Marrakech, Maroc - 30 dec. 2013

Marrakesh (Arabă: مراكش Marākiš; limbi berbere: ⴰⵎⵓⵔⴰⴽⵓⵛ,, franceză: Marrakech) este al patrulea oraș ca mărime din Maroc şi unul din cele mai importante centre turistice din nordul Africii, renumit pentru grădinile și monumentele de arhitectură din Medina (orașul vechi).

Este la poalele Munților Atlas, la circa 150 km de coasta Oceanului Atlantic şi la 239 km sud de Casablanca. Orașul a fost fondat în 1070 de către emirul Abu Bakr ibn Umar din dinastia Almoravid, fiind unul din cele patru orașe imperiale ale Marocului. Orașul a devenit capitala Emiratului Almoravid (1147-1269) care se întindea de pe țărmurile Senegalului până în centrul Spaniei și de pe coasta Atlanticului până la Alger. Fortificaţiile orașului – lungi de circa 19 Km, cu 20 porţi şi 200 turnuri - construite de Ali ibn Yusuf în 1122-1123, precum și diverse clădiri construite în gresie roșie în această perioadă, au dat orașului porecla de „Orașul Roșu” (المدينة الحمراء) sau „Orașul Ocru”. Alte porecle: „Ocher City” și „Fiica deșertului”.

Marrakesh a crescut rapid și s-a impus ca centru cultural, religios și comercial pentru Maghreb și Africa subsahariană. După 1269 urmează o perioadă de declin, dar Marrakech îşi revine la începutul sec. XVI, devenind din nou capitala regatului, sub sultanii saadieni Abu Abdallah al-Qaim și Ahmad al-Mansur. Începând din secolul al XVII-lea, orașul a devenit popular printre pelerinii sufici pentru cei șapte sfinți patroni din Maroc (sebaatou rizjel), care sunt înmormântați aici. Pelerinii vizitează mormintele sfinților într-o ordine fixată: Sidi Yusuf Ali Sanhaji (1196–97), un lepros; Qadi Iyyad sau qadi din Ceuta (1083–1149), teolog și autor al Ash-Shifa (tratate despre virtuțile lui Mahomed); Sidi Bel Abbas (1130–1204), considerat patronul orașului și cel mai venerat în regiune; Sidi Muhammad al-Jazuli (1465), un cunoscut sufi care a întemeiat frăția Jazuli; Abdelaziz al-Tebaa (1508), student al al-Jazuli; Abdallah al-Ghazwani (1528), cunoscut sub numele de Moulay al-Ksour; și Sidi Abu al-Qasim Al-Suhayli, (1185), cunoscut și sub numele de Imam al-Suhayli. Până în 1867, creștinii europeni nu erau autorizați să intre în oraș decât dacă obțineau permisiunea specială de la sultan; evreii din estul Europei aveau însă acces liber.

În 1912 a fost înființat Protectoratul francez în Maroc condus de Pașa din Marrakech până la independenţă şi restabilirea monarhiei în 1956. În anii 1960 și începutul anilor 1970, Marrakech a devenit o „Mecca hippie”, atrăgând numeroase vedete (Yves Saint Laurent, Beatles, Rolling Stones, Jean-Paul Getty etc.); doar în 5 ani (1965-1970) Maroc şi-a dublat veniturile din turism.

În 1985 zona veche a orașului Marrakesh a fost declarată patrimoniu mondial UNESCO. La 15 aprilie 1994 s-a semnat acordul de la Marrakech care înființa Organizația Mondială a Comerțului. În Marrakech au loc festivalul internațional de folclor Marrakech Folklore Days și Festivalul Berber, Festivalul Internațional de Film (versiunea nord-africană a Festivalului de la Cannes) înființat în 2001. Bienala Marrakech este din 2004 un festival cultural în diverse discipline (arte vizuale, cinematografie, video, literatură, artă spectacolă și arhitectură).

Sensul exact al numelui Marrakech este controversat. O variantă este din cuvintele berbere (amazigh) amur (n) akush, adică „Țara lui Dumnezeu”. Primul document cu numele orașului este un manuscris din sec. XI aflat în biblioteca Qarawiyyin din Fez, unde sensul său a fost dat ca „țara fiilor lui Kush”. Ortografia obișnuită este „Marrakech”; numele este scris Mṛṛakc în alfabetul berber latin, Marraquexe în portugheză, Marraquech în spaniolă și „Mer-raksh” în araba marocană. Din Evul Mediu până în jurul anului 1900, tot Marocul era cunoscut drept „Regatul Marrakech”, întrucât aici a fost frecvent capitala istorică a regatului. Marocul este numit şi astazi Marrakesh în persană și urdu, iar denumirile europene (Marruecos, Marrocos, Maroc, Marokko etc.) provin direct din cuvântul berber Murakush. De la independenţa ţării în 1956, Marocul se numeşte oficial المملكة المغربية (al-Mamlaka al-Maġribiyya, „Regatul Magreb”), pentru a nu fi legat de orașul Marrakech.

Există 18 pieţe tradiţionale (suk) în Marrakech, cu peste 40.000 angajaţi. Djemaa el Fna este piața centrală, în jurul căreia se dezvoltă orașul vechi, fiind considerată cea mai aglomerată piață din Africa. Aspectul ei se schimbă de-a lungul zilei: până la amiază este un mare târg în aer liber, cu tarabe care vând diferite obiecte (de la stofe, la sucuri de portocale, ouă de struț etc). Spre seară, tarabele sunt înlocuite de mese cu mâncăruri făcute pe loc, iar mai târziu apar și cântăreți. Marrakesh este unul dintre cele mai mari centre de comerț cu animale sălbatice din Africa de Nord. Broaștele țestoase sunt deosebit de căutate ca animale de companie, dar pe tarabele din Medina pot fi văzuți și macaci și șerpi.

 Palatul Bahia

Palatul Bahia a fost construit în 7 ani la sfârșitul secolului XIX de Marele Vizir din Marrakech, Si Ahmed ben Musa (Bou-Ahmed). Bou Ahmed locuia aici cu cele patru soții ale sale, 24 de concubine și copiii lor. Cu un nume care înseamnă „strălucire”, a fost destinat să fie cel mai mare palat al timpului său. Este amplasat într-o grădină de doi acri (8.000 m²) cu camere care se deschid spre curți. Palatul a dobândit reputația de unul dintre cele mai căutate din Maroc, la moartea lui Bou-Ahmed în 1900, fiind atacat de sultanul Abd al-Aziz.

Palatul Regal

Palatul Regal, cunoscut și sub numele de Dar el-Makhzen, a fost construit de Almohazi în secolul XII-lea și a fost parțial remodelat de sahați în secolul al XVI-lea și de alaiiți în secolul al XVII-lea. A fost unul dintre palatele deținute de regele marocan. Nu este deschis publicului, iar acum este proprietatea privată a omului de afaceri francez Dominique du Beldi.

Morminte Saadiene

Mormintele saadiene au fost construite în secolul al XVI-lea ca o necropolă regală pentru sultanii saadieni și membrii familiei lor. Se află lângă zidul de sud al Moscheii Kasbah. Necropola a fost redescoperit-o în 1917 de francezi folosind fotografii aeriene. Mausoleul cuprinde rămășițele a aproximativ șaizeci de membri ai dinastiei Saadi care își au originea în valea râului Draa.

Moscheea Koutoubia

Moscheea Koutoubia este cea mai mare moschee din oraș, în sud-vestul cartierului Medina din Marrakech. A fost finalizată sub domnia califului almohad Yaqub al-Mansur (1184–1199) și a inspirat alte clădiri precum Giralda din Sevilla și Turnul Hassan din Rabat. Moscheea este realizată din piatră roșie și cărămidă și măsoară 80 metri lungime și 60 metri lățime. Minaretul este construit din gresie și are o înălțime de 77 de metri, fiind ales simbol al oraşului.