Bock, Luxemburg - 4 august 2012

Bock este un zona stancoasa in nord-estul partii istorice a oraşului Luxemburg. O combinaţie de fortificaţie naturală ce se ridică deasupra râului Alzette (care inconjoare promotoriul din trei parti) şi fortificaţii construite de oameni.

În 963 aici îşi ridică Contele Siegfried castelul Lucilinburhuc şi de aici a început să se dezvolte oraşul Luxemburg. Sub Conrad I, castelul devine reşedinţa Conţilor de Luxemburg. De-a lungul timpului, sistemul de apărare a fost consolidat, distrus, capturat şi reconstruit de multe ori, multe armate luptând pentru stăpânirea cetăţii Luxemburg, important punct strategic al Europei.

Fortificaţiile de suprafata au fost demolate in 1875 conform tratatului de la Londra din 1867. Au ramas insa intacte fortificatiile subterane – cazemate, camere, tuneluri si pasaje de trecere. În 1933, cazematele Bock au fost deschise pentru public, iar în 1994 au intrat in patrimoniul mondial UNESCO

Primele tuneluri subterane au fost săpate în perioada spaniolă, în 1644, dar o serie de extinderi au fost făcute de către inginerul francez de fortificaţii Vauban (concept folosit si la cetatea Alba Iulia Carolina din Romania), sub Ludovic al XIV în 1684, iar ulterior austriecii au finalizat complexul de pasaje subterane și galerii cunoscut sub numele de cazemate. Cu o lungime totală de 23 km și adâncimi de până la 40 m, ele au adapostit 50 de tunuri și o garnizoană de 1200 de oameni.

Un pod cu două etaje construit in 1735 de austrieci face legatura între oraşul vechi şi Bock.