Cheile Bistriţei, Vâlcea – 22 iulie 2014

Cheile Bistriţei au o lungime de aproximativ 1200 de metri şi sunt cele mai înguste chei săpate în calcar din România, fiind declarate Rezervaţie Naturală. Sunt săpate în muntele de calcar de râul Bistrita care izvorăşte din Munţii Căpăţânii. Cheile Bistriţei fac parte din Parcul Naţional Buila-Vânturăriţa, acesta find cel mai nou si cel mai mic Parc Naţional din ţară.

Chiar la intrarea în chei pe partea dreaptă, pe peretele de stâncă sunt sculptate două cruci, una mai mare de 5 m şi una mai mică. În drumul spre ele mai este o rămăşiţă a unui pod vechi care traversa râul, iar la celălalt capăt se oprea în peretele vertical al versantului, după care - pe o alee din piatră - turiştii puteau înainta până la jumătatea cheilor. Acest pod împreună cu cele două cruci sunt consemnate în Lista monumentelor istorice cu numele de „Podul Reginei Maria”.

Pe lânga relieful săpat de râu un punct de atracţie al acestor chei sunt cele 22 de pesteri care se gasesc aici. Cele mai cunoscute sunt Pestera Liliecilor si Pestera Ursilor. Pestera Ursilor se afla la 500-600 de metri de la intrarea in Chei pe partea stanga a sensului de urcare pe Chei, fiind marcata cu un indicator. Accesul la pestera se face urcand niste trepte amenajate prin saparea in pamant. Pestera are o lungime de aproximativ 400 de metrii, fiind alcatuita dintr-o galerie principală si cateva galerii laterale. Aici s-au găsit fosile ale ursului de peşteră 3i vestigii intorice unele datând din neolitic. Maie ste şi o peşteră suspendată, unde, în unele perioade grele, când turcii năvăleau în Ţara Românească, erau ascunse moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul şi averea Mânăstirii Bistriţa.
Mai sunt două locaţii numite tot Cheile Bistriţei: una în sudul judeţului Bistriţa Năsăud (Cheile Bistriţei ardelene) şi una în Moldova.