Mina de sare Praid - 21 septembrie 2019

 

Salina Praid este o mină de sare gemă situată in judetul Harghita, la 10 km de Sovata, în bazinul muntilor Gurghiului. Este una dintre cele mai mari mine de sare din tara si Europa. Stratul de sare (format acum 13,5 milioane ani) se întinde pretutindeni în subsolul Transilvaniei, având o grosime medie de circa 400 m. Corpul de sare de la Praid are o formă ușor elipsoidală, cu diametrele de 1,2 si 1,4 km şi o adâncime de 2,6 - 2,8 km, fiind cel mai mare zăcământ de sare gemă din țară, exploatabil pentru încă 500 ani.

Salina Praid îşi are începuturile în epoca romană, perioadă din care au fost găsite cărămizi cu inscripţia „LVM” (Legio V. Macedonica). Castrul roman Praetoria Augusta de la Inlăceni a apărat exploatările de sare de la Praid. Începând cu anul 1003, şalupele cu sare ale regelui Szent Istvan I, circulau în mod regulat pe râul Mureş, transportând sarea din Ardeal, iar mina din Praid este atestată documentar de la 1200. Exploatarea subterană a sării a început în anul 1762 când, când s-a deschis mina Iosif, în formă de clopot. Sarea extrasă era legată în piei de bivol şi trasă la suprafaţă de crivacul cu cai. Acesta se află la muzeul tehnic Dimitrie Leonida din Bucureşti, fiind cea mai veche instalație folosită într-o salină din România. Este un tambur pe care se înfășura un cablu la capetele căruia erau doi vagoneți: unul cobora gol în salină, în timp ce altul se ridica plin. Tamburul se rotea cu ajutorul a 4 perechi de cai înhămați. Acest obiect a funcționat la salina Praid între anii 1762–1950. Faţă de alte metode, la Praid nu s-au folosit unelte de fier. La începutul secolului al XIX-lea sarea era extrasă cu „icuri de lemn”, obţinând bulgări de sare de tip scoică. Din ocna-clopot Iosif s-au deschis apoi două camere laterale, numite minele Carol (Károly) și Ferdinand, tot în formă de clopot. În 1864, lânga mina Iosef, s-a deschis mina Paralela, care constituie şi azi una dintre cele mai mai cavităţi artificiale subterane (96 metri înălţime, lăţimea de 40 metri şi lungimea 100 metri). În 1898, au început lucrările de deschidere la galeria de cercetare Elisabeta, iar între anii 1947 -1949 s-a deschis mina Gheorghe Doja. În anul 1978, la 40 m adâncime sub nivelul minelor vechi, a fost deschisă o altă mină, pusă în exploatare în anul 1980. Cel mai adânc orizont se află la 320 m (socotit de la nivelul suprafeței). În 1991, au început lucrările de deschidere a unui nou sector minier, Telegdy, care se exploatează din 1994. După crivacul cu cai, transportul sării din mină la suprafață s-a făcut prin puțul Gh. Doja și pe calea ferată îngustă, iar după anii 70 ai secolului al XX-lea, cu autobasculante de 16 tone.

În anul 1980, în salină s-a deschis o bază de tratament. Aici este o temperatura constantă (14-16 C), umiditate scăzută, aer puternic ionizat. Baza de tratament, aflată la "orizontul 50" (120 m adancime) are o lățime de 20 m, o înălțime de 14 m și o lungime de mai multe sute de metri. Transportul tusiştilor de la intrarea în salină până baza de tratament (1250 m) se face cu autobuze, după care se coboară cam 250-300 trepte. Salina este amenajată cu spații de recreere, locuri de joacă pentru copii, restaurant, capelă pentru rugăciune (construita in anul 1993, cu slujbe pentru ortodoxi, catolici si reformati). internet-cafe și un muzeu. De asemenea, salina Praid este si locatia cu primul parc de aventură din Europa (Club Aventura), situat intr-o salina. Sarea de baie de aici seamănă mult (ca efect) cu cea de la Marea Moartă (din pacate nu am cumpărat decat 2 Kg, fiind o problemă de transport). În 2009, salina Praid a fost cea mai vizitată salină din România, cu peste 200.000 de turiști anual.