care în urma spălării se transformă în pietrișuri și argile, strânse la baza versantului.

Apele de șiroire au săpat cute adânci, dând naștere unor coloane numite ,„piramide coafate”. La baza versantului, torenții au clădit conuri care își modifică aspectul și dimensiunile în urma ploilor mai abundente. Datorită pantei mari și a lipsei vegetației, apa de șiroire, prăbușirile și alunecările au creat un relief aparte, reprezentat prin turnuri, coloane, obeliscuri, contraforturi și piramide de pământ, care împreună cu culoarea roșie și violacee îi dau un aspect impresionant.

În cuprinsul acestei dantelării de forme, pe brâne sau în albia torentului s-au păstrat o serie de plante interesante și rare: în est este garoafa endemică (Dianthus serotinus), iar la poale se găsește un ochi de stepă cu Salvia nutans, Salvia transsilvanica, precum și exemplare rare de stejar pufos (Quercus pubescens). Pe versanții domoli din partea superioară apare specia endemică Onosma heterophyllum cu Agropyron cristatum, rare în Transilvania. Păduricea din fața râpei este o asociație Acereto-Tilietum medio-transsilvanicum și adăpostește feriga mediteraneană Asplenium adiantum-nigrum și arbustul Cotoneaster integerrimus.

Zona mai este mult frecventată de amatorii de planorism şi paraşutism sportiv.