Galinacee
Generalităţi:
ü Găina este cea mai apropiată rudă în viaţă a lui Tyrranosaurus Rex. Acest animal fugea mai repede decat omul, deşi avea circa 4 tone.
ü Păsările de apă sau de pământ (ordinal galliformae) au supraviețuit evenimentului de extincție din Cretacic, care a ucis toate păsările și dinozaurii care locuiau în copaci. Unele au evoluat în galliforme moderne, dintre care găinile domestice sunt un urmaş principal. Descind în principal din găina roşie de junglă (Gallus gallus), deci se pot încrucişa cu orice pasăre de acceaşi specie fiind astfel obţinute numeroase specii de găini. Într-un studiu publicat în 2020, s-a constatat că găinile au 71% - 79% din genom comun cu păsările roşii de junglă perioada de domesticire datând de acum 8.000 de ani.
ü Genetic, găina provine din SE Asiei (Tailanda, Myanmar) de unde s-a răspândit în China, India, Lydia în vestul Asiei Mici și în Grecia până în sec. V-lea î.Hr. Păsările sunt cunoscute în Egipt încă de la mijlocul sec. XV î.Hr., „pasărea care dă naștere fiecărei zi” venind din țara dintre Siria și Shinar, conform analelor lui Thutmose III.
ü Primul genom de pasăre care a fost secvențiat a fost al găinii de casă. Genomul de pui este considerabil mai mic decât alți genomi de vertebrate, El conținea 26.640 de gene, din care 19.119 gene codifică proteine, număr similar cu genele care codifică proteine în genomul uman.
ü Crescute inițial pentru lupte (cocoșii) sau pentru ceremonii speciale, păsările au fost folosite pentru hrană abia în perioada elenistică (sec, IV-II î.Hr.). Astăzi sunt folosiţi ca sursă de hrană (carne, ouă) și ca animale de companie.
ü Găinile sunt una dintre cele mai comune și răspândite animale domestice, cu o populație totală de 23,7 miliarde în 2018. Există mai mule galinacee în lume decât orice altă pasăre. Şi decât oameni.
ü O varietate neobișnuită de găini este Araucana, crescută în sudul Chile de către poporul Mapuche. Araucanele depun ouă albastru-verzui, nu au coadă, iar unele specii au smocuri de pene în jurul urechilor. Genetic s-a constatat că păsările au venit din Polinezia înainte de Columb.
ü Găinaţul produs de o găină pe parcursul vieţii poate genera suficientă energie pentru ca un bec de 100W să lumineze timp de 5 ore.
ü Găinile sunt omnivore. În sălbăticie, ele zgârie adesea solul pentru a căuta semințe, insecte și chiar animale mari precum șopârlele, șerpii mici sau șoricei. Poate trăi 5-10 ani, în funcție de rasă. Guiness Book menţionează ca record o găină care a trait 16 ani.
ü Conform unor observaţii, găinile sunt mai precise decât cocoşii: în medie, ele adună 82 grăunţe din 100 încercări, iar cocoşii doar 52.[1]
ü Uneori cocoșii sunt castrați pentru a se îngrășa mai rapid și a avea o carne mai gustoasă. Cocoșul castrat este numit clapon.
ü Marea majoritate a păsărilor de curte sunt crescute în ferme industriale. 74% din carnea de pasăre din lume și 68% din ouă sunt produse în acest fel. Numai în Statele Unite, peste 8 miliarde de pui sunt sacrificați în fiecare an pentru carne și peste 300 de milioane de pui sunt crescuți pentru producția de ouă.
ü Puii de găină trăiesc în mod natural peste 6 ani, dar rasele de pui de carne sunt sacrificaţi de obicei după mai puțin de șase săptămâni, când ajunge la dimensiunea cerută de standard. Un pui de carne crescut în pădure sau gospodărie va fi de obicei sacrificat la vârsta de aproximativ 14 săptămâni.
ü Păstrarea găinilor ca animale de companie a devenit din ce în ce mai populară în anii 2000 în zonele urbane. Puii oferă companie și au personalități individuale. Mănâncă din mână, sar în poală, răspund și urmează pe stăpâni. Anumite rase, cum ar fi Silkies, sunt în general docile și sunt recomandate ca animale de companie bune în jurul copiilor cu dizabilități.
PuPuii de păsări în general – şi deci şi de găină - au un mic dinte în cioc. Este folosit la spargerea cojii, iar apoi le cade, nemaifiind folosit.
ü După apusul soarelui găinile nu mai văd. De
aici şi expresian “a avea orbul găinilor”.
ü Alektorofobia (Alektros este cocoş în limba greacă) este frica de găini. Ciudat, dar este relativ extinsă. Reacțiile alektorofobe pot rezulta din expunerea la ouă, pene și chiar desene ale găinilor. Puii morți par a fi la fel de înfricoșători pentru alektorofobi ca și puii vii. Dar, surprinzător, puiul gătit nu pare să fie o problemă.
ü În limba engleză cuvântul “fricos” se traduce şi prjn
“chicken” (pui).
ü Cocoșul de munte (Tetrao urogallus) este o specie de păsări din familia fazanului (Phasianidae), ordinul Galliformes. Sprâncenele și o parte din coadă îi sunt roșii. Trăieşte în regiunile de munte împădurite puțin circulate din Europa Centrală (Austria, Elveția, Italia, Slovenia, România și Germania). În Germania în Scoţia şi în Siberia cocoșul este pe cale de dispariție, fiind interzisa vânarea lui. Cocoșul de munte trăiește mai mult în luminișurile pădurilor cu vegetație abundentă din munţii Alpi, Mittelgebirge și Carpaţi din Europa, ca și în Taiga din Asia de nord. Se estimează că sunt pe glob cam 1,5 - 2 milioane de păsări. Iarna le cresc pene pe picioare, iar lateral picioarele sunt prevăzute cu pinteni cornoși. Sub ochi păsările au o parte a pielii neacoperită de pene de culoare roșie. Masculul are o greutate de 4 –5 kg, deschiderea aripilor măsoară 90 de cm, iar înălțimea ajungând la 1 m. Penajul este pe spate, cap și aripi de un brun închis, iar pieptul are o culoare verde cu lucii metalice. Femela are numai 2,5 kg greutate, 60 cm înălţime, deschiderea aripilor măsoară 70 cm. Culoarea penajului pe partea superioară a corpului pestriță brună cu dungi argintii, iar partea inferioară a corpului alb gălbui. Perioada de împerechere la cocoșul de munte este în martie - iunie. Masculul mai robust, după ce a alungat rivalul, atrage atenția femelei prin dansul caracteristic împerecherii, emiterea unor sunete specifice, umflarea penajului cu deschiderea penelor cozii în formă de evantai. În perioada împerecherii masculii sunt agresivi putând ataca și omul. Femela depune în cuib timp de 10 zile 5 - 12 ouă; puii eclozează la 26 - 28 de zile. Timp de 14 zile puii sunt dependenți de femelă care îi hrănește și îi apără de frig.
ü Cocoșul de mesteacăn („Lyrurus tetrix” sau „Tetrao tetrix”) este o pasăre - de mărimea unei găini - tot din familia fazanului. Trăieşte în regiuni de smârcuri, pășuni umede cu crânguri de mesteceni. Mai poate fi întâlnit sporadic în unele regiuni în Europa Centrală, din Alpi, regiunea Rhön, Hohes Venn, pe unele pășuni de munte din regiunea estică în Erzgebirge ca și în Parcul Național Munții Rodnei și Parcul natural Munții Maramureșului din România.
ü R. Stangester plăteşte în 1985 la o licitaţie 13,1 milioane dolari pentru o găină, poreclită “Dansatoarea din Seattle”. La aceeaşi licitaţie urmează – ca valoare - o oaie australiană achiziţionată pentru 450.000 dolari. Pentru o pisică singaporeză Carl Mayes a dat numai 10.000 dolari.[2]La un concurs de găini outoare desfăşurat în 1930 în Noua Zeelandă, o găină din rasa Black Orpington a ouat 371 ouă în 365 zile.[3]
ü Recordul de ouă îl deţine crescătoria Croton Egg din Ohio: 4,8 milioane găini produc produc 3,2 milioane ouă pe zi.
PrPrimăria unui sătuc francez din provincia Sarthe propune localnicilor să le dea câte 2 găini outoare celor interesaţi de reducerea volumului de deşeuri organice. Aceste deşeuri (de genul lăturilor date la porci) sunt consumate de păsări; o găină poate absorbi cam 150 Kg deşeuri organice pe an, oferind în schimb în jur de 200 ouă.[4]
ü În total, numai Regatul Unit se consumă
peste 34 de milioane de ouă pe zi.
ü După 12 luni de ouat, capacitatea de depunere de ouă a găinii începe să scadă până devine nerentabilă. Atunci ea este sacrificată și utilizată în alimente procesate sau vândută ca „găină de supă”. În unele țări, în loc să fie sacrificate, sunt năpârlite forţat. Adică nu mai sunt hrănite (și uneori chiar fără apă) timp de 7–14 zilepână pierd 25-35% din greutate. Găina îşi pierde penele, dar revigorează producția de ouă. În 2003, mai mult de 75% din efectivele de galinacee au fost năpârlite în SUA.
ü Renate Kuensast a depus un proiect de lege în Bundestagul german, care prevede interzicerea menţinerii găinilor în cuşti începand cu anul 2006. Deviza proiectului "Ţara are nevoie de pui liberi".[5]
ü Locuitorii din orășelul Quitman, statul american Georgia, sunt pasibili de amendă dacă găinile lor traversează nesupravegheate strada.[6]
ü În martie 2003 în Olanda s-a declanşat o «gripă a găinilor». Două întâmplări
legate de ea:
- Maica Mary (58 ani) este arestată sub acuzaţia că şi-a ascuns cei 18 pui de găină, încălcând restricţiile referitoare la creşterea lor.[7]
- La Emmen, un turist italian se plimba pe stradă ducând în lesă găina sa preferată (de care nu se despărţea niciodată). Autorităţile au confiscat pasărea şi au sacrificat-o preventiv, turistul primind şi o amendă consistenta.[8]
ü 443 pui de găină au fost găsiţi morţi într-o localitate din estul Chinei. Autorităţile locale au tras concluzia că ei au sucombat de frică în urma ţipătului unui copil de patru ani, care la rândul său a fost speriat de lătratul unui câine.[9]
ü Un fermier din Xuhian (provincia chineză Shanxi) dă în judecată poliţia şi cere despăgubiri deoarece 435 pui de găină din crescătoria sa au murit de frică speriaţi de sirena unei maşini de intervenţie. Sirena s-a declanşat când maşina era la o distanţă de 10 m de ferma unde se aflau puii. 35 păsări au murit pe loc, iar 400 ceva mai târziu, în urma şocului. Instanţa a condamnat poliţia să despăgubească pe fermier pentru cele 35 păsări moarte pe loc, dar a afirmat ca nu se poate dovedi vinovăţia poliţiştilor pentru moartea celorlalte 400 păsări.[10]
CCompania Agrodruzstvo, unul din cei mai mari producători cehi de pui de găină (circa 10 milioane anual), intenţionează să deschidă la Jevisovice (Moravia de sud) o fermă de crocodili pe locul unui fost staul de vaci. Motivul: ea este nevoită să sacrifice anual circa 50.000 pui care cântăresc mai puţin de 1,3 Kg fiecare. Cheltuielile cu sacrificarea şi transportul lor la o fabrică de oase este destul de ridicat, iar crocodilii ar rezolva problema. În plus, pielea de crocodil este foarte căutată.[11]
Ø “Oul sau găina” este o dilemă a principiului filozofic al cauzalităţii, enunţat prima oară de Aristotel. Din punct de vedere genetic, găina a existat înaintea oului – conform lui John Brookfield - deoarece materialul genetic al unui organism viu nu evoluează pe parcursul vieții sale. Profesorul David Papineau de la King’s College crede că primul pui a ieșit dintr-un ou al unei specii diferite, probabil o specie de reptile. Iar în Biblie, conform Genezei 1:20-22, găina a apărut înaintea oului.
ü Ca un record omologat: David Donahue a aruncat dintr-un elicopter pe un teren de golf un ou de la 198 m altitudine, iar oul nu s-a spart.[12]
ü Începem cu una gogonată: cocoşul italian Gianni era un falnic exemplar al unei ferme din Toscana. După ce o vulpe a mâncat toate găinile fermei, Gianni a rămas singur şi încet încet devine găină. Pe scurt, cocoşul a început să depună ouă în cuibul rămas pustiu. Acum oamenii de ştiinţă de la ONU studiază ADN-ul păsării pentru a determina cum s-a produs schimbarea. [13]
ü Tribunalul din Renania de Nord Westfalia a respins plângerea unui locuitor din Wesel (64.000 locuitori) care şi-a văzut contestat de municipalitate dreptul de a creşte mai mulţi cocoşi. El a spus că vrea să crească 4 cocoşi, pentru că are 3 băieţi şi fiecare doreşte să aibă unul, plus un cocoş de rezervă. Tribunalul a decis că gospodarul are dreptul să crească în curtea sa un singur cocoş.[14]
ü Marcos, un cocoş de rasă australiană era asa de agresiv, încât - exasperat - stăpânul lui s-a decis să-l taie. Lăsat liber în curte în ultima sa noapte, Marcos a ucis o vulpe care mâncase până atunci 60 pui.Nu a mai fost tăiat. Se întâmpla în 1977 în Elveţia.[15]
ü O luptă de cocoși este un concurs care se desfășoară într-un ring între doi cocoși. Sport sau distracție care apare oficial în 1646, deşi sunt indicaţii că erau spectacole pe valea Indului de acum câteva mii de ani. Cocoșii sunt crescuți și antrenați special pentru rezistență și forță sporite. Li se taie creasta şi guşa (care îi încurcă în luptă), şi beneficiază de hrană şi -uneori – medicaţie specială. În majoritatea luptelor cocoşii au pinteni metalici ataşaţi deasupra sau dedesubtul pintenului propriu-zis al piciorului, ceea ce duce în final la moartea unuia sau a ambilor combatanţi. Similar luptelor de tauri, lupta de cocoşi este este considerată eveniment sportiv tradițional sau exemplu de cruzime față de animale – și interzisă în majoritatea țărilor.
ü În Pakistan, un cocoş şi-a omorât stăpânul pentru că acesta îl forţase să lupte de mai multe ori. Cel puţin aceasta a fost explicaţia martorilor. Dornic să mai câştige bani de pe urma orătaniei, Singrai Soren a aruncat cocoşul în luptă pentru a cincea oara, după ce acesta îşi spulberase primii patru adeversari. Pasărea, echipată cu lame ascuţite, s-a zbătut în mâinile « antrenorului » şi i-a tăiat gâtul acestuia. Apoi, a fugit mâncând pământul, fapt ce, acum, creează spaimă prin orasul Mohanpur.[16]
ü Insula Solta, o destinaţie croată apreciată de turişti începe să fie ocolită din cauza numeroşilor cocoşi care cântă zi şi noapte, impiedicân orice fel de odihnă. Ancheta agenţiei de turism descoperă că toţi aparţineau lui Mirjana Novakovici, o bătrână de 80 ani, şi sorei sale Tereza. Cele două sunt amendate dar nu pot fi convinse să renunţe la păsările preferate. [17]
ü La Bayreuth (Germania) se organizează anual un concurs de cântat de cocoşi. În 1982, din 26 concurenţi câştigătorul a cântat într-o oră Cucuriguu de 123 ori.
ü Asta în Germania, pentru ca în Franţa, primarul comunei Lalleu interzice prin decizie comunală cîntatul cocoşilor. Mai exact, se interzice deţinerea în curte a oricărei dobitoace cu fulgi sau blană la mai puţin de 100 m distanţă de orice locuinţă umană.[18]
ü Cântecul cocoşilor se transcrie în engleză cook-a-doodle-doo, în germană kike-riki, în română cucurigu, în turcă kokori-koo, în olandeză kuke-tuku, în spaniolă qui-qui-rri-qui (chichirichi) şi în rusă ku-kareku.
ü Cocoșul este simbol al virilității masculine, al curajului, bărbăției și eroismului. Cocoșii sunt folosiți de asemenea în ritualuri animiste şi şanamice.
ü Cocoșul de pe turnurile bisericilor reformate amintește scena biblică în care Sf.Petru s-a lepădat de Isus de 3 ori, pȃnă la primul cȃntat al cocoșului. Acest fapt a devenit ulterior simbol al pocăinței și al învierii.
ü Cocoșul este simbolul cluburilor de fotbal Tottenham Hotspur
FC (Londra) şi Denizlispor (Turcia).
ü Cocoșul are și însemnătate heraldică, putând fi întâlnit pe stemele câtorva zeci de localități franceze dar și pe ale unor localități din alte țări.
ü Cocoşul
de Barcelos este unul din simbolurile naționale ale Portugaliei.
ü Cocoșul galic (le coq gaulois) este simbolul neoficial al Franţei ca națiune, spre deosebire de Marianne, care reprezintă Republica Franceză și valorile sale, ca stat. El este de asemenea simbolul regiunii belgiene Valonia și a comunității francofone din această regiune. Ca istoric, Suetonius observa în lucrarea "Viețile celor 12 cezari", că în limba latină cocoșul (gallus) și galezii (Gallus) purtau același nume. Zeul Mercur era adeseori portretizat alături de un cocoș, o pasăre sacră pentru celții continentali. Napoleon a înlocuit Republica cu Imperiul, și simbolul cocoșului cu cel al vulturului, declarând, "Cocoșul nu are forță, nu poate fi imaginea unui imperiu asemeni celui al Franței." Dar mișcarea revoluționară "Trois Glorieuses" din 1830 a reabilitat simbolul cocoșului galic, iar Ducele de Orleans a hotărât ca acesta să apară pe steagurile și nasturii uniformelor Gărzii Naționale. Sub a Treia Republica, porțile de fier forjat de la Elysee au căpătat numele de "porțile cocoșului" și această pasăre a fost încrustată între anii 1899 și 1914 pe monedele de aur de 20 de franci.
ü Cocoşul este folosit adesea de francezi drept mascotă națională, mai ales în evenimente, competiții sportive din fotbal și rugby. Echipa națională de rugby a Franței este cunoscută ca Chanteclair în corelație cu cântecul cocoșului.
[1] Săptămâna 9.7.1976
[2] Magazin 11.04.2002
[3] Magazin 11.1.1975
[4] Magazin 19.4.2012
[5] Magazin International nr. 425
[6] Incredible, aprilie 2017
[7] Naţional 17.06.2003
[8] Adevărul 26.04.2003
[9] Libertatea 25.1.2007
[10] Independent 3.06. 2004
[11] Adevărul 8.11.2004
[12] Săptămâna
23.10.1987
[13] Ştirile
PRO TV 20.4.2010
[14] Magazin Intern. Nr. 440
[15] Săptămâna 21.10.1977
[16] Click, 21.1.2011
[17] Magazin
18.9.2014
[18] Magazin 17.2.2011
Comentarii
Trimiteți un comentariu