Averi, comori

 

Aur, argint:

v Oamenii au fost dintotdeauna atraşi de aur. Deşi chimic, aurul nu este deloc interesant căci de abia reacţionează faţă de alte elemente, totuşi aurul este singurul element pe care oamenii l-au ales ca monedă. Atitudinea de respect şi preţuire la adresa aurului datează de pe vremea când oamenii încep prelucrarea metalelor. Ei venerau Soarele sub diverse moduri, iar culoarea şi strălucirea aurului au făcut ca acest metal să fie considerat nobil şi de natură solară, divină, simbolizând astfel puterea şi prezenţa lumească a  zeilor. Raritatea aurului, a făcut ca metalul galben să fie dintotdeauna apanajul regilor, nobilor, al castelor conducătoare. La apariţia sistemului bancar, acesta a păstrat valoarea aurului, hotărând ca rezervele financiare pe termen nelimitat să fie în lingouri de aur. O altă calitate a aurului este maleabilitatea sa. Aurul poate fi prelucrat în foiţe atât de subţiri încât par nişte pelicule. Tot aurul poate fi tras în fire extrem de fine şi subţiri. Faptul că nu rugineşte şi nu corodează deloc, a făcut ca aurul să fie cel mai căutat metal preţios în industria bijuteriilor. Pe lângă valoarea sa financiară şi artistică, aurul este foarte căutat şi în tehnologiile de ultimă generaţie care proiectează echipamente şi instrumete spaţiale.

v Tot aurul existent în lume în 1994 (incluzând rezervele tuturor băncilor, FMI, Fort Knox-ul american, tezaure, monede, bijuterii, verighete şi tot ce mai e prin posesia cetăţenilor Pământului) încape într-un cub cu latura de 20 m. Cam cât un bloc obişnuit cu 4 etaje. Sunt 160.000 de tone de aur în lume şi se estimează că Pământul mai ascunde încă vreo 50.000 de tone. Acestea din urmă sunt foarte dificil de extras, metodele folosite fiind costisitoare, dăunătoare mediului şi adesea neprofitabile. Dacă în 1950 se obţineau 12 g de aur dintr-o tonă de minereu, în 1993 se obţin doar 1-3 g, cantitatea extrasă anual fiind în jur de 2.500 de tone - adică cca 130 mc, adică volumul unui apartament cu 2 camere.

v Cele mai mari rezerve de aur (decembrie 2010): Pe primul loc este SUA - 8.133 tone (26,9% din totalul rezervelor oficiale la nivel mondial, estimate la 30.190,1 tone), adică circa o uncie de aur (28,3 g) pentru fiecare cetăţean american. Mare parte din rezervă este ţinută la Fort Knox, locaţie construită din granit, cu o uşă de 22 t, păzită permanent de unităţi armate dotate cu tancuri, artilerie grea şi elicoptere. Pe locurile următoare: 2. Germania - 3.401 tone., 3. Fondul Monetar Internaţional - 2.846 tone, 4. Italia - 2.451 tone, 5. Franţa - 2.435 tone, 6. China - 1.054 tone, 7. Elveţia - 1.040 tone, 8. Rusia - 775 tone, 9. Japonia - 765 tone, 10. Olanda - 612 tone. India se află pe locul 11, urmată de Banca Centrală Europeana (501,4 tone). Marea Britanie se plasează pe poziţia a 16-a, cu 310,3 tone de euro – dar în banca ei se află depzitate multe rezerve de aur ale altor ţări (incusiv a României)

v România se află pe locul 31, cu rezerve oficiale de 103,7 tone - 0,34% din rezervele mondiale. Ea poate încape într-o debara. Imediat înaintea României se află Grecia, cu rezerve de aur de 112,4 tone, in timp ce pe locul 32 este Polonia, cu 102,9 tone. România, Polonia şi Slovacia (locul 48 cu 31,8 tone) sunt singurele state din Europa Centrală şi de Est prezente în clasament.[1]

v În 2010 principalii producători de aur sunt: 1. China – 345 tone, 2. Australia – 255 tone, 3. SUA –230 tone, 4. Africa de Sud – 190 tone (in urma cu 10 ani producea 400 de tone!), 5. Rusia – 190 tone, 6. Peru – 170 tone, 7. Indonezia – 120 tone 8. Ghana – 100 tone, 9. Canada – 90 tone, 10. Uzbekistan – 90 tone La nivel european, liderii sunt Finlanda, Suedia şi Spania care produc împreună cca 15 tone de aur anual. Ca o curiozitate, rezerva de aur a Canadei este de doar 3,4 tone.

v În India, anual se introduc ilegal circa 200 tone de aur în lingouri.[2] În 2009 India a cumpărat jumătate din rezerva de aur a Fondului Monetar Internaţional scoasă la vânzare.[3]

v În 2010 China a mărit rezerva de aur la 340,88 tone, cu 8,57% mai mult decât în 2009 – ducând o politică agresivă de cumpărare a tuturor rezervelor de aur scoase la vânzare de diferite state din Africa. Din 2009, în China există peste 700 de prelucrători în aur, depăşind India şi devenind cel mai mare consumator mondial de metal preţios.[4]

v În 2009 preţul aurului a atins un maxim istoric de 1.430,95 $ uncia, cererea fiind de 3.812 t - un record determinat în principal de dezvoltarea sectorului bijuteriilor şi de tendinţa băncilor centrale de a cumpăra aur. În anul 2010, circa 2.060 t de aur s-au folosit pentru bijuterii, 1.333 t au mers spre investiţii, iar 420 de tone spre industrie.

v Pe glob sunt cam 90 ţări care au cel puţin o mină de aur. Cele mai mari zece mine de aur din lume:[5] 

10. Boddington. Localizare: Boddington, Australia  Producţia de aur în 2011: 741.000 de uncii 

09. Kalgoorlie Super Pit. Localizare: Kalgoorlie, Australia  Producţia de aur în 2011: 750.000 de uncii  

08. Lagunas Norte. Localizare: Santiago de Chuco, Peru  Producţia de aur în 2011: 770.000 de uncii  

07. West Wits. Localizare: Carletonville, Africa de Sud  Producţia de aur în 2011: 792.000 de uncii  

06. Vaal River. Localizare: Klerksdorp, Africa de Sud  Producţia de aur în 2011: 831.000 de uncii  

05. Veladero. Localizare: San Juan, Argentina  Producţia de aur în 2011: 957.000 de uncii  

04. Goldstrike. Localizare: Nevada, SUA Producţia de aur în 2011: 1.088.000 de uncii  

03. Yanacocha. Localizare: Cajamarca, Peru  Producţia de aur în 2011: 1.293.000 de uncii  

02. Cortez. Localizare: Nevada, SUA  Producţia de aur în 2011: 1.421.000 de uncii  

01. Grasberg. Localizare: Papua, Indonezia  Producţia de aur în 2011: 1.444.000 de uncii.

v Cele mai bogate zăcăminte aurifere - şi minele aferente - sunt cele din bazinul Witwatersrand. Cam 40% din aurul extras anual pe glob provine doar de aici. În trecut acest bazin aurifer era şi mai bogat. Spre exemplu în anul 1979, Africa de Sud producea circa 79% din cantitatea de aur extrasă anual din întreaga lume. Mineritul în Witwatersrand are loc prin săparea unor tuneluri tot mai lungi care să ajungă la zăcământul aurifer situat la mare adâncime. Bunăoară mina TauTona are un tunel de peste 4 Km - cel mai lung tunel dintr-un zăcământ aurifer. Toate galeriile aurifere de aici au o lungime totală care depăşeşte 800 kilometri. Minerilor le trebuie cam două ore să ajungă la locurile de forare, răstimp în care ei riscă să dea peste pungi cu gaze toxice sau apă, sau să fie zguduiţi de cutremure cu intensitate mică. În 1886, minerul australian George Walker a descoperit aur în regiunea Witwatersrand, banii rezultaţi imediat din exploatări fiind folosiţi la ridicarea oraşului Johannesburg; la 10 ani de la fondare, Johannesburg devenea cel mai mare oraş de pe continentul african.

v În anul 1972 România a intrat pe lista producătorilor de aur ce beneficiau certificaţi «good delivery» - care garantează că lingoul românesc de aur (turnat la Combinatul din Baia Mare) îndeplineşte standardele acceptate la nivel mondial şi deci el poate fi tranzacţionat pe orice piaţă, la preţul stabilit de Bursa din Londra. În lipsa acestui certificat, ar fi fost nevoie de expertize costisitoare, iar preţul de vînzare ar fi fost mai mic decât cel oficial. Gratie certificatului “good delivery”, Ceauşescu a putut să vândă în anii ’80 aurul BNR şi să achite datoria externă. Certificatul “good delivery” a fost retras în 2002, motivul oficial fiind scăderea producţiei României sub pragul minim de 10 t anual, motivul neoficial fiind însă o “inginerie financiară” a companiei anglo-indiane Allied Deals, proprietara în acel moment a combinatului băimarean.

v Roşia Montană este o localitate din Munţii Apuseni, devenită celebră după ce o companie canadiană, în parteneriat cu statul român, şi-a propus să exploateze zăcămintele aurifere din zonă, estimate la 300 de tone de aur şi 1.600 de tone de argint. Pentru a le extrage era necesară construirea unui parc minier de 12 kmp, cuprinzând 4 cariere, o uzină de prelucrare şi un iaz de decantare. Problema care a apărut şi a blocat totul – este legată de distrugerea mediului din cauza folosirii tehnologiei de extracţie pe bază de cianuri şi de posibilitatea unui accident ecologic similar celui de la Baia Mare din anul 2000, când ruperea unui baraj al iazului de decantare a dus la poluarea Tisei şi a Dunării. În ultimele decenii, aproximativ 90% din industria mondială de exploatare a aurului a folosit acest procedeu. Dacă proiectul s-ar fi aprobat, Roşia Montană ar deveni cea mai mare exploatare auriferă din Europa, cu o producţie anuală de 15 tone - cât Finlanda, Suedia şi Spania la un loc - şi ar contribui la creşterea PIB-ului Romaniei cu circa 19 miliarde de dolari.[6]

v O lege din 1872 obligă statul american să vândă terenuri aurifere la un preţ de maxim 5$ acrul (0,4 ha). Pe aceasta bază, societatea canadiană American Barrick Resources a cumpărat cea mai bogată mină americană de aur - Goldstrike (1800 acri) din statul Nevada, cu 10.000 $. Ea obţinuse în 1987 concesionarea minei contra sumei de 62 milioane $, a investit aproape un miliard şi în 1994 - depunând un brevet de exploatare - o cumpără cu suma de mai sus. De menţionat că în 1993 au fost extrase de aici 1,4 milioane uncii, valorând 600 milioane dolari.[7]

v Anual are loc un campionat mondial al căutătorilor de aur. Întrecerea constă în scoaterea – în cel mai scurt timp - a 6 pepite de aur dintr-un sac de nisip. Există categorii de concurenţi (femei, veterani, profesionişti, semiprofesionişti). În 1981 el a fost în Finlanda, la Tankavoara, iar în 1982 în Australia.

v Cei 450 locuitori a cinci sate de pe Valea Medel din Elveţia au votat în aprilie 2012 - prin referéndum - blocarea operaţiunilor de exploatare întreprinse de o companie canadiană, a unui zăcământ de aur în valoare de 1,2 miliarde dolari, aflat sub o pădure de conifere şi înconjurat de munţi sălbatici. Spre deosebire de alte părţi ale Elveţiei, Valea Medel nu dispune de facilităţi pentru ski şi nu atrage turişti. Estimările geologice din anii 80 estimează că aici s-ar putea afla 800.000 uncii de aur, în valoare totală de 1,2 miliarde dolari, la o densitate de 10 g aur/tonă - dublu faţă de condiţiile necesare pentru ca o mină să fie rentabilă. Compania canadiană le garantase celor cinci sate un venit de 40 milioane franci elveţieni în următorii 10 ani, dar  - la referéndum – două treimi din localnici au votat împotriva proiectului.zece ani.[8]

v În Franţa - înainte de trecerea sub controlul statului a tranzacţiilor cu aur - cantitatea de metal preţios deţinută de particulari era estimată în 1986 la circa 5000 t.[9]

v Un australian - căutător de aur amator - a găsit în 2013 o pepită de 5,5 kg, în valoare de 315.000$. Originar din statul Victoria, bărbatul căuta aur în zona Ballarat - renumită pentru rezervele ei - de peste 20 de ani. A găsit pepita la o adâncime de doar 60 cm. Recordul anterior în Australia era o pepită de 3 Kg descoperită cu două decenii în urmă. În zonă se fac prospecţiuni de peste 160 de ani.[10]

v Ultimul obiect – despre care se ştie cu certitudine că provine din tezaurul regelui Decebal - este menţionat în 117, când Traian, care conducea legiunile în răsărit contra parţilor, a donat unui templu de lângă Antiohia, un corn de bour acoperit de aur, de o neasemuită frumuseţe.[11]

v În Istanbul, anual bijutierii din Marele Bazar şi din jur prelucrează cam 350 t de aur producând 10,5 t deşeuri (considerate pierderi). Această pulbere se depune peste tot în jur şi face obiectul unor căutari intense. Patru echipe de salariaţi ai bazarului - de câte 40 oameni fiecare - caută în fiecare noapte. Dreptul de a mătura este câştigat prin licitaţie (3 Kg aur anual în 2002), făcându-se apel la măsurători ştiinţifice pentru a determina valoarea unui contract de curăţare. Numai pentru întreţinerea fosei septice din clădirea Anadolu s-au plătit 1,4 Kg aur (cam 16.900 euro). La desfundarea unei canalizari din dreptul porţii Mercam din Marele Bazar s-au găsit 483 g aur (numai din apa de ploaie). Este practică curentă furtul ştergătoarelor de picioare de la atelierele de prelucrat aurul.[12]

v România: Anual sunt comercializate peste 15 tone bijuterii de aur şi 75 tone bijuterii de argint. Valoarea totală a tranzacţiilor depăşeşte 210 milioane euro (150 milioane pentru bijuteriile de aur).[13]

v La sfârşitul lui 1979 şi începutul lui 1980, fraţii Nelson Bunker şi William Hurt din SUA cumpără peste 100 milioane uncii de argint în 6 luni, provocând o criză pe piaţa acestui metal.[14]

 Pietre preţioase:

v Diamant:

ü  Denumirea de diamant provine din grecul αδάμας – adamas= de neînvins, indestructibil. În India se numea irra, în sanscrită vajira, arabii îi spuneau "al-mas", adică "cel mai dur", de unde vine și denumirea slavă de almaz (diamant). 

ü  Istoric: 800 î.H. – se descoperă primelor diamante; 327 î.H. – Alexandru Macedon aduce primele

diamante în Europa din India. 1074 – este create una din primele bijuterii cu diamante, coroana reginei ungare. 1456 - Lodewyk van Berken din Anvers creează primul diamant tăiat în fațete. 1477 -Maximilian de Austria face cadou un inel cu un diamant Mariei de Borgogna, începând astfel tradiția inelului de logodnă. 1726 - Diamantul este descoperit în Brazilia, care devine principalul producător Mondial de diamante. 1867 – La Kimberly, Africa de Sud sunt descoperite primele diamante. 1948 - Frances Gerety a inventat celebra frază „Un diamant este pentru totdeauna” (Diamonds are forever).

ü  Duritatea extremă a diamantului este data de legătura stabilă simetrică dintre atomii de carbon.

ü  Cele mai dure diamante sunt cele care prezintă o structură cristalină tip (111) - orientată de-a lungul direcţiei diagonale a unui ax imaginar care străbate perpendicular structura cristalină a acestuia. Din acest motiv, chiar dacă este posibil ca unele diamante să poată fi zgâriate cu anumite minerale sintetice precum nitridul de boron, cele mai dure diamante - cele cu structura cristalină de tip (111) - nu pot fi zgâriate decât cu alte diamante asemănătoare sau cu ajutorul agregatelor care conţin diamante de tip nanocristaline (nanodiamante sau hyperdiamante). Cele mai dure diamante naturale sunt extrase din minele Bingara şi Copeton din New South Wales, Australia. Aceste diamante sunt de dimensiuni mici, cu o formă perfectă sau aproape de perfecţiunea unui octaedru şi sunt foarte preţioase deoarece sunt folosite la şlefuirea altor diamante. 

ü  Cu toate că diamantul este cel mai dur material din lume, el nu prezintă o rezistenţă la şocuri şi lovituri. El a fost detronat de o serie de aliaje metalice.

ü  Diamantul arde într-un mediu cu oxigen pur la o temperatură de 720 °C, iar în aer la peste 800 °C cu formare de dioxid de carbon. Diamantul este solubil în unele metale (fier, nichel, cobalt, crom, titan, platina, palladium).

ü  Diamantele iau naștere la adâncimi mari (150 km), unde sunt temperaturi (1200-1400 °C) și presiuni ridicate. Rocile mamă sunt Peridotit şi Eclogit sau - în vulcani – Kimberlit şi Lamproite. Microdiamantele iau naștere la căderea meteoriților mari pe Pământ (ex. craterul Barringer).

ü  Criteriile de bază ale evaluării diamantelor - denumite "Cei 4 C" – sunt stabilite în anii ’50 de

Institutul American de Pietre Prețioase (GIA) sunt: greutate (în carate), culoare, claritate, tăietură.

-        Caratajul: determină greutatea măsurată în carate. Numele vine de la grecul „keration” - sâmbure de roșcovă. În antichitate, acești sâmburi erau folosiți ca greutăți etalon la cântărirea în balanțe a diferitelor metale prețioase precum aur, argint, dar și pentru diamante. Mai târziu, „caratul” a devenit unitate de măsură internațională. Pentru diamante, 1 carat este echivalent cu 0,20 grame. Astfel, un diamant rotund, cu diametrul de 4 mm, are aproximativ 0.24-0.25 carate, unul rotund cu diametrul de 5 mm are aproximativ 0.44-0.45 carate, iar un diamant cu diametrul de 6.2 mm are aproximativ 1 carat.

-        Culoarea: poate varia de la alb-incolor, la galben-pal. Cu cât diamantul este mai alb, mai clar, cu atât este mai valoros, iar dacă nuanța gălbuie este mai puternică, acesta devine mai ieftin. În funcție de culoare, diamantele se pot grupa în cinci clase.

D, E, F - Colorless - clasa care cuprinde cele mai clare diamante, incolore sau albe rare;

G, H, I, J - Near Colorless - cuprinde diamante albe, rare, de un alb fin;

K, L, M - Faint Yellow - sunt diamantele care au o nuanță ușor gălbuie;

N, O, P, Q, R - Very Light Yellow - au o tentă puternic gălbuie;

S, T, U, V, W, X, Y, Z - Light Yellow - diamante galbene, cu intense nuanțe maronii.

Pe lângă aceste categorii care clasifică diamantele albe, există și categoria FCD – Fancy Color Diamond, care include toate diamantele colorate. Cele mai rare diamante sunt roșii, urmate apoi de cele verzi, albastre, roz, maro și negre. De regulă, culoarea este dată de prezența anumitor elemente chimice în structura diamantului. De exemplu, borul poate da diamantului culoarea albastră.

-  Tăietură (Cut):  Gradul de tăiere a diamantului oferă atât strălucirea, cât și forma.Avem: 

Tăietura Brilliant - reprezintă forma rotundă, clasică a diamantelor;

Tăietura Heart - este caracteristică diamantelor în formă de inimă;

Tăietura Emerald sau Smarald - este una dintre cele mai vechi tăieturi speciale și reprezintă acea formă dreptunghiulară care are colțurile rotunjite;

Tăietura Princess - este cea mai răspândită, diamantul putând fi asemănat unei piramide așezate cu baza în sus și vârful în jos;

Tăietura Pear - este acel diamant în formă de lacrimă; prezent la inelele de logodnă, acesta oferă eleganță, dând senzația că subțiază degetul;

Tăietura Radiant - definește diamantul cu formă asemănătoare unui octogon;

Tăietura Oval - dă forma ovală diamantului, fiind unul dintre cele mai clasice modele;

Tăietura Marquise - combină tăietura Oval cu cea Pear, asemănându-se cu un oval subțiat în părțile sus-jos;

Tăietura Asscher - seamănă cu stilul Radiant, doar că are colțurile rotunjite;

Tăietura Cushion - se aseamănă atât cu tăietura Oval, cât și cu cea Smarald; laturile sunt aproape drepte și colțurile - rotunjite.

-        Claritatea: În funcție de claritate, diamantele se pot clasa în:

 I1 (imperfect eye-visible) - sunt diamantele ale căror imperfecțiuni pot fi observate cu ochiul liber;

SI1 (slight inclusions) - imperfecțiunile pot fi vizibile cu lupa;

VS1 (very slight inclusions) - imperfecțiunile nu sunt vizibile cu ochiul liber;

VVS1 (very very slight inclusions) - imperfecțiunile se pot vedea doar cu o lupă care mărește de 10 ori;

IF (internally flawless) - sunt diamantele fără niciun defect.

ü  Diamantul are unghiul de refracție ridicat, de aceea strălucește intens, ceea ce a dus la utilizarea

principală a diamantelor naturale ca pietre preţioase. Astăzi aceste unghiuri a fațetelor unui cristal sunt simulate pe calculator, care determină unghiul optimal pentru o strălucire maximă şi automatizează procesul de șlefuire a cristalului.

ü  Țările unde se găsesc diamante în cantități mai importante sunt: Rusia, Botswana, Australia, Congo, Canada, Africa de Sud, Angola, Namibia, Sierra Leone, Ghana, Tanzania, Brazilia. În Europa s-au găsit diamante în Arhanghelsk.

ü  Diamantul Cullinan: Este cel mai mare diamant în stare brută gasit vreodată, având greutatea iniţială de 3106 carate. Din diamantul original s-au tăiat altele mai mici, la cererea caselor regale. Bucăţile de geme tăiate din cel original au fost rebotezate (Cullinan I,II,III, IV). Diamantul Cullinan a fost descoperit la 26 ianuarie 1905 de către Frederick Wells care inspecta o mină de lângă Pretoria. El a observat pe pereţii minei din Gauteng. ceva care reflecta puternic razele soarelui. Iniţial a crezut că este doar o bucată de sticlă. Denumirea de Cullinan a fost dată după numele directorului minei, Thomas Cullinan. Diamantul este dus în Anglia – ca simplu colet de poştă securizat – pentru a fi oferit regelui Eduard al VII-lea drept cadou de nunta. Regele a cerut “spargerea” şi faţetarea lui, într-un diamant de 530 de carate. Diamantul rezultat a primit numele de Cullinan I şi de “Marea Stea a Africii” (nume dat chiar de rege). Bijuteria a fost montată în mânerul sceptrului Casei Regale Britanice, unde este şi astăzi. Ulterior, au mai fost tăiate bucăţi din diamantul original, pentru diverse ocazii. De exemplu, în timpul regelui George al V-lea s-a comandat montarea - în Coroana Imperială - a unei bucăţi de diamant Cullinan, de 317 carate, care a fost redenumită Cullinan II. Pe aceeaşi idee, bijuteriile Cullinan III, IV si IV, V, VI, VII au fost montate în coroana reginei Maria (soţia regelui George al V-lea) sau pe alte insemne ale Casei Regale. La încoronarea reginei Elisabeta a II-a (1952), piesele au primit denumirea de “Granny’s chips”, în amintirea bunicii ei şi sunt prezente actualmente într-o broşă regală din platina. Ultimul din serie este Cullinan IX, prezent într-un inel de platină al reginei.

ü  Diamantul Regent: Se spune că la începutul anilor 1700, un sclav ce lucra la o mina din India ar fi găsit un diamant de o strălucire nemaivăzută. El l-a ascuns sub un bandaj pe corp şi a încercat să scape, rugând un căpitan de vas să-l ducă în altă ţară, în schimbul bijuteriei. Acesta a acceptat, dar imediat ce a primit piatra, navigatorul englez l-a aruncat pe sclav peste bord şi avândut diamantul  – cu 25.000 lire - lui Thomas Pitt, conducătorul cetăţii St. George de lângă Mumbay. Pitt a comandat şlefuirea lui, şi piatra cu greutatea iniţială de 410 carate a pierdut prin şlefuire peste 50% din greutate. Operaţia a durat doi ani, deoarece guvernatorul ceruse ca mineralul să semene cu o pernă. Numit iniţial diamantul Pitt, numele de Regent vine de la faptul că el este cumpărat – cu 4 milioane franci – de ducele de Orleans, pentru a fi dăruit regelui Ludovic al XV-lea. Bijuteria a fost inclusă în coroana acestuia, coroană purtată şi de Maria Antoaneta. Înainte de a deveni Consul al Franţei (1799-1804), Napoleon a amanetat o parte dintre comorile Republicii, pentru cheltuieli cu armata; printer ele, şi diamantul Regent, vândut unui bancher din Berlin. După lovitura de stat din 1799, Napoleon a răscumpărat totul şi a montat diamantul la mânerul săbiei sale. După ce Napoleon este exilat, comorile Franţei sunt lăsate soţiei sale Marie Louise, ducesă de Austria, care le ia acasă, iar diamantul familiilor regale a ajuns la regale Francis I al Austriei - care l-a restituit Frantei. Regentul a fost apreciat şi de către Carol al X-lea, care l-a luat cu el când a fugit de pe tron. Dar o unitate militara l-a găsit şi a trimis diamantul înapoi la Paris. Napoleon al III-lea (1848-1852) l-a dăruit soţiei sale. În 1886, o mare parte a tezaurului Franţei a fost vândut din cauza datoriilor enorme pe care le înregistra ţara; Regentul însă a fost păstrat şi a fost expus la muzeul Luvru până în al doilea război mondial, când armata germană a cucerit Parisul. Diamantul a fost atunci ascuns de nemţi şi expus după câţiva ani, tot la Luvru. Astăzi se găseşte la muzeul Apollon din cadrul aceluiaşi muzeu celebru.

ü  Koh-i-Noor („Muntele luminii”) are 105,6 carate (21,12 g) şi face parte din Bijuteriile coroanei britanice. Probabil extras în mina Kollur (astăzi Uttar Pradesh, India), în perioada Sultanatului din Delhi, nu se ştie greutatea iniţială. Prin 1658 - când piatra se afla în posesia lui Aurangzeb şi făcea parte din Tronul Păunului Mogul - se crede că diamantul ar fi fost prelucrat de veneţianul Hortenso Borgia, reducându-i greutatea până la 186 carate vechi (37,2 g) şi dându-i o tăietură similară altor diamante din epoca Mogul (precum Darya-i-Noor); avea 169 fațete, 4,1 cm lungime, 3,26 cm lățime și 1,62 cm adâncime, o cupolă înaltă, cu o bază plană și cu fațete triunghiulare și dreptunghiulare. Legenda spune că numele bijuteriei este dat de Nadir Şah, şahul asfarid al Persiei, care ocupă Delhi în 1739. Când a obținut faimoasa piatră, el a exclamat Koh-i-Noor!, în persană însemnând „Munte de Lumină”. A avut diverși proprietari, până când a fost cedat reginei Victoria după anexarea Punjabului în 1849. În 1851, a fost expus la Expoziţia Universală din Londra, dar tăietura neplăcută nu l-a făcut atractiv. Prinţul Albert (soțul reginei Victoria) a cerut ca diamantul să fie tăiat din nou, ca un oval briliant. Tăierea începe pe 17 iulie 1852, a durat 38 de zile şi a redus masa diamantului de la 191 de carate la versiunea actuală de 105,6 carate (21,12 g). Piatra măsoară 3,6 cm lungime, 3,2 cm lățime și 1,3 cm adâncime. Diamantele tăiate briliant au de obicei 58 de fațete, dar Koh-i-Noor are opt fațete „stea” suplimentare în jurul culetului, ajungând astfel la un total de 66 de fațete. Deoarece de-a lungul istoriei sale diamantul a puirtat ghinion bărbaţilor, în Marea Britanie bijuteria a fost purtat doar de membrii de sex feminin ai familiei regale. Victoria a purtat piatra într-o broșă de caprifoi și într-o diademă. În acest moment, îi aparținea personal și încă nu făcea parte din Bijuteriile Coroanei. După 1901, diamantul a fost încrustat în coroana reginei Alexandra, soția lui Eduard al VI-lea; a fost transferată în 1911 în coroana reginei Mary, iar în 1837 în coroana reginei Elisabeta - pentru încoronarea ei în calitate de regină consoartă. Astăzi, diamantul este expus în Jewel House, la Turnul Londrei. Fiecare din guvernele Indiei, Pakistanului, Iranului și Afganistanului au revendicat drepturile de proprietate asupra Koh-i-Noor și au cerut returnarea acestuia de când India a obținut independența față de Marea Britanie în 1947. Guvernul britanic insistă că bijuteria a fost obținută legal în condițiile ultimului tratat de la Lahore, și a respins toate solicitările. Koh-i-Noor și-a făcut apariția pentru prima dată în cultura populară în romanul Piatra Lunii (1868) scris de Wilkie Collins şi  considerat în general a fi primul roman poliţist în limba engleză. Koh-i-Noor apare de asemenea și în romanul lui Agatha Christie din 1925, Secretul de la Chimneys.

ü  Daria-i-Noor ("Marea de lumină") se află în colecția Iranian Crown Jewels a Băncii Centrale a

Iranului din Teheran. Are 41,40 mm × 29,50 mm × 12,15 mm și cântărește aproximativ 182 de carate. Este cel mai mare diamant roz cunoscut din lume. Ca și Koh-i-Noor, a fost extras în mina Kollur din Andhra Pradesh, India. Inițial a fost deținut de dinastia Kakatiya, apoi de dinastia Khalji a Sultanatului Delhi și de împărații Mogul. A făcut parte din Tronul Păunului al lui Shah Jahan. În 1739, Nader Shah al Iranului a invadat nordul Indiei, a ocupat Delhi. Ca plată pentru returnarea coroanei Indiei împăratului Mogul, Muhammad, el a luat tot tezaurul legendar al Mogulilor, inclusiv Daria-i-Noor, pe lângă Koh-i-Noor și Tronul Păunului. După Nader Shah, diamantul a fost moștenit de nepotul său, Shahrokh Mirza, apoi de Lotf Ali Khan. Acesta este înfrânt de către Mohammad Khan Qajar, care a înființat dinastia Qajar conducătoare a Iranului, şi Daria-i-Noor a intrat în vistieria Qajar. Se spunea că Naser al-Din Shah Qajar purta diamantul ca banderolă, aigretă sau broșă, iar întreținerea acestuia era o onoare acordată persoanelor de rang înalt. În 1965, o echipă canadiană care a cercetat bijuteriile coroanei iraniene a concluzionat că Daria-i-Noor ar fi făcut parte dintr-un mare diamant roz care decora tronul împăratului mogul Shah Jahan, descris în jurnalul bijutierului francez Jean-Baptiste Tavernier din 1642, care l-a numit Diamantul Marei Mese („Diamanta Grande Table”). Este posibil ca acest diamant să fi fost tăiat în două bucăți; cea mai mare parte este Daria-i-Noor; se crede că partea mai mică este diamantul Noor-ul-Ain de 60 de carate (12 g), prins în prezent într-o coroană aflată şi ea în colecția imperială iraniană.

ü  Diamantul Orlov: sau Marele Diamant Mogul, este un diamant mare de origine indiană, afișat în prezent ca parte a colecției Fondului de diamante din Armeria Kremlinului din Moscova. Este descris ca având forma și proporțiile unei jumătate de ou de găină. În 1774, a fost încrustat în sceptrul imperial al împărătesei ruse Ecaterina cea Mare. Diamantul a fost găsit în secolul al XVII-lea în Golconda, India. Potrivit legendei, un soldat francez care dezertase în timpul războaielor din Srirangam, s-a deghizat în convertit hindus pentru a-l fura în 1747 din templu – unde era ca ochi al unei zeități. Piatra a trecut de la negustor la negustor, ajungând în cele din urmă în Amsterdam. Majoritatea cercetătorilor cred că această piatră a fost de fapt Marele Diamand Mogul. Shaffrass, un milionar iranian care deținea atunci diamantul, l-a vândut, printr-un intermediar, contelui Grigori Grigorievici Orlov, pentru 1,4 milioane  florini. Căutând să recucerească inima împărătesei Ecaterina a II-a a Rusiei – care îl prefera acum pe Grigori Alexandrovich Potemkin, contele i-a oferit în dar diamantul. Împărăteasa a dat numele pietrei Orlov și a pus bijutierul ei să-l încorporeze într-un sceptru. Finalizat în 1774, este numit şi acum Sceptrul Imperial. Ca formă, este un ax lustruit în trei secțiuni, înscrustat cu opt inele de diamante, unele de aproximativ 30 de carate (6 g) fiecare și cincisprezece cântărind aproximativ 14 carate (2,8 g) fiecare. Orlov-ul este așezat în partea de sus, cu vârful său bombat îndreptat în față. Deasupra lui este un vultur bicefal cu stema imperială a Rusiei pe piept. Orlov este o raritate deoarece își păstrează tăietura originală în stil trandafir indian. Culoarea sa este albă, cu o nuanță slabă de verde-albăstrui. Datele publicate de Kremlin dau măsurătorile lui Orlov ca 32 mm x 35 mm x 21 mm, greutatea fiind estimată la 189,62 carate (37,924 g) (nu se cunoaşte o greutate oficială).

ü  Diamantul “Hope”, sau “Le bijou du Roi” este un diamant de circa 45 de carate expus în prezent la muzeul Smithsonian din SUA. Deşi este unul dintre cele mai mari diamante din lume, are culoarea albastră şi o valoarea estimată la circa 250 de milioane de dolari, celebritatea este dată de blestemul pe care l-a adus proprietarilor ei. Povestea lui începe cu secole în urmă, când un bărbat pe nume Jean Baptiste Tefernier a făcut o călătorie în India şi a furat diamantul albastru de pe fruntea statuii hinduse a zeiţei Sita. Potrivit legendei, el ar fi fost sfâşiat de câini sălbatici în timpul unei călătorii în Rusia, după ce vânduse diamantul. Unul dintre cumpărătorii diamantului ar fi fost regele Ludovic al XIV-lea, iar el este cel care a tăiat diamantul - care iniţial ar fi avut 112 carate. L-a numit "Diamantul albastru al coroanei" şi l-a purtat adeseori la gât, atârnat de o panglică. A fost şi în posesia lui Ludovic al XVI-lea, decapitat în timpul Revoluţiei Franceze. Dispărut în acele vremuri, diamantul reapare la Londra în 1813 în posesia bijutierului Daniel Eliason, de la care îl cumpără regele George al IV-lea al Angliei; după moartea lui, este vândut pentru plata datoriilor. În jurul anului 1939, diamantul ar fi fost în proprietatea bancherului Henry Philip Hope, de unde şi-a moştenit şi numele. Se spune că familia Hope ar fi fost afectată de blestem, membrii bogaţi ai familiei devenind săraci. Unul dintre descendenţi - un împătimit al jocurilor de noroc, a vândut bijuteria în 1901 bijutierului american Simon Frankel. În următorii ani şi-a schimbat proprietarii şi a ajuns la Pierre Cartier care a încercat să îl vândă bogatei Evalyn Walsh McLean, care văzuse diamantul în 1910, în timpul unei călătorii în Paris. Dar lui McLean nu i-a plăcut montura şi nu l-a cumpărat. Câteva luni mai târziu, Pierre Cartier a sosit în SUA şi după ce acesta a fost montat într-o altă formă, ea a cumpărat diamantul. Evalyn McLean a purtat bijuteria tot timpul de atunci, a fost convinsă cu greu chiar de doctorul ei să şi-l dea jos pentru o operaţie la gât. L-a purtat drept talisman, au fost făcute speculaţii despre blestemul care ar fi afectat-o. Primul ei născut a murit într-un accident de maşină, iar fiica ei s-a sinucis la 25 de ani. În plus, soţul lui Evalyn McLean a fost declarat nebun şi internat într-un institut specializat pentru astfel de afecţiuni până la moartea lui. Chiar dacă ea ar fi vrut să lase bijuteria moştenire nepoţilor, aceasta a fost pusă spre vânzare în 1949, la doi ani după moartea ei, pentru plata datoriilor acumulate. Legenda diamantului blestemat s-a conturat şi în jurul sultanului Turciei Abdul Habd, care ar fi cumpărat diamntul cu 400.000 de dolari în jurul anului 1909 şi, la doar un an după achiziţie, ar fi fost detronat. Dintre alţi proprietari, Jaques Colette s-a sinucis, iar prinţul Ivan Kanitovski a fost omorât de revoluţionari. Cel care a vândut diamantul sultanului, a murit cu soţia şi copilul, după ce au căzut într-o prăpastie cu căruţa în care se aflau, iar unul dintre cei care au păzit diamantul a fost spânzurat. Harry Winston, un bijutier din New York este ultimul proprietar al diamantului. El l-a oferit spre purtare la diverse evenimente organizate în scopuri caritabile şi l-a donat apoi muzeului Smithsonian, unde se află şi în prezent.

ü  Într-o mină a companiei De Beers este descoperit în 1988 un diamant de 599 carate (al doilea ca mărime in lume). Oval, alb cu reflexe albăstrui, el cântăreşte după şlefuire 300 carate.[15]

ü  Un inginer indian este proprietarul celui mai mare diamant colorat din lume: este verde oliv şi are 1261 carate[16] (???)

ü  Freetown (Liberia): Un diamant de 118 carate este vândut la licitaţie cu 1,6 milioane dolari. El este o parte dintr-o piatră mai mare descoperită întâmplător de un ţăran din regiunea Kono (Sierra Leone) care lucra la cultura sa de cartofi.[17]

ü  În Sierra Leone există o mină de diamante deţinută de un român - Frank Timis. Vasile Frank Timis este un expat român, care a înfiinţat trei firme în Londra: Regal Petroleum, European Goldfields şi Sierra Leone Diamond Corporation, fiind preşedinte – şi acţionar majoritar - în cadrul consiliului firmei Sierra Leone Diamond Company Limited. Conform presei, Frank Timis ar fi concesionarul unui teren de 36.364 kmp de unde se exploatează diamante, aur, fier, bauxită şi alte minereuri.[18]

ü  Specialiştii din grupul Drukker din Amsterdam reuşesc să taie un diamant cu diametrul 0.22 mm, cu o greutate de 1/100 carat. Vechiul record era de 0,5 mm în diametru şi 1/10 carat. Era în 1987.[19]

ü  Un bijutier elveţian plăteşte la o licitaţie 35.000 $ pentru o pereche de cercei cu smaralgde şi diamante. Bijutierul lucrase cândva aceşti cercei şi îi vânduse cu o sumă mult mai mică.[20]

v Safir:

ü  Sub denumirea de safir sunt cunoscute toate pietrele prețioase din corindon, cu excepția variantei de culoare roșie rubinie care este denumit rubin. Dar - prin extensie – se numesc safir toate pietrele prețioase de culoare albastră - toate nuanțele de albastru, până la albastru foarte închis și chiar negru.

ü  Safirul are durinatea 9 pe scara Mohs,[21] după diamant.

ü  Rocile unde s-au găsit safire se numesc pegmatite, care - prin procese de eroziune - au fost transportate și depozitate în aluviuni.

ü  Țările mai importante în producția de safire sunt Sri Lanka, India, Madagascar, SUA, Australia, Nigeria. Pe cale sintetică se pot produce safire de o calitate perfectă și de o mărime aproape nelimitată.

ü  La 1404,49 de carate, Steaua lui Adam este cel mai mare safir albastru cunoscut. Bijuteria a fost extrasă în orașul Ratnapura, sudul Sri Lanka şi este evaluat la cel puţin 100 milioane dolari. Steaua Neagră din Queensland, al doilea cel mai mare safir stelar din lume, cântărește 733 de carate. Steaua Indiei extrasă în Sri Lanka în 1901 și cântărind 563,4 carate este considerată a fi al treilea safir ca mărime și este în prezent expusă la Muzeul American de Istorie Naturală din New York. Steaua de 182 de carate din Bombay, extrasă în Sri Lanka și situată în Muzeul Național de Istorie Naturală din Washington, D.C., este un alt exemplu de safir mare de stea albastră.

ü  Din 2007 Madagascar este liderul mondial în producția de safire, în special zăcămintele sale în și în jurul orașului Ilakaka. Înainte de deschiderea minelor Ilakaka, Australia era cel mai mare producător de safire. În 1991, o nouă sursă de safire a fost descoperită în Andranondambo, sudul Madagascarului. Acea zonă a fost exploatată pentru safirele sale începute în 1993, dar a fost practic abandonată doar câțiva ani mai târziu - din cauza dificultăților de exploatare.

ü  La 28 iulie 2021, cel mai mare grup de safire stelare din lume, cu o greutate de 510 kg, a fost dezgropat din Ratnapura, Sri Lanka. Acest grup de safir stelar a fost numit „Safirul Serendipity”.

ü  Zăcămintele de safir din Kashmir au fost exploatate o perioadă relativ scurtă de timp, la sfârșitul sec. XIX și începutul sec.XX. Au o nuanță superioară de albastru viu, cu un aspect misterioso - descris de unii pasionați de pietre prețioase drept „catifea albastră”. Majoritatea corindonului de origine Kashmir poate fi identificat ușor prin aspectul său mătăsos caracteristic și nuanța excepțională. În octombrie 2014, casa de licitaţii Sotheby's Hong Kong a atins recorduri de preț pe carat pentru safirele Kashmir – mai întâi cu inelul de safir Cartier de 12,00 carate la 179.023,41 euro pe carat, apoi cu un safir de 17,16 carate la 218.181,98 euro. În prezent, recordul mondial de preț pe carat pentru safir la licitație este deținut de un safir din Kashmir într-un inel, care s-a vândut în octombrie 2015 pentru aproximativ 242.000 dolari per carat (52.280.000 dolari în total, inclusiv prima de cumpărător).

ü  Pe lângă utilizarea lor ca pietre prețioase, safirul a fost utilizat în anii 1950-1960 ca vârf al acului

patefoanelor și picup-urilor. O utilizare o are și în producerea laserului de culoare albastră și LED-ului de culoare albă, albastră și verde. Pentru geamuri expuse unor condiții extreme de temperatură și presiune ca de exemplu avioane de recunoaștere sau nave spațiale, se utilizează safire sintetice cu un diametru până la 75 cm.

ü  În 2014, Apple a consumat un sfert din oferta mondială de safir sintetic pentru a acoperi obiectivul camerei iPhone și cititorul de amprente.

 v Topaz:

ü  Topazul - numit și "diamant săsesc" (de la sași) cu sistemul de cristalizare ortorombic, este un mineral din categoria pietrelor prețioase. Ionii hidroxilici (-OH) se pot combina cu concentrații diferite de fluoride ceea ce determină numărul mare de varietăți de topaz. Topazul prin iradiere cu raze gama, bombardare cu electroni. sau încălzire își schimbă culoarea devenind brun-verzui sau roșcat. Cu toate că are duritatea 8, se despică ușor, ceea ce îngreunează prelucrarea lui. Spărtura este de culoare sidefie de formă neregulată.

ü  După Plinius, numele mineralului provine de la insula "Topazos" din Marea Roşia. De fapt acolo nu s-a găsit topaz ci olivine - cu care a fost confundat. După altă variantă, Topaz provine din sanscritul “tapas” ce înseamnă "foc".

ü  Denumirea de "topaz de aur", "topaz de Madeira" sau "topaz fumuriu" s-a dat unor minerale care nu sunt topaze, au fost numai denumiri comerciale, ca de exemplu "topaz de aur" a fost numit "citrin", o varietate a cuarţului.

ü  În 1740 a fost un topaz fixat în coroana portugheză, acesta fiind numit "Diamant de Braganza" crezându-se că este vorba de un diamant.

ü  Se întâlnește în forma caracteristică de cristalizare prismatică sau ca o masă gronțuroasă. Frecvent fiind asociat cu beriliul, turmalina și apatitul în roci magmatice de granit sau pegmatit, s-a mai găsit şi în rocile metamorfice numite gneisuri din Brazilia. Alte locuri unde s-au descoperit topaze sunt Cehia, Norvegia, Suedia, Japonia, Mexic, SUA, Sri Lanka, Myanmar, Pakistan. În trecut s-au găsit topaze în Saxonia pe Muntele Melcilor din Vogtland; de acolo provin topaze șlefuite din timpul lui August cel Tare - care sunt păstrate acum în "Camera verde" din Dresda - și coroana engleză.

ü  Cel mai mare topaz din lume – 270,3 Kg - este descoperit în Brazilia şi se află la Muzeul de Istorie Naturală din New York.[22]

ü  În 1940 este găsit în Brazilia (şi cumpărat de un negustor american de pietre preţioase) un topaz de 34 Kg. Prelucrat abia în 1976 (când tehnica a permis acest lucru) se obţine după 2 ani de şlefuire “prinţesa braziliană” – de 21.327 carate (4,3 Kg) şi 231 faţete. Cât un far de automobil – este cea mai mare piatră preţioasă din lume.[23]

 v Perle:

ü  Perla (sau mărgăritar în română) este un obiect rotund din sidef, produs în interiorul unor moluște bivalve, de obicei stridii. Este o combinație de carbonaţi de calciu (aragonit, calcit) 85-90% , conchiolină 4-6% (un compus organic care formează scheletul perlei) și apă 2-4%. Cuvântul „perlă” a devenit metaforă pentru ceva extrem de rar, foarte fin, demn de admirat și foarte valoros.

ü  Etimologia cuvântului „perlă” are diferite origini. Derivațiile teutonice provin de la cuvântul beere, care înseamnă boabă sau grăunte. Derivațiile latine sunt pirium, sfera și pirula, (pară). Romanii uitilizau denumirea grecească „margarita”, care descria un obiect de o valoare unică, specială, simbolizând persoana iubită sau copilul preferat.

ü  Perlele sunt menționate în China în anul 2206 î.Hr. ca făcând parte din tributul plătit regelui Yu. În China, perlele simbolizau bogăția, înțelepciunea, demnitatea și puterea, iar în India, prolificitatea. În Japonia ele însemnau noroc. În lumea musulmană perla era corelată cu simbolul femeii virgine, la kurzi era considerat embrionul care se dezvoltă în uter. În Roma antică, perlele erau deosebit de prețuite de către aristocrați, fiind singurii care aveau dreptul să le poarte. În Evul Mediu li se atribuie un simbol sacral, ca semn al dragostei față de Dumnezeu, ele fiind menționate în Noul Testament.

ü  Cleopatra a scufundat o perlă într-un pahar cu vin și apoi l-a băut, pentru a câștiga un rămășag cu Marc Antoniu. Maharajahul Rana din Dolfur (1863-1901) - numit și Prințul Perlelor - își împodobea hainele cu perle, iar baldachinul patului și acoperișurile palatului erau de asemenea acoperite cu perle.

ü  Perlele naturale sunt accidentale și foarte rare (rata fiind de 1/1 000). Ele au în general dimensiuni mici și neregulate, cele mari și sferice sunt extrem de rare. Scoicile producătoare de perle sunt stridiile, întâlnite în Marea Roşie, Oceanul Indian, Pacific, dar și în apele Oceanului Atlantic (mai ales în Pearl Island, lângă Nicaragua). Cele mai valoroase perle naturale provin din zona Bahrain și Golful Persic.

ü  Perle naturale sălbatice sunt considerate și unele pietre calcaroase care cresc în interiorul unor gastropode. Au formă de perle dar nu conțin sidef (nesidefate): Conch - de formă ovală, culoarea roz, produse în interiorul cochiliei melcului Queen Conch. Melo melo - produsă de gastropodul Melo melo, întâlnit în Marea Chinei de Sud; au nuanțe închise de maro și bronz, cele mai rare fiind portocaliu. Abalone - produse de melcul marin Haliotis; în formă de corn drept, sunt foarte rare, fiind considerate ca perlele cele mai frumoase din lume; sunt întâlnite în de lângă California, Noua Zeelandă şi Australia. Scallop - produse de o scoică denumită „Mano de Leon” („laba leului”); sunt extrem de rare, în apele de coastă Pacificului, în Golful Baja, California, iar culoarea este de un maro specific.

ü  Cea mai mare perlă naturală din lume cunoscută are 238 mm diametru și greutatea de 6,4 kg. Este o perlă nesidefată, produsă de către scoica Tridacna Gigas. A fost descoperiă accidental de un căutator de perle în apele insulei Palawan din Filipine. Denumită inițial “Perla lui Allah”, iar ulterior “Perla lui Lao Tzu”, datorită unei legende inventată de primul ei proprietar, William Cobb. În anul 2006 a fost estimată la 57.082.602 euro

ü  Perlele naturale iau naștere atunci când între cochilie și manta pătrunde un corp străin (un parazit sau un fir de nisip). Acesta irită mantaua care începe să secrete sidef prin celulele epiteliale, pentru a se proteja de o posibilă iritație. Molusca depune în jurul acelui corp mii și mii de straturi concentrice de sidef, care este perla. Acest proces poate dura între 10 și 20 de ani. În timpul procesului de formare al perlelor, lumina pătrunde în straturile foarte subțiri de sidef, producând fenomenul de irizație al perlei.

ü  Fiecare moluscă secretă o culoare proprie de sidef, cee ace dă unicitatea și marea diversitate de culori și irizări ale perlelor. Sideful este format din milioane de plăcuțe microscopice de aragonit, în forme hexagonale și poligonale.

ü  În 2011, un grup de cercetători japonezi au identificat 29.682 de gene ale scoicii de mărgăritar.

ü  Greutatea perlei se măsoară în grain (grăunță), carat, momme sau kan (în Japonia) și grame: 1 carat = 4 grains = 0,2 g; 1 momme = 18,75 carats = 3,75 g; 1 kan = 18.750 carate = 3.750,00 g. Duritatea pe scara Mohs este 2,5 - 3,5.

ü  Forma unei perle depinde de forma corpului străin: Astfel sunt:- perfect rotunde sau aproape rotunde: extrem de rare, se formează atunci când corpul din moluscă nu se lipește de cochilie. - baroc: se obțin atunci când nucleul se lipește de chochilie, iar perla se dezvoltă într-o formă neregulată: rotund aplatizate (butoni), sunt folosite în general pentru realizarea cerceilor; picătură: sunt uniforme, simetrice; bob de orez: au aspect ridat; fantezie (bicolore): apar atunci când mai multe perle se lipesc întâmplător una de alta.

ü  Perlele de cultură sunt tot perle naturale, create similar perlelor sălbatice, dar producția lor este indusă de către producători. Marea majoritate a perlelor disponibile astăzi sunt de cultură. Pericultura se poate face în apă sărată și apă dulce, perlele de cultură cele mai scumpe fiind cele de apă sărată.

- Perlele naturale de cultură în apă sărată se obțin prin introducerea unui fragment de țesut (manta) și unul de scoică în jurul căreia scoica va depune straturile de sidef, rezultatul fiind o perlă mai aproape de forma sferică. Sunt cultivate în special 6 specii de soici marine, care trăiesc Marea Mediterană, Marea Roşie, în regiunile calde ale Oceanelor Indian, Atlantic şi Pacific.

- Perlele naturale de cultură în apă dulce sunt cultivate în lacuri și râuri din speciile Hyriopsis cumingii în Asia, Amblema și Margaritifera margaritifera în America de Nord și Europa de Nord. În scoică este introdus numai un fragment de țesut, obținându-se perle de formă neregulată. La aceste specii, o singură scoică poate produce mai multe perle odată, uneori chiar peste 20, fiind recoltate după 2 - 6 ani. Cultivarea perlelor de apă dulce este atestată încă din secolul al XIII-lea, China fiind în prezent liderul mondial al producției.

ü  Există cinci tipuri principale de perle naturale de cultură:

- Perle Akoya: Sunt cele mai comune. Sunt perle de origine asiatică de apă sărată, provenite de obicei din China, Japonia sau Vietnam.

- Perle din Marea Sudului: Provin din Australia, Indonezia și Filipine.

- Perle Tahiti: Sunt perle de apă sărată, cultivate în general în Polinezia Franceză (în special Tahiti). În această categorie se găsesc perlele negre.

- Perle de apă dulce: cultivate în lacuri și iazuri speciale. Cei mai mari producători de perle de apă dulce sunt China și Statele Unite.

- Perlele Edison: Sunt de apă dulce, mari ca dimensiuni, provenind din acvaculturile din China.

ü  Perlele artificiale: sunt cele mai ieftine și ușor de identificat. Sunt făcute din pastic sau sticlă şi au toate de exact aceeași mărime, lucru imposibil în cazul perlelor naturale sau perlelor de cultură. Cele mai cunsocuite sunt perlele Swarovski: imitații de perle, create cu ajutorul unui cristal Swarovski în centru. Perlele Swarovski sunt create în aproape 30 de culori și nuanțe, iar straturile de acoperire include alamă, aur, bronz şi cupru.

ü  Gradarea perlelor asigură identificarea unor categorii de calitate pentru perle, bazate pe practica unor  laboratoare internaționale specializate.

- Sistemul AAA – A: AAA (triplu A) - calitatea cea mai ridicată, peste 95% din întreaga lor suprafață nu are imperfecțiuni; sunt perlele cele mai scumpe. AA (dublu A) - perle cu un lustru foarte bun și cu 75%-95% din suprafața fără imperfecțiuni; este categoria comercială, în care rata calitate/preț are nivelul optim. A – aici intră perlele cu calitatea acceptabilă cea mai mică, neincluse în circuitul comercial.

- Sistemul tahitian, folosește primele patru litere din alfabet, de la A la D: A - perle de calitate maximă cu lustrul cel mai bun, cu mici imperfecțiuni, maxim 10% din suprafața lor. B - perle cu un lustru bun și mediu, suprafața cu imperfecțiuni, nu mai mult de 30%. C - perle cu nivelul mediu al lustrului și cu imperfectiuni ale suprafetei de 60%. D - perlele cu un lustru foarte redus și fără irizări, având multe imperfecțiuni.

ü  Bijuterii făcute din perle:

- Bavetă: constă în înfășurarea în jurul gâtului a 2-3 sau mai multor șiraguri de diverse lungimi sau de diverse diametre ale perlelor.

- Guler: format din unul sau mai multe șiraguri de perle cu o lungime maxim 30- 33 cm, purtate în jurul gâtului, cât mai fix; este un șirag ce a fost lansat în perioada victoriană.

- Cravată: este asemenător șiragului guler, dar ușor mai lung, în jur de 33- 40 cm, coborând jos la baza gâtului

- Prințesă: este șiragul clasic de perle, lungimea fiind de 40- 51 cm.

- Matineu: cu o lungime de 51- 66 cm, ajunge până în zona pieptului

- Opera: lungimea se încadrează între 66 și 91 cm; poate fi purtat în jurul gâtului, sau înfășurat o dată scurt în jurul gâtului și restul atârnând sub bust.

- Funie: este cel mai lung șirag de perle, având o lungime de peste 91 cm.

- Brățară (de mână sau de picior): unele șiraguri pot fi înfășurate la încheietura mâinii, gen brățară multiplă, sau în mod similar la încheietura piciorului

- Nuntă: conform tradiției, mirele, în afară de inelul de logodnă și setul de verighete alese, poate să-i ofere miresei, în preziua nunții, un set de bijuterii din aur cu perle naturale de cultură, format din șirag de perle, brățară, inel și cercei cu perle; șiragul de perle, trebuie să fie format din perle albe, roz, aurii, sau gri și de maxim 5- 7 mm diametru; lungimea șiragului poate varia în funcție de stilul rochiei de mireasă.

ü  Terapeutică:

- Prin măcinare, se obține „pudra de perle”, bogată în calciu natural de calitate foarte ridicată, utilizată în industria farmaceutică în compoziția diverselor creme pentru îngrijirea pielii. În medicina tradiţională chineză se consideră că pudra de perle hrănește pielea și încetinește procesul de îmbătrânire. Există o gamă variată de produse cosmetice care conțin pulbere de perle: șampoane, măști, creme, sare de baie.

- În unele culturi asiatice, pudra de perle se consumă și ca afrodiziac sub forma unui preparat amestecat cu oţet sau zeamă de lămâie. Acest obicei este preluat de la arabi și se extinde în sec.XIX și în Europa.

ü  Cea mai faimoasă perlă din lume se numeşte La Pelegrina. A fost găsită acum 500 de ani de un sclav african şi a trecut prin multe mâini, de la regii şi reginele Europei, până la actriţa Elizabeth Taylor. Taylor a primit perla de Ziua Îndrăgostiţilor, de la actorul Richard Burton. Bijuteria are 55,95 carate şi valora 37.000 $ în 1969. Ultima oară La Pelegrina a fost vândută pentru 11,8 milioane $. Ca un fapt divers, perla a fost înghiţită de unul din căţeii lui Elisabeth Taylor, de rasă lhasa apso.

ü  În 1980 moare proprietarul celei mai mari perle din lume (cumpărată în anii ’30 de la un şef de trib din Filipine), estimată la 32,6 milioane dolari. Disputa între moştenitori şi alţi candidaţi ţine până în 1986, când banca din Colorado preia perla - conform unei decizii judecătoreşti mai vechi care cerea ca ea să fie vândută cu cel puţin 10 milioane dolari - pentru acoperirea unor cheltuieli de judecată datorate de unii moştenitori.[24]

ü  Florida: George şi Leslie Brock s-au îmbogăţit după ce au găsit o perlă rară, violet, în scoicile pe care le mâncau. Cei doi luau masa la un restaurant local, Dave’s Last Resort, când George a găsit perla, evaluată de experţi la câteva mii de euro.[25]

ü  Ca un fapt divers, când am fost în 1996 în Africa de Sud, am găsit la Capetown perle vândute ca lozuri: pentru 5 ranzi cumpărai o stridie şi – dacă aveai noroc – găseai în ea o perlă.

 v Alte pietre preţioase:

ü  Sainiu Laizer (52 ani) a obținut 3,4 milioane de dolari de la ministerul pentru minerit al țării în schimbul a două bucăți de tanzanit de  9,2 Kg, respectiv 5,8 Kg. Până în 2020 recordul era deținut de o bucată de tanzanit de 3,3 Kg. Tanzanitul  se găsește doar în nordul Tanzaniei, fiind una din cele mai rare pietre prețioase de pe Terra, un geolog estimând că întreaga rezervă ar putea fi exploatată în următorii 20 de ani. Atracția mineralului constă în transparența sa, iar privit din diferite direcții poate apărea în mai multe culori, variind între albastru-safir, roșu-grena și violet. Minerul - care are patru soții - a anunțat că va sacrifica una din vacile sale pentru a sărbători, plănuind să investească o parte din banii câștigați în comunitatea locală.[26]

 Comori:

v Insula Cocos (24 Kmp), nelocuită, din largul coastelor Costa Rica este – conform legendei – locul unde a fost ascunsa în 1820 « Comoara din Lima », tezaur strâns de misionari spanioli. Datorită revoltelor de la începtului sec.XIX din America de Sud, viceregele din Peru a decis să transfere tezaurul în Mexic, încredinţând comoara lui William Thompson, căpitan al vasului Dear Mary. Thompson însă ucide gărzile, devine pirat şi ascunde comoara în insula Cocos. Este prins, echipajul spânzurat, iar el dus pe insulă pentru a arăta locul unde a ascuns comoara. Capitanul scapă însă de sub escortă şi dispare în junglă, fără a mai fi găsit. Tezaurul este estimat la 60 milioane dolari, din care numai o statuetă « Madona cu pruncul » face peste 4 milioane.[27]

v Un avocat cere - în 2011 - Curţii Supreme de justiţie a Indiei să se asigure securitatea templului hindus Sree Padmanabhaswamy din Thiruvananthapuram, capitala statului Kerala. şi să protejeze averile adăpostite aici ale maharajahilor din Travancore. Sunt desigilate şase încăperi secrete, săpate adânc în piatră şi greu accesibile (se ajunge la ele coborând pe scări înguste aflate în beznă totală). Trei camere nu mai fuseseră deschise din 1872. Ce se descoiperă întrece orice închipuire. După deschiderea şi inventarierea a patru camera s-au găsit monede de aur şi pietre preţioase ce cântăresc 1.133 de kg, frânghii din fir de aur, o statuie de un metru înălţime încrustată cu diamante, smaralde şi rubine a zeului hindus Vishnu şi un lanţ de aur de aproximativ cinci metri lungime, ce cântăreşte 34 de kilograme – totul estimat la aproximativ 16 miliarde de euro.[28]

v La 12 oct. 1865 fregata “SS Republic” se scufunda în timpul unui uragan în Atlantic. Mergea de la New York la New Orleans şi transporta 59 pasageri şi 20.000 monede de aur de 20$ - bani destinaţi reconstrucţiei Sudului învins. Pasagerii sunt salvaţi, dar încărcătura nu a putu fi recuperată. O primă recuperare se încearcă în 2004 (o moneda de aur valorează astăzi cam 6000 – 9000$).[29]

v Mary Hannaby (57 ani) din Hemel Hempstead, Hertfordshire, este – în timpul liber – căutătoare de comori. După 7 ani de încercări cu detectorul de metale, a găsit - îngropat la 10 cm sub pământ, în zona dintre Ashridge and Great Gaddesden, un obiect din aur – cam cât un timbru - parte dintr-un relicvariu sau pandantiv ce descrie Sfanta Treime. Este vechi de 500 ani şi evaluat la 300.000 euro. Conform Legii Comorilor din 1996, cei care gasesc astfel de obiecte cu vechime mai mare de 300 de ani, trebuie sa le raporteze. Apoi li se oferă o valoare de piaţă pentru descoperirile lor, pe care muzeele le pot cumpara. British Museum a declarat că regretă faptul că muzeul nu are în acest moment fondurile necesare pentru a-l cumpăra. Casa de licitatii Sotheby's scoate obiectul la licitaţie la Londra, pe 9 iulie 2009. Nu ştiu urmarea.[30]

v În 2013, în timp ce se jucau cu câinele în grădină, un bărbat și o femeie au observat colțul unei cutii de metal ruginite ieșind din iarbă. Cei doi au dezgropat cutia și au descoperit că era plină cu monede vechi de aur. Cuplul a continuat să sape în jur, iar la final cei doi aveau opt cutii cu monede de aur, unele nefolosite. Cele mai multe au fost vândute la licitație pentru 10 milioane de dolari.[31]

v Un om de afaceri francez (are o companii de producere a şampaniei) vrea să-şi renoveze locuinţa din satul Les Riceys, începând cu extinderea pivniţei. Un muncitor loveşte cu târnăcopul tavanul de pământ de deasupra sa şi este acoperit cu o ploaie de monede de aur. Erau 497 monede de cate 20 $ fiecare, emise între 1851 şi 1928, cu o valoare actuală este de circa 1 milion $. Conform legislaţiei franceze, jumătate din comoară aparţine muncitorilor, iar jumătate proprietarului casei.[32]

v În timp ce efectuau lucrări în pivniţa casei, doi tineri căsătoriţi din Milano au descoperit bani de aur în valoare de 100.000 euro, aflat într-un vas de pământ acoperit cu o ţiglă şi îngropat la 50 cm. Cele 34 monede vechi de 415 ani au fost evaluate de un expert, care s-a arătat dispus să le cumpere, dar tinerii le-au scos la licitaţie. Legea permite să ia totul, deoarece comoara a fost găsita pe proprietatea lor.[33]

v O fundatie cumpără în 1984 hotelul Lesington unde era în anii 30 cartierul general al lui Al Capone. Descoperă aici o pivniţă betonată în care se bănuieşte că ar fi un tezaur ascuns de gangsteri. Fiscul din Chicago avertizează proprietarii că îşi rezervă dreptuil de a reţine din el 800.000 $ (200.000 $ impozite neplătite şi 600.000 $ dobanzi). Proprietarii amână timp de doi ani deschiderea camerei, neavând fondurile necesare.[34] În iunie 1986 îl deschid (dinamitarea uşii s-a trensmis în direct la TV, iar de faţă erau agenţi de la serviciile naţionale de impozite), muncind la el 2 ore, ca să descopere doar câteva sticle.

 Bănci:

v Un deputat ucrainian face afirmaţia publică că în 1723 ofiţerul ucrainian Pavel Parcebotok a trimis pentru depozitare Băncii Angliei un butoi cu aur; astăzi el ar valora 16.000 miliarde lire (de 6 ori produsul intern brut al SUA). Funcţionarii băncii caută în arhive (care datează din 1694) dar nu găsesc nici un act care să dovedească aceste afirmaţii.[35]

v În 1944 în seifurile băncilor române erau 40 vagoane de aur (din testamentul politic al lui Ion Antonescu).[36]

v La Banca de Stat a Rusiei se descoperă două conturi în valoare totală de 51,4 miliarde ruble, deschise în 1939. Nu se cunoaşte proprietarul lor.[37]

v Sebeş (Alba): Conform regulilor stabilite de autorităţile locale, toate persoanele care beneficiază de ajutor social au primit carduri la BRD. După denominarea leului, unul dintre bancomatele din oraş a fost setat greşit. Ca urmare – în prima zi după denominare - circa 400 beneficiari au primit de la bancomat sume cuprinse între 9.000 şi 16.000 RON. Din neatenţia informaticienilor, bancomatul a adăugat două zerouri la soldul disponibil pe card.[38]

v Un cuplu din Noua Zeelandă a solicitat 6.000 de dolari, dar banca Westpac, le-a virat în cont 6 milioane. Ca urmare, cei doi - după ce au cheltuit în ţară o parte a sumei - au dispărut. Sunt daţi în urmărire internaţională, dar poliţia crede că sunt deja în China sau Koreea.[39]

v Germania a găsit un surplus de 55 de miliarde de euro după descoperirea unei erori contabile la banca Hypo Real Estate (HRE), naţionalizată în 2009. HRE s-a confruntat atunci cu o criză severă de lichidităţi - după căderea Lehman Brothers, în SUA. Guvernul german a decis să facă injectii de capital de 10 miliarde de euro şi să dea şi garanţii în lichidităţi de 145 de miliarde de euro. Banca a fost imediat naţionalizată după aceea.[40]

v Cei mai bogaţi bancheri din lume în 2012:[41]

- Joseph Safra (73 ani): 13,8 miliarde dolari. Banca: Grupo Safra, Brazilia.

- Luis Carlos Sarmiento (79 ani): 12,4 miliarde dolari. Controleaza conglomeratul Grupo Aval Acciones y Valores, care deţine patru bănci în Columbia.

- Petr Kellner (47 ani): 8,2 miliarde dolari. Cofondator PPF, fond de investitii care deţine bănci în Cehia.

- Sulaiman Al Rajhi (92 ani): 5,9 miliarde dolari. Cofondator Al Rajhi Bank, Arabia Saudită.

- Teh Hong Piow (82 ani): 5 miliarde dolari. Fondator Public Bank, Malaezia.

- Aloysio de Andrade Faria (91 ani): 4,2 miliarde dolari. Banca: Banco Real & Banco Alfa, Brazilia.

- Uday Kotak (53 ani): 4,1 miliarde dolari. Fondator Kotak Mahindra Bank din India.

- Wee Cho Yaw (83 ani): 3,8 miliarde dolari. Preşedinte al consiliului director la United Overseas Bank din Singapore.

- Bruno Schroder (79 ani): 3,4 miliarde dolari. Banca: Schroders Bank, Marea Britanie.

- Andre Esteves (43 abi): 3 miliarde dolari, Director executiv BTG Pactual, Brazilia.

 Milionari, miliardari:

v Cuvântul milionar a fost folosit pentru prima oară de scriitorul Benjamin Disraeli în 1926, în romanul Vivien Grey.[42]

v Primii miliardari din lume au fost John Davidson Rockfeller (1839-1937), Henry Ford (1863-1947) şi Andrew William Mellow (1855-1937).[43]

v În 1991 se înfiinţeaza clubul miliardarilor sovietici. Sunt 12 membri fondatori.[44]

v Potrivit unui raport Credit Suisse din 2011, averea totală la nivel mondial a crescut cu 14% în perioada ianuarie 2010 - iunie 2011, la 231.000 miliarde de dolari, ţările din regiunea Asia Pacific generând 54% din creştere. Cu o avere estimată la 81.000 miliarde de dolari, Statele Unite este ţara cu cea mai bogată populaţie din lume până în 2016. Locuitorii adulţi din Elveţia, Australia şi Norvegia sunt cei mai bogaţi din lume. Adulţii din Elveţia, cu o avere medie de 540.010 dolari, sunt singurii din lume care au reuşit să depăşească, în medie, 500.000 de dolari. Ţara cu cel mai mare număr de milionari în dolari este SUA, unde peste 10 milioane de locuitori au averi mai mari de un milion de dolari, iar 314 dintre aceştia sunt miliardari. Urmează Japonia (peste 3,1 milioane de milionari, 18 miliardari), Franţa (circa 2,5 milioane de milionari, 9 miliardari) şi Germania (sub 1,8 milioane de milionari, 40 de miliardari). [45]

v Clasamente Forbes:

Ø  1987: Cele mai mari averi personale le au două familii din Brunei şi Arabia Saudita, cu 25 miliarde $, respectiv 20 miliarde $. La mare distanţă, pe locul 3 vine miliardarul american Sam Moore Walton, proprietarul reţelei de magazine WalMart. De remarcat că el merge la birou într-una din camionetele de livrare la domiciliu a firmei, maşină pe care o conduce singur.[46]

Ø  1990: Cei mai bogaţi oameni din lume: Pe primul loc este Taikichiro Mori (87 ani), magnat în domeniul imobiliar - 15 miliarde $. Urmează Yashioki Tsutsumi – 14 milarde $ (fost 4 ani pe locul I), Sam Moore Walton (SUA) – 10,5 miliarde $. În SUA sunt 64 miliardari şi 32 familii (cu 207 miliarde $ în total), 41 miliardari japonezi, 40 miliardari germani.[47]

Ø  2002: În lume existau 7,3 milioane milionari, în creştere cu 200.000 faţă de 2001. În America de Nord numărul lor a scăzut la 2,22 milioane-cu averi între 200 şi 7.400 milioane $ - dar a crescut în Europa.[48]

Ø  În 2003, la New York trăiau 31 miliardari, iar la Moscova – 33 miliardari (în dolari). Cel mai bogat rus este Mihail Hodorkovski (peste 15 miliarde $),închis însă de preşedintele Putin pentru evaziune fiscală.[49] 2005: Există 793 miliardari, cu 102 mai mulţi decât în 2004, din care 371 sunt americani (69 au apărut în ultimul an). Cei mai bogaţi oameni din lume: William Henry Gates III (Bill) (50 ani, 46,5 miliarde $) este pe primul loc de 12  ani consecutiv. Urmează Warren Buffet (75 ani, 40 miliarde $), Lakshmi Mittal (magnatul indian al oţelului – 25 miliarde $), Carlos Slim - investitor mexican (23,8 miliarde $). În Europa sunt 196 miliardari, cei mai mulţi fiind germani - 55. Au apărut ţări noi, precum Kazahstan, Polonia, Ucraina şi Islanda. Dintre cei 9 miliardari ruşi noi apare Elena Baturina, soţia primarului Moscovei - prima femeie rusă miliardar. Oraşele cu cea mai mare densitate a miliardarilor sunt New York (34 de nume, inclusiv primarul Michael Bloomberg - 5 miliarde $), Moscova şi San Francisco (fiecare cu câte 20 de nume). Cea mai tânără prezenţă din topul miliardarilor este Hind Hariri, 22 ani, fiica fostului premier libanez Rafic Hariri, asasinat în 2002.[50]  Numărul milionarilor în lume a crescut cu 6,5% în 2005, la 8,7 milioane de persoane, Cel mai important avans este în Coreea de Sud, unde numărul milionarilor a crescut cu 21%. SUA sunt pe primul loc, cu 2,67 milioane de persoane având averi de peste un milion de dolari. În Europa sunt 2,8 milioane de milionari, iar în Asia 2,4 milioane. America Latină şi Orientul Mijlociu au cam 300.000 de persoane fiecare, iar numărul milionarilor din Africa s-a menţinut la 100.000 de persoane.[51]

Ø  2006: Primii 400 cei mai bogaţi americani sunt toţi miliardari; pentru prima oară, milionarii nu au

mai avut loc pe listă. Cei mai bogaţi americani: 1. Bill Gates, 53 miliarde, Medina, Washington, Microsoft; 2. Warren Edward Buffett (76 ani), 46 miliarde, Omaha, Nebraska, Berkshire Hathaway; 3. Sheldon Adelson (73 ani), 20,5 miliarde, Las Vegas, Nevada, cazinouri, hoteluri; 4. Lawrence Joseph Ellison (62 ani), 19,5 miliarde, Redwood City, California, Oracle; 5. Paul Gardner Allen (53 ani), 16 miliarde, Seattle, Washington, Microsoft, investitii. Un procent de 2% din miliardarii lumii deţin peste 50% din totalul averilor personale, iar jumătate din populaţia mondială săracă deţine numai 1% din totalul activelor personale. Cele mai bogate ţări din lume sunt în America de Nord, Europa, regiunea pacifică a Asiei, Australia - ele deţin 90% din activele personale. Averea medie a fost de 144.000 $ în SUA şi de 181.000 $ în Japonia, comparativ cu 1.100 dolari in India. În România valoarea activelor personale este de 4.821 $ pe cap de locuitor.[52]

Ø  2012: Bill Gates a pierdut titlul de "cel mai bogat om din lume" în faţa mexicanului Carlos Slim. Australianca Gina Rinehart - magnată a mineritului - a devenit cea mai bogată femeie din lume.[53]

Ø  2020: Numărul miliardarilor creşte cu 660 de persoane. Primii 10 cei mai bogați oameni din lume sunt: (1). Jeff Bezos (57 ani), fondatorul Amazon, este în fruntea clasamentului de 4 ani. iar averea ajunge la 177 miliarde $. (2) Elon Musk (50 ani) cu 151 miliarde $. În 2019 a fost pe locul 31, Este fondatorul, CEO și inginerul șef al SpaceX; CEO și arhitect al mărcii Tesla, Inc. Vânzările de acțiuni Tesla în 2020, i-au crescut averea cu 126,4 miliarde $. (3) Bernard Jean Etienne Arnault (72 ani) este președinte și CEO al LVMH Moët Hennessy – Louis Vuitton SP. Averea de 150 de miliarde $. (4) Bill Gates (65 ani), 124 miliarde $. A vândut aproape 99% din acțiunile sale, și a investit fondurile câștigate, inclusiv în dezvoltarea vaccinului împotriva coronavirusului. (5) Mark Zuckerberg (36 ani), 97 miliarde $. Îi aparține rețeaua de socializare Facebook, pe care a fondat-o la vârsta de 19 ani, fiind student la Universitatea din Harvard. (6) Warren Buffett (90 ani) are o avere de 96 miliarde $. Este președintele consiliului de administrație al Berkshire Hathaway, care include lanțul de restaurante Dairy Queen, producătorul de baterii Duracell și alte 60 de companii. (7) Larry Ellison (76 ani, 93 miliarde $. Deține 35,4% din societatea Oracle. CIA a fost primul său client. (8) Larry Page (48 ani) - 91,5 miliarde ţ. Este fondatorul Google – cel mai popular motor de căutare de pe Internet. (9) Sergey Brin (47 ani) și avere de 89 de miliarde $. Cofondator Google – proiect comun cu Larry Page. (10) Mukesh Ambani. Este acționar la Reliance Industries, cea mai scumpă companie petrolieră din India. Are 63 de ani și are o avere de 84,5 miliarde $.

Ø  2021: Averile celor mai bogaţi zece oameni din lume s-au dublat de la începutul pandemiei de

coronavirus. Astfel, cei mai bogați oameni din lume au devenit și mai bogați, în timp ce a crescut numărul celor care trăiesc în sărăcie. Ritmul de îmbogățire este fără precedent, fiind vorba de o creștere mai mare decât în ultimii 14 ani la un loc. Pe primul loc este Elon Musk (CEO-ul Tesla și SpaceX), 239,6 miliarde $. Urmează Bernard Arnault (CEO-ul LVMH Moët Hennessy) și familia sa, 194,6 miliarde $. (3) Jeff Bezos (fondatorul Amazon), 183,5 miliarde $. (4) Bill Gates (fondatorul Microsoft), 132,2 miliarde $. (5) Larry Page (cofondator Google) 121 miliarde $. (6) Sergey Brin (cofondator Google), 116,5 miliarde $. (7) Warren Buffet (CEO-ul Berkshire Hathaway), 114 miliarde $. (8) Larry Ellison (cofondator și președinte al Oracle), 112 miliarde $. (9) Steve Ballmer (fost CEO al Microsoft), 97,4 miliarde $. (10) Gautam Adani (miliardar indian cu un portofoliu divers) și familia sa, 91,3 miliarde $ Cu o avere estimată la 84,5 miliarde $, Mark Zuckerberg ocupă a 12-a poziție în clasamentul celor mai bogați oameni din lume, fiind depășit și de Mukesh Ambani, un alt miliardar din India.

v Cei mai bogaţi oameni care au trăit vreodată:

Ø  John Davidson Rockefeller (1839-1937) Primii membrii ai familiei Rockeffeler au imigrat in SUA din Germania la începutul anilor 1720. Inţtial numele lor era Rockenfeller şi proveneau din orăşelul Neuwied. John Davison Rockefeller s-a născut în 1839, iar în 1852 s-au mutat cu toţii în Cleveland. Prima oportunitate s-a ivit o dată cu Războiul Civil, când - la 20 de ani - John Davison a creat o afacere din furnizarea de mâncare către trupele Unioniste, acumulând în jur de 250.000 $. Sfârşitul Războiului Civil a însemnat şi marele boom în petrol. Cleveland devenind un punct important de distribuţie. John îşi vinde în 1865 toată afacerea şi a investit într-o rafinărie de petrol. După 20 de ani avea întemeiat grupul de firme Standard Oil care valora 1.000.000 $, cea mai mare companie din ţară. John Davison Rockefeller dă marea lovitura în 1872 prin aşa numita “schemă de reduceri”. El a creat Southern Improvement Company împreună cu alţi câţiva asociaţi şi au mers la toate benzinăriile de pe marginea drumurilor cu trafic important din SUA, vânzându-le produse petroliere la cel mai mic preţ de pe piaţă; a fortat astfel concurenţa să intre în compania sa sau să dea faliment. Campania a condus în final la un scandal imens, dar din care John a câştigat detaşat, reuşind să deţină 22 din cele 26 de rafinării existente în SUA la acea vreme, sub numele Standard Oil. Southern Improvement Company a deţinut un monopol pe piaţa de rafinare a petrolului, până când Congresul American a dezbătut şi a desfiinţat alianţa. În 1883, familia Rockefeller se mută în New York unde mută şi compania Standard Oil pentru care construieşte o clădire pe str. Broadway Nr. 26 - iniţial cu 9 etaje. Clădirea a fost reconstruită în 1920. Abia în 1890 se reuşeşte să se impună de către Congresul American un act anti-trust – valabil şi acum - prin care să spargă monopolul creat. În 1911, Curtea Supremă de Justiţie decide că Standard Oil reprezintă un monpol iar compania este împărţită în 34 de companii independente, care însă duc la mărirea averii industriaşului, deoarece valoarea combinată a celor 34 de companii a crescut de 5 ori în următorii 10 ani. La moartea sa în 1937, averea lui Rockfeller era echivalentă cu 1.7-2% din PIB-ul SUA (astăzi cam 371 miliarde dolari). John D Rockefeller a fost şi un mare filantrop: de-a lungul vieţii a donat mai mult de jumătate din avere diverselor proiecte caritabile. Averea este moştenită de fiul său John Junior, care a investit în numeroase proprietăţi imobiliare - în special în terenuri - nefiind atras de industria petrolieră. Astfel că în 1930 construieşte Rockefeller Center din New York, cu un buget de 250 milioane $. Tot în 1930, John Jr. achiziţionează majoritatea acţiunilor băncii Chase Bank. După al Doilea Război Mondial, familia Rockefeller donează mai multe terenuri alăturate pentru a se construi sediul Naţiunilor Unite. La conducerea afacerilor familiei a urmat apoi Nelson, fiul lui John Jr., care a demarat o carieră politică, în 1958 ajungând guvernatorul New York-ului. Nelson moare de inimă în 1979. Cea mai mare afacere a familiei rămâne şi acum cea mai mare companie din lume: EXXON Mobil, urmasa primei companii petroliere Standard Oil.

Ø  Jakob Fugger: S-a născut în Augsburg, Germania, în martie 1459. Familia Fugger era bogată, cu afaceri în domeniul textilelor. De-a lungul vieții, el i-a împrumutat cu bani pe împăratul Maximilian I al Sfântului Imperiu Roamn-German; l-a susținut financiar și pe regele Carol Quintul. Influența asupra monarhilor i-a permis omului de afaceri să-și sporească averea. Ca răsplată, lui Fugger i s-au acordat contracte avantajoase în domeniul minier. Apoi, a inundat piața de metal și și-a dus la faliment competitorii. Astfel, la acea vreme, Fugger era cel mai mare furnizor de metal din lume. La un moment dat, Fugger a devenit atât de bogat încât a fost poreclit „Jakob cel Bogat”. Averea lui, estimată la 400 miliarde dolari actuali, reprezenta 2% din produsul intern brut al întregii Europe.[54]

Ø  Osman Ali Khan (1911-1948): Conducătorul statului Hyderabad între 1911 şi 1948 (an în care acest stat a fost alipit Indiei), a fost cel mai bogat om din lume la începutul anilor `40, cu o avere de 2 miliarde de dolari la momentul respectiv, sumă echivalentă cu aproape 1.4% din PIB-ul SUA. Astăzi, acelaşi procent echivalează cu aproximativ 200 de miliarde de dolari.

Ø  Andrew Carnegie (1835-1919) Avere estimată: 150 - 200 miliarde dolari. Copil fiind, emigrează cu familia din Scoţia în USA, iar în 1870 pune bazele compania Carnegie Steel - care devine mai tărziu US Steel, prima entitate cotată la bursă care atinge o capitalizare de 1 miliard de dolari. Carnegie a muncit de mic pentru a putea trăi: primul job a fost de bobinator într-o ţesătorie, unde câştiga 2$ pe săptămână. La 20 de ani ipotechează casa părinţilor şi investeşte 500$ într-o companie de curierat, iar la 30 de ani deţinea deja un portofoliu impresionant de investiţii, în special în industria grea. Averea este obţinută cu Carnegie Steel, companie care în momentul vinderii către JP Morgan în 1901, era lider mondial în producţia de oţel. După ce s-a retras din afaceri, Carnegie a donat aproape 90% din avere.

Ø  Cornelius Vanderbilt (1794-1877) Avere estimată: 150 - 200 miliarde dolari. La 11 ani abandonează şcoala şi la 16 ani împrumută 100$ de la tatăl său - proprietarul unei companii de feribot – pentru a cumpăra un vas de transport pasageri. Peste doar un an îşi plăteşte datoria, plus dobânda de 1.000$ de dolari. Vanderbilt şi-a construit averea investind în companii maritime şi de cale ferată, industriasul fiind considerat al doilea cel mai bogat american din istorie, la egalitate cu Andrew Carnegie.

Ø  Alan Rufus (1040-1089) Avere estimată actual: 140 - 170 miliarde dolari. A fost cel mai bogat englez din istorie – în anul morţii, Alan Rufus deţinea o avere evaluată la 11.000 de lire sterline, cam 7% din venitul naţional al Angliei la momentul respectiv.

Ø  Familia Rothschild: Este posibil ca membrii acestei familii să fi fost de departe cei mai bogaţi oameni care au trăit vreodată. Se estimează că în 1850, totalul averii familiei Rothschild se ridica la aproximativ 6 milarde de dolari, egal cu  PIB-ul SUA la momentul respectiv. Raportat la PIB-ul din 2009 al SUA, ajungem la o avere estimată de 14 mii de miliarde de dolari.

Ø  Împăratul Musa I al Imperiului Mali (1270? – 1337): Musa Keita a fost sultanul statului african Mali între 1312 și 1337. Regatul Mali era la acea vreme cel mai mare producător de aur din lume. Datorită bogăției sale, Musa a finanțat o armată de 200.000 de oameni. Cantitatea de aur pe care o deţinea era imensă, astfel că în 1324, a cheltuit atât de mult aur cu ocazia unei vizite în Egipt, încât a prăbuşit preţul acestui metal pentru o perioadă de 12 ani. Atunci când a vizitat Mecca (1324-2326) cu un alai de 60.000 de persoane - dintre care 12.000 de sclavi - a distribuit sub formă de ajutoare o cantitate de 5-12 tone de aur. Conform estimărilor, astăzi averea lui Keita ar valora cam 426 de miliarde $, fiind considerat de mulţi istorici ca fiind cel mai bogat om din lume care a trait vreodată.

Ø  Împăratul bizantin Basil II:  A domnit timp de 49 de ani, iar venitul său anual reprezenta echivalentul a 50-60 de tone de aur, deci cam 1.7-2 miliarde de dolari anual.

Ø  Ţarul Rusiei Nicolae al II-lea:  Când a fost alungat de la putere şi ucis de bolşevici, ţarul deţinea o avere de aproape 900 milioane de dolari, ceea ce echivala cu 1% din PIB-ul SUA. Acum, acelaşi procent este echivalent cu 140 miliarde de dolari.

Ø  Marcus Licinius Crassus : Deţinea o avere de 170-200 milioane sesterţi, echivalentă cu tot venitul anual al Imperiului Roman în anul 53 î.H. Unul din cei mai bogaţi oameni din istorie.

Ø  În momentul morţii sale, Hitler era miliardar. Din 1934 Hitler era singurul cetăţean german scutit de impozite, iar din 1935 încasa - pe lângă indemnizaţia de cancelar (29.200 mărci plus 19.000 cheltuieli de reprezentare) şi pe cea de preşedinte a Reichului (Hindenburg fiind decedat). Fondul “Adolf Hitler al economiei germane” îi aducea anual cam 100 milioane mărci. Averea lui era compusă din cadouri deosebit de scumpe furnizate de familii bogate din Germania, încasările de pe “Mein Kampf’ (5,5 milioane mărci până în 1944), venituri ca coproprietar al organului de presă nazist, plus zeci de milioane mărci provenind din procentul de 10% din totatlul vânzării portretelor sale, plus o cotă parte din vânzările de timbre cu chipul său. Diverse societăţi îi plăteau 100 milioane mărci anual pentru “necesităţi personale”. Colecţia personală de artă avea cam 10.000 tablouri valorând un miliard mărci, precum şi diverse proprietăţi.[55]

v Miliardari:

Ø  Bill Gates: Fondatorul Microsoft a fost 11 ani consecutiv cel mai bogat om din lume. Averea sa a

variat în funcţie de valoarea acţiunilor Microsoft: 90 miliarde $ în 1999 (0,9% din PIB), 46,5 miliarde $ (2005), 40 de miliarde $ (2009) - 0.27% din PIB-ul SUA, 132 miliarde în 2021.

Ø  Warren Buffett (SUA), care conduce Fondul de investitii Berkshire Hathaway alternează cu Bill

Gates pe locul 1. Prima oară în 1995, când averea sa era de 16,6 miliarde $ (În 2005, cu o avere evaluată la 44 miliarde de dolari ocupa locul 2). Buffert locuieşte în Omaha (Nebraska) Nebraska, într-o casă pe care a cumpărat-o cu 31.500 de dolari, în urmă cu 50 de ani. Nu deţine iaht. Când s-a însurat cu a doua soţie, Buffett a preferat o nuntă discretă la casa fetei sale din Omaha. El a oferit miliarde de dolari în scopuri caritabile şi a rugat administratia de la Washington să majoreze taxele pentru cei bogaţi. Obţine bani numai prin investiţii în societăţi: de la câteva mii de dolari în anii 50, la averea actuală.

Ø  Carlos Slim Helu (66 ani, Mexic): În 2007 ia locul lui Bill Gates în topul miliardarilor. Averea sa este estimată în 2007 la 67,8 miliarde $, modificare survenită în urma aprecierii cu 27% a acţiunilor grupului America Movil, cel mai mare operator de telefonie mobila din America Latină - controlat de Slim Helu. A început prin a vinde dulciuri fraţilor săi mai mari, fiind al cincilea născut într-o familie cu şase copii. La 15 ani deţinea câteva zeci de acţiuni la cea mai mare bancă a Mexicului din vremea aceea şi avea economii personale de circa 2.700 $. La 17 ani când a început studiile la Universidad Autoinoma de Mexico, avea aproape 16.000 $. Prima achiziţie de amploare realizată de Slim Helu a fost preluarea gigantului telecom Telmex, când compania trecea printr-o serie de dificultăţi. Aceasta i-a permis să-şi finanţeze achiziţiile ulterioare, industria telecom fiind principala sursă de alimentare a averii sale. Paradoxal, Carlos Slim Helu nu ştie să folosească un computer şi nu cunoaşte nici o limbă străină. Miliardarul locuieşte într-o casă modestă cu şase dormitoare, pe care o deţine de peste 30 de ani şi îşi conduce singur maşina. Nu deţine un avion sau un iaht Unii analişti spun ca averea lui Slim creşte cu 5.000 $ la fiecare două minute.[56]

Ø  Roman Abramovici: A rămas orfan de la 4 ani şi a fost crescut de rude. A fost în serviciul militar rus o perioadă scurtă, după care s-a apucat să vândă ţevi de plastic. A participat la afaceri de export a petrolului rusesc, înainte de a deveni acţionar majoritar la Sibneft, în 1995. Majoritatea averii a obţinut-o datorită programului de privatizare a companiilor de stat din timpul lui Boris Eltin. Deţine clubul Chelsea din Marea Britanie. Are cel mai mare iaht din lume. A divorţat de două ori şi are şase copii. Avere estimată: 11,2 miliarde dolari (2010).

Ø  John Paul DeJoria: Venit net - 4 miliarde $. În copilărie a vândut cărţi şi ziare ca să-şi ajute mama rămasă singură. Când ea nu a putut să-l întreţină, l-a trimis la plasament. Fără adăpost pentru un timp, a trăit în maşină şi vindea din uşă-n-uşă produse de îngrijire a părului. Cu 700$ a co-fondat în 1980 propria sa linie de produse de îngrijire a părului, John Paul Mitchell Systems. Mai tărziu, a revoluţionat piaţa băuturilor alcoolice, cu marca de tequila high-end Patron. În 2009 a lansat ultra-eleganta linie de vodcă Ultimat.

Ø  Leonardo Del Vecchio: Venit net - 10,5 miliarde $  Unul dintre cei cinci copii ai familiei, a fost crescut într-un orfelinat după ce mama lui a rămas văduvă. A lucrat într-o fabrică unde făcea matriţe pentru piese auto şi rame de ochelari. La 23 de ani şi-a deschis propriul magazin, făcând rame pentru ochelari. În 2010, Luxottica este cel mai mare producător de ochelari de soare şi de vedere. De asemenea, are peste 6.000 de puncte de vânzare cu amănuntul prin intermediul Sunglass Hut şi magazinelor LensCrafters. 

Ø  Larry Ellison: Venit net - 28 miliarde $. Mama sa era adolescentă când l-a născut în Bronx. L-a trimis în Chicago să locuiască cu mătuşa şi unchiul lui - care mai târziu l-au adoptat. A renunţat la colegiu, după ce mama sa adoptivă a murit. A fondat Oracle, în 1977, devenită una din cele mai mari companii de software din lume. În 2009, a primit un pachet salarial de 130 milioane $, fiind al doilea cel mai bine plătit director din SUA.

Ø  Micky Jagtiani: Venit net - 2,8 miliarde $. A renunţat la studiile de contabilitate pentru a face curat în hotelurile din Londra şi să fie şofer de taxi. S-a mutat în Bahrain cu puţin timp înainte ca fratele său să moară de leucemie. Tatăl diabetic a murit în câteva luni, iar mama a murit de cancer, un an mai tărziu. Rămas fără familie la 21 de ani, Jagtiani a preluat spaţiul de vânzare al fratelui său din Bahrain şi a investit moştenirea lui de 6.000 $ în marfă pentru copii, în 1973. Un singur magazin din imperiul de retail Landmark face vânzări de 2,5 miliarde dolari. 

Ø  Steve Jobs: Venit net: 5,5 miliarde $. Născut în San Francisco, a fost adoptat de un cuplu de muncitori şi a crescut în apropiere de Santa Clara, California. A renunţat la Reed College când nu a mai putut să-şi permită şcolarizarea. Jobs a inceput afacerea Apple în garajul părinţilor săi, în 1976. În 1985 a plecat de la Apple iar un an mai târziu a cumpărat Pixar. În 1996 s-a întors la Apple. Având probleme de sănătate, şi-a luat concediu pentru a face un transplant de ficat. Expansiunea 'imperiului' său a continuat, toată lumea ştie sau are iPod, iTunes sau iPad.

Ø  Mark Zuckerberg, creatorul Facebook: Avere: 9,4 miliarde $. La 28 de ani ai săi, duce o viaţă modestă. Singura excepţie: a cumpărat o casă în Palo Alto, de 7 milioane de dolari. Zuckerberg conduce o Acura - deoarece este sigură - şi poartă zilnic tricouri şi hanorace gri. În luna de miere, el şi soţia sa, Priscilla Chan, au luat masa la un McDonald's din Italia.

Ø  Li Ka-shing: Venit net - 21 miliarde $. În 1940, familia sa originară din China a fugit în Hong Kong. La 15 ani a trebuit să renunţe la şcoală, după ce tatăl său a murit de tuberculoză. A lucrat într-o fabrică de materiale plastice pentru a-şi sprijini familia. Li a făcut flori de plastic pentru a fi exportate în Statele Unite. Azi deţine Cheung Kong şi Hutchison Whampoa, conglomerate masive care ruleaza afaceri în porturi, industria de petrol şi gaze, în electricitate, retail, telecomunicaţii şi imobiliare. A facut donaţii pentru educaţie şi cercetare medicală, în valoare de 1,45 miliarde $.

Ø  Guy Laliberté: Venit net - 2,5 miliarde $. Şi-a început cariera de showman acrobat mergând pe catalige şi înghiţind foc pe stradă. A fondat Cirque du Soleil, cu amicii săi, în 1984. A dat lovitura când mogulul cazinourilor, Steve Wynn, a adus circul la Las Vegas, în 1991. Este un excelent jucător de poker, cu multe turnee câştigate la activ.

Ø  În ciuda carierei de succes din cadrul Ford Motor Company, neînţelegerile cu preşedintele şi directorul Henry Ford Jr l-au adus pe Lee Iaccoca în situaţia de a fi concediat. De la Ford, Iacocca a ajuns la Chrysler când compania se afla în pragul falimentului. După contractarea unui credit enorm şi cumpărarea câtorva din ideile sale mai vechi de la Ford, Iacocca a repus pe picioare gigantul auto, intrând în istorie drept omul care a salvat Chrysler de la faliment. Şi a fost răsplătit regeşte.

Ø  După absolvirea facultăţii, Mark Cuban a avut căteva joburi neînsemnate. Ultimul dintre ele a fost de vânzător la un magazin de calculatoare. De aici Cuban a fost concediat după ce - într-una din zile - a uitat să deschidă magazinul. Fusese ocupat cu un proiect personal, care avea sa-i aducă o avere. La scurt timp după disponibilizare, Cuban a înfiintat MicroSolutions, acumuland o avere de peste 2,4 miliarde $.[57]

Ø  J.K. Rowling: Venit net - 1 miliard $. Visa să devină scriitoare încă de pe vreme când lucra ca secretară la biroul din Londra a companiei Amnesty International. Scria pe ascuns în timpul programului nuvele şi poveşti pentru copii şi este concediată. Falită şi deprimată, mamă singură, se mută la Edinburg şi are gânduri de sinucidere. Romanul Harry Potter şi Piatra Filozofală a fost publicat în 1997 şi a devenit rapid un bestseller. Primul film din serie a fost lansat în 2001. Primele şase 'filme magice' au avut încasări de peste 5 miliarde $.

Ø  Oprah Winfrey: Venit net - 2,4 miliarde $. Fiică a unei adolescente părăsite, Oprah a crescut la ferma bunicii din Mississippi. S-a mutat în Wisconsin, unde spune că a fost victima unui abuz sexual. I s-a spus iniţial că nu este făcută pentru televiziune, pentru că se implica emoţional în poveştile pe care le prezenta pe cănd era angajată ca reporter la WJZ-TV din Baltimore. Şeful său a mutat-o în 1986, de la ştirile de seară la un talk-show difuzat în timpul zilei, cu o audienţă mult mai scăzută. Avea invitaţi de la celebrităţi şi politicieni, la victime abuzate. Acum show-ul ei este difuzat în 145 de ţări. Mai deţine revista Q şi un club de carte.[58]

Ø  Walt Disney a rămas fără slujba pe care o deţinea la publicaţia Kansas City Star în 1919. Şeful său considera că nu avea nici imaginaţie, nici idei bune. După câţiva ani, Walt Disney s-a mutat - împreună cu fratele său - la Hollywood pentru a crea celebrele serii de desene animate.

Ø  Jerry Seinfeld a realizat că este concediat în momentul în care nu şi-a mai găsit replicile în scenariul pentru sitcomul Benson. Producătorilor nu le-a placut modul în care interpretase rolul şi l-au scos cu totul din film. Seinfeld a inceput astfel să-şi afişeze talentul în spectacole de stand-up comedy până când a fost descoperit de un căutător de talente care lucra pentru celebra emisiune Tonight Show. De-aici incolo a urcat pe treptele succesului. Şi a devenit bogat.

Ø  Richard Branson (60 ani): este un om de afaceri, investitor și filantrop Britanic, cu o avere estimată în 2017 la 5 miliarde $ - al cincilea cel mai bogat om din Regatul Unit. Este fondatorul Virgin Group, care controlează peste 400 de companii (casa de muzică Virgin Records,compania aeriană Virgin Atlantic, hoteluri, companii de telefonie mobile, bănci, firme de turism, servicii matrimoniale, financiare, transporturi feroviare etc). A fost prima persoană din lume care a traversat Atanticul cu balonul, iar în 2007, a sărit de pe acoperișul Casino Palms din Las Vegas, pentru a sărbători zborul inaugural al companiei aeriene Virgin America. În 2004 Branson înființează Virgin Galactic, companie specializată în zboruri orbitale pentru turism spaţial, notorie pentru proiectul SpaceShipOne. Zborul inaugural a avut loc la 29 aprilie 2013. Un bilet pentru aceste „plimbări” orbitale, a costat 250.000 dolari, dar se poate plăti și cu Bitcoin..Pe listă sunt peste 300 de doritori.

Ø  David Murdock (87 ani): Avere de aproximativ 2,7 miliarde $ din afaceri în domeniile imobiliar şi alimentar. A investit 500 de milioane $ într-un centru de cercetare al plantelor, convins fiind că secretul vieţii veşnice se află într-o alimentaţie sănătoasă.

Ø  Chuck Fenney (cofondatorul Duty Free Shoppers Group). Avere: 2 milioane $, dar a donat peste 4 miliarde de dolari copiilor defavorizaţi şi instituţiilor din domeniul sănătăţii şi a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a rămâne anonim. Este un veteran al erii Marii Recesiuni. Se îmbracă ca un turist american şi alege mereu al doilea cel mai ieftin vin din meniu.

Ø  Azim Premji: Deţine gigantul tehnologic Wimpro Limited şi are o avere de 12 miliarde $. Cu toate acestea, numără rolele de hârtie higienică, folosite în toaletele companiei şi le cere angajaţilor să stingă lumina, atunci când părăsesc birourile. Premji ia deseori o ricşă, de la aeroportul din Bangalore, atunci când revine din călătoriile de afaceri; conduce un Ford din 1996.

Ø  David Cheriton, profesor la Stanford. Are o avere netă de 1,3 miliarde $ în acţiuni Google şi urăşte să trăiască pe picior mare. Cea mai scumpă achiziţie din 2016 este un automobil Honda Odyssey fabricat în 2012.

Ø  Karl Albrecht, cofondatorul Aldi: Avere: 25,4 miliarde $. Albrecht a infiintat compania alături de fratele său Theo (decedat), care a devenit un imperiu de miliarde de dolari. Crescuţi de o mamă vânzătoare şi un tată miner, cei doi au rămas fideli traiului modest. Când Theo a fost răpit pentru 17 zile în 1971, fratele său a negociat o răscumparare de 4 milioane $ – pe care au socotit-o „cheltuială operaţională”.

Ø  Christy Walton, moştenitoarea averii Walmart. Avere: 27,9 miliarde dolari. Walton este văduva lui John T. Walton, unul dintre urmaşii fondatorului Walmart, Sam Walton. Walton a dus o viaţă obişnuită, într-o casă victoriana din 1896, San Diego. După ce soţul ei a murit într-un accident aviatic, Walton a donat casa unei fundaţii.

Ø  Ingvar Kamprad: Avere: 3 miliarde dolari. Fondatorul retailerului de mobilă IKEA conduce un Volvo vechi de 15 ani şi zboară la clasa economic. Casa sa din Elvetia este utilată cu cel mai ieftin mobilier de la IKEA. Kampvar şi soţia sa mănâncă de regulă în restaurante ieftine şi se tocmesc la preţ cu vânzătorii din pieţe.

Ø  Tony Hsieh, CEO Zappos  Avere: 1 miliard $. După ce a vândut o companie către Microsoft pentru 265 milioane dolari, Hsieh a investit 350 milioane dolari în modernizarea unui cartier din Las Vegas, pentru a-l transforma în hub tehnologic.

Ø  Alexander Lebedev: Avere: 1,1 miliarde $. Spre deosebire de alti miliardari rusi, Lebedev şi-a folosit o parte din avere pentru a îmbunătăţi traiul ruşilor de rând. Miliardarul a fost acuzat de „huliganism”, după ce şi-a lovit în faţă un adversar, în timpul unei emisiuni televizate (2012).

Ø  Amancio Ortega: Avere: 57,5 miliarde $. Ortega este destul de  modest. Trăieşte cu soţia sa într-un apartament discret din La Coruna, Spania şi poartă haine obişnuite; îşi bea cafeaua şi mănâncă alături de angajaţii săi de la Zara.

Ø  David Green, fondatorul si CEO Hobby Lobby. Avere: 4,5 miliarde $. Green zboară la clasa economic. A donat 500 milioane $ în scopuri caritabile, majoritatea cauzei evanghelice din SUA.

Ø  Tim Cook: CEO Apple. Nu i se cunoaşte exact averea. Locuieşte într-o casă modestă din Palo Alto, pe care a cumpărat-o în 2010, cu 1,9 milioane $. (Modestă ? HA!)[59]

v  Cei mai bogaţi 100 estici: Clasamentul întocmit în 2007 cuprinde 43 de ruşi, 24 de ucraineni, 15 polonezi, 8 români, câte 3 cehi, sârbi, croaţi şi un singur bulgar - Vasil Bojkov, proprietarul clubului de fotbal TSKA Sofia. Banii strânşi de ruşi 275,25 miliarde $ - sunt aproape trei sferturi din total. Roman Abramovici (22 miliarde $) – liderul din ultimii trei ani este depăşit acum de Oleg Deripaska (30 miliarde $). Hodorkovski, care în 2002 şi 2003 era lider, ocpuă acum locul 98. În timp ce magnaţi moscoviti au adunat 28% din PIB-ul Rusiei, miliardarii ucrainieni deţin 63,5% din PIB-ul Ucrainei ; averile lor s-au dublat în ultimul an, după ce în 2006 li se triplaseră. În fruntea lor se află Rinat Ahmetov - 18,7 miliarde $ (locul 4 in top) şi ginerele său (Victor Pinciuk - 7,5 miliarde).[60]

v România are 16.528 de locuitori cu averi de peste un milion de dolari  - locul 47 în lume (2011). Sunt 14.578 de locuitori cu averi cuprinse între 1-5 milioane $, 1.173 români au 5-10 milioane $, 685 între 10-50 milioane $, 55 între 50-100 milioane $, 32 între 100-500 milioane $. Cinci români au averi de peste 500 de milioane $, dintre care 2 sunt miliardari. Averea medie a unui român este estimată la 13.987 $ (locul 59 într-un clasament care cuprinde din 160 de ţări), în timp ce averea medie a unui adult din România ar fi de 17.599 $, rezultată din active financiare în valoare de 7.859 $, 13.033 $ proprietăţi nefinanciare (case, terenuri, firme mici etc.) şi o datorie medie per adult de 3.293 $, în anul 2011. Totodată, 24,5% din populaţia adultă a României are o avere medie de sub 1.000 $, 44% se încadrează între 1.000 şi 10.000 $, 29,4% are între 10.000 şi 100.000 $, iar 2,1% dintre locuitori au o avere medie de peste 100.000 $. În România, averea medie a unui adult a crescut de peste 4 ori în ultimii zece ani, de la 3.840 de dolari în 2000 la 17.599 de dolari în 2011.

v Într-o discuţie Jean Marie Le Pen – Saddam Hussein, franţuzoaica este indignată că emirul Kuweitului are o avere de 160 miliarde $. “Să nu exagerăm – spune – Saddam. Nu are decât 60 miliarde şi 60 femei”.[61]

v Norvegianul Knut Ulstein Kloster - cu o avere de 45 milioane $ - se plânge că în ţara sa se plătesc prea puţine impozite şi trimite fiscului un cec de 132.000 $, de 20 ori mai mult decât datora.[62]

v Celebrităţi care îşi sporesc averile după moarte (2006):[63]

Ø  Kurt Cobain, fostul solist al trupei Nirvana, dependent de heroină, s-a împuşcat în cap în 1994, la vârsta de 27 de ani, în casa sa din Seattle. La un deceniu, între oct.2005 şi oct. 2006, Cobain a "câşigat" în jur de 50 de milioane $ de pe urma drepturilor de autor legate de muzica sa.

Ø  Elvis Presley, decedat în 1977, a câştigat 42 milioane $, coborând pe locul al doilea pentru prima dată din 2001.

Ø  Creatorul benzilor desenate "Peanuts", Charles Schulz, ale cărui creaţii sunt publicate în mii de reviste din intreaga lume, ocupă poziţia a treia în top, cu 35 de milioane $.

Ø  Pe locul 4 este John Lennon, asasinat la New York de către un fan nebun în 1980, cu 24 milioane $.

Ø  Albert Einstein ocupă poziţia 5, cu 20 milioane $. Numele lui Einstein este utilizat pentru jocurile video educative "Baby Einstein", foarte populare în SUA.

v La un an dupa retragerea sa (a doua oară), Michael Jordan a câştigat din publicitate de două ori mai mult decât toţi preşedinţii S.U.A. de-a lungul tuturor mandatelor acestora puse cap la cap. A câştigat ca imagine Nike mai mult decât toţi muncitorii din Malaezia care fabrică aceşti pantofi.[64]

v Englezul Andreas Panayiotou, cu o avere de 400 milioane lire sterline obţinută din afaceri imobiliare, recunoaşte că cea mai mare provocare a vieţii sale a fost să învingă dislexia – adică imposibilitatea de a citi corect un text. La 14 ani, Panayiotou a abandonat şcoala, unde s-a remarcat drept pugilist talentat. Din anii de şcoală îşi aminteşte momentul în care profesorul l-a rugat să continue citirea unui text, iar el şi-a dat seama că nu se va descurca. În timp, a învăţat să descifreze anumite cuvinte, dar nu să citească în sensul clasic. După ce a părăsit scoala, Panayiotou (45 ani), a început să lucreze alături de tatăl său. A cumpărat un teren într-o zonă centrală a Londrei unde a construit mai multe apartamente. Afacerea se dezvoltă, iar în 2007, portofoliul lui Panayiotou includea şi hoteluri. Reşedinţa milionarului se întinde pe un teren de opt ha. El mai deţine un avion estimat la 40 de milioane $ şi un iaht în valoare de 12 milioane de euro.[65]

v Graham Pendrill (63 ani) este un britanic care a făcut milioane de dolari din afacerile cu obiecte de anticariat. Când s-a plictisit în conacul său cu 12 camere, în valoare de aproape trei milioane $, a plecat în vacanţă în Kenya. Aici a fost cucerit de simplitatea traiului pe care îl duc triburile de masai şi a fost acceptat de băştinaşi, care l-au inclus în rândul înţelepţilor, după ce a rezolvat un conflict în interiorul tribului. În timpul ceremoniei oficiale, Pendrill a fost nevoit să bea urina unui taur şi să sacrifice o vacă. Întors din calatorie, Graham purta hainele tradiţionale ale Masailor, conducându-şi afacerile în Almondsbury, lângă Bristol. Cu numele de trib Siparo (“cel curajos”) se îmbrăca în robă, cu sandale in picioare. În final, şi-a vândut reşedinţa din Anglia, s-a despărţit de iubita lui şi s-a mutat într-o colibă de chirpici din Kenya.

v Nicolas Berggruen (50 ani) deţine doar strictul necesar, într-o pungă de hârtie. Nu are casă, maşină şi nici măcar un ceas. Singura diferenţă faţă de boschetari este aceea că Nicolas deţine 1,5 miliarde de lire sterline. Berggruen şi-a vândut insula privată în 2000, iar viaţa i-a devenit o permanentă călătorie cu avionul. Uneori, el ajunge să stea în 14 oraşe diferite într-o singură lună. Recent, omul de afaceri a achiziţionat un pachet de acţiuni de la Burger King în valoare de 881 milioane de lire sterline.[66]

v Milionarul Scott Alexander (35 ani) se simţea bine doar atunci când îşi etala muşchii, maşinile de lux şi iubitele fotomodele. Acum cheltuie 6 milioane $ pentru a achiziţiona de la un antreprenor bulgar, un oraş pe litoralul bulgăresc pe care să îl redenumească Alexander şi să îl transforme în staţiune exclusivistă pentru turiştii britanici. Compania lui Alexander, Ultimate Lifestyle Group Incorporated, are 60 de angajaţi şi oferă training pentru personal şi operaţii estetice, proprietăţi şi masini scumpe pentru celebrităţi. Printre clienţii săi este şi actorul Tom Cruise, pe care Alexander l-a ajutat să se antreneze pentru rolul din filmul “Misiune Imposibilă III”.

v Deşi miliardar, fostul premier thailandez Thaksin Shinawatra (61 ani) şi-a obligat fiica de 17 ani – proaspăt admisa la facultate - să se angajeze ca vânzătoare cu jumătate de normă la un fast food McDonalds. Pentru a se asigura că tanara Paethongtan face exact cum i-a spus, s-a prezentat la restaurant în calitate de client, apoi l-a însărcinat pe directorul localului să o pună la spălat de podele. «Fiica mea trebuie să înveţe ce înseamnă valoarea banilor”, şi-a justificat Shinawatra decizia.[67]

v Zong Qinghou, cu o avere de 12 miliarde $, cheltuie doar 20$ pe zi pentru propria persoană. În 2007, era pe locul 63 în topul Forbes al celor mai bogaţi chinezi. Pe piaţa chineză, producătorul de sucuri Wahaha deţine 7,2% din piaţa de profil, după Coca-Cola (17,2%) şi Tingyi Holding (13,2%). Zong nu are vicii şi mănâncă la cantina companiei sale.[68]

v Chinezul Terry Gou (59 de ani), a devenit din sărac lipit unul dintre cei mai bogaţi oameni ai lumii, cu o avere de 4,5 miliarde euro. Şi acum, miliardarul cumpără haine obişnuite şi are mobilier de birou vechi şi sărăcăcios. Deşi a cheltuit 26 milioane de euro pe un apartament penthouse pe trei etaje aflat în 'Treasure Palace' - cel mai luxos proiect imobiliar din Taipei, Terry a făcut o manie pentru luminile stinse, în vederea economisirii curentului electric. Recent, Gou a declarat că va locui la ultimul etaj al penthouse-ului împreună cu soţia şi copiii săi, iar o parte din amicii şi asociatii în afaceri vor locui la cele două etaje inferioare.[69]

v Nicholas Berggruen are o avere de 2,2 miliarde $ dar - considerând că proprietăţile reprezintă o povară - a renunţat la viaţa materială, vânzându-şi casele din New York şi Florida, precum şi maşina personală. Trăieşte în hoteluri, vrând să-şi lase averea celor nevoiaşi, iar colecţia de artă - la un muzeu din Berlin. Pentru Berggruen, averea constă în impactul asupra istoriei, nu în obiectele pe care ţi le cumperi.

v Soţii Fergus şi Judith Wilson, din Ashford, Kent sunt profesori de matematică. În 1986 – având doi copii - au decis să se mute într-o casă cu 6 dormitoare. Sesizând o creştere rapidă a preţurilor la case, familia Wilson a decis să păstreze prima locuinţă, s-o închirieze şi să achite cu aceşti bani creditul făcut la bancă. Primele afaceri imobiliare serioase le-au derulat în 1994, când au reuşit să obţină un credit ipotecar de 120.000 de lire sterline cu care au achiziţionat mai multe proprietăţi. Cel mai prolific an a fost 2003, când cei doi au cumparat nu mai puţin de 180 de case. După 13 ani deţin 707 locuinte, fiind printre cei mai bogaţi oameni din Marea Britanie. Au cumparat în medie o casă pe săptămână, o singură dată achiziţionând 40 proprietăţi cu 10 milioane de lire sterline, fiind un chilipir. Imperiul imobiliar creat de cei doi profesori valorează în 2007 peste 240 milioane de lire sterline. Cu toate ca sunt bogaţi, Fergus (58 ani) şi Judith (56 ani), nu traiesc pe picior mare. Nu au şoferi şi nici servitori. Nu au fost niciodată într-o vacanţă înafara Marii Britanii pentru că lui Judith nu-i prieşte alt tip de climă. Amândoi conduc maşini cumpărate la mâna a doua.[70]

v La nivel mondial, în 2012  existau 12,6 milioane gospodării cu venituri de milioane. 5,1 milioane din acestea se aflau in SUA. Ţările cu cea mai mare densitate de milionari per gospodărie:[71]

Singapore ocupă primul loc: 17% din gospodăriile din Singapore înregistrează averi de cel puţin 1 milion $. Singapore este unul din cele mai mari centre de business din lume. La fiecare 100.000 de gospodării, 10 au averi de peste 100 milioane de dolari fiecare. Unul dintre bogătaşii din Singapore este Eduardo Saverin - cofondatorul Facebook - care a renunţat la cetăţenia americană.

Qatar: 14,3% din gospodării (adică 46.000) sunt milionare.

Kuweit: 11,8% din gospodării înregistrează averi de minim 1 million $. Cel mai bogat om din Kuweit este Bassar Alghanim, un magnat cu o avere de 1,6 miliarde.
Elveţia: 9,5% din gospodării sunt milionare. 154.000 familii declară în 2004 o avere de cel puţin 1 milion franci elveţieni (660.000 euro); un elveţian din 25 este milionar. Ei controlează jumătate din averea ţării, estimată la 750 miliarde franci elveţieni. Cantonul cel mai sărac în milionari este Jura, unde numai 1% dintre familii au peste un milion de franci elveţieni. La cealaltă extremă se situează cantoanele Zoug şi Zurich, unde 6,2% dintre contribuabili sunt milionari. Cel mai bogat elveţian este Ernesto Bertarelli, cu o avere de 10 miliarde dolari. Bertarelii a moştenit în 1996 Seroni - compania tatălui său - pe care a vândut-o după 10 ani.[72]

Hong Kong: 8,8% din gospodării înregistrează averi de cel puţin un milion de dolari.

Emiratele Arabe Unite: 5% din gospodarii au cel puţin un milion de dolari. Cea mai bogată familie din EAU este cea a lui Abdul Azis al Guhrair, care are o avere de peste 2,9 miliarde $.
Statele Unite ale Americii: 4,3% din gospodării. Averile private din America de Nord au aproximativ 38 trilioane de dolari. Exista 3.000 de gospodării care înregistrează averi de minimum 100 milioane de dolari fiecare şi 363 gospodării de miliardari.

Israel: 3,6% din gospodării (83.000 ca număr). Cel mai bogat evreu este Idan Ofer, moştenitor al unui imperiu de transporturi, care are o avere de 6,2 miliarde $.
Taiwan: 3,2% din gospodării. Insula dispune de 375 gospodării cu averi de peste 100 milioane $ fiecare.
Bahrain: 3,2% din gospodării. Cei mai bogaţi cetăţeni din Bahrain sunt cei din familia regală, condusă de Regele Hamad bin Isa al Khalifa.
Japonia: 2,9% din gospodării (1,6 milioane ca număr). Averile private sunt de 7,8 trilioane dolari în 2012,afectate economic de cutremurul din 11 martie 2012. Economia Japoniei isi va reveni complet in urmatorii 5 ani.

Belgia: 2,9% din gospodării înregistrează averi de cel puţin un milion de dolari.  La fiecare 100.000 gospodării din ţară, există 4 care au averi de peste 100 milioane dolari fiecare. Cel mai bogat belgian este Albert Frere, un investitor cu avere de 3,6 miliarde $.
Oman: 2,5% din gospodării au averi de cel puţin un milion de dolari. Sultanatul bogat în petrol şi-a diversificat economia şi se concentrează şi pe alte industrii, precum turismul.
Irlanda: 2,2% din gospodării sunt milionare. Cel mai înstărit irlandez este Pallonji Mistry, un magnat imobiliar, cu o avere de 9,7 miliarde $. Irlanda are 5 miliardari în topul Forbes al celor mai bogaţi oameni.
Olanda: 2,1% din gospodarii înregistrează averi de cel puţin un milion de dolari.Circa 152 gospodarii sunt milionare. Cea mai bogată persoană din Olanda este Charlene de Carvalho-Heineken, moştenitoarea imperiului de bere Heineken. Are o avere de 7,5 miliarde $.

v Citate memorabile de la miliardarii lumii:[73]

Ø  "Regula numărul 1: Nu pierde niciodată bani. Regula numărul 2: Nu uita niciodată de regula numărul 1." (Warren Buffett) 

Ø  "Când trăieşti pentru opiniile altora eşti mort." (Carlos Slim Helu)

Ø  "Ador când oamenii îmi spun că nu pot face ceva, nu e nimic care să mă facă să mă simt mai bine, pentru că toată viaţa mea oamenii mi-au spus că nu voi reuşi." (Ted Turner, fondatorul CNN)

Ø  "Dacă îţi poţi număra banii, nu ai un miliard de dolari." (Paul Getty, fondatorul Getty Oil Company)

Ø  "Doar cei care dorm nu fac greşli." (Ingvar Kamprad, fondatorul IKEA)

Ø  "Nu poţi pur şi simplu să-i întrebi pe clienţi ce-şi doresc şi să le oferi acel lucru. Până când vei construi acel ceva, vor dori altceva." (Steve Jobs)

Ø  "Devii ceea ce crezi. Eşti unde eşti acum în viaţă pe baza a tot ceea ce ţi-ai dorit." (Oprah Winfrey)  

Ø  "Lucrăm toţi împreună; acesta este secretul." (Sam Walton, fondatorul Walmart)

 Săracii bogaţi (sau invers):

v Milionara Huguette Clark, fiica unui fost mare om de afaceri din industria cuprului, a murit la vârsta de 104 ani la spitalul Beth Israel Medical Center din New York, unde a locuit izolată într-o rezervă în ultimii 22 de ani. Ea a lăsat o avere de 500 de milioane $ din care fac parte o proprietate in Santa Barbara, în valoare de 100 de milioane $, o fermă în Connecticut, ce valoreaza 23 de milioane $ şi un apartament uriaş pe celebra Fith Avenue din New York, în valoare de 100 de milioane $. Avea patru viori Stradivarius, inclusiv "The Virgin", una dintre cele mai dorite, fabricată în 1709, pe care a primit-o cadou de la mama ei când a împlinit 50 de ani. Huguette Clark era o persoană atât de retrasă încât s-a internat în spital sub un nume fals. De-a lungul anilor, milionara americană a dezvoltat o 'fobie' faţă de străini, inclusiv faţă de membrii familiei sale, considerând că aceştia vor să-i fure averea. A preferat să poarte toate conversaţiile în limba franceză, (Huguette s-a născut la Paris pe 9 iunie 1909 şi a crescut acolo) pentru ca rudele sale americane să nu înţeleagă ce se discuta. Ea a avut un grup foarte mic de prieteni, cea mai apropiată fiind o fostă angajată, Suzanne Pierre (Hadassah Peri), care a murit de Alzheimer în februarie 2011, fără a putea beneficia de moştenirea lăsată de Huguette: 37 milioane $, plus colecţia de păpuşi. Prin testament, vila din California trebuia să devină muzeu, unde să fie expuse operele de artă, cărţile şi instrumentele muzicale rare din proprietatea lui Huguette. Nu a avut copii, iar cele mai apropiate rude nu au primit nimic. Replica acestora a fost că bătrâna a fost exploatată de avocat şi contabil (care au primit fiecare câte 500.000$).  Timpul şi-l umplea - ca în copilărie - jucându-se cu păpuşile, interpretând muzică şi uitându-se la desene animate (Flintstones erau preferatele ei). A trecut prin cateva drame personale: moartea surorii mai mari, în 1919, a mamei, în 1963, sau divorţul de soţul cu care a stat doar doi ani (s-a căsătorit cu William MacDonald Gower în 1930).[74]

v Milionarul David Glegar a petrecut ultimii ani din viaţă în mizerie neagră, murind la 87 ani într-un azil din Florida. A lăsat o moştenire de 1,5 milioane $. La femei, cea mai avara este considerată Henrietta Hawland Green (1835-1916) născută Robinson (Anglia). Ea - deşi avea 95 milioane $ - n-a vrut să sacrifice nici un ban pentru fiul ei, grav bolnav, căruia i s-a amputat un picior fiindcă nu găsise destul de repede o clinică gratuită în care să fie tratat. Hrana ei permanentă era pasatul de orez. A murit de aplopexie în timpul unei discuţii asupra virtu4ilor laptelui smântânit.[75]

v Un italian de 64 de ani trăia în sărăcie lucie, într-un apartament din Florenţa, în care adunase de-a lungul vremii sute de cărţi, mobilă, gunoaie şi resturi de mancare. Pentru că mirosul emanat devenise insuportabil, mai mulţi vecini l-au reclamat. Pompierii - veniţi să dezinfecteze casa bătrânului - au găsit, ascunse printre resturi şi cutii, 430 de lingouri şi numeroase monede din aur, estimate la 800.000 de euro. Poliţia a aflat că bătrânul - diagnosticat cu probleme psihice - frecventa cele mai luxoase restaurante din oraş şi era patronul unui local închiriat unei farmacii.[76]

v Poliţia din Bilbao a înregistrat 128 cerşetori cu conturi bancare sau librete de economii cu sume mari de bani. Un cerşetor - care dormea într-un parc din oras - avea un cont de 427.000 pesetas, care sporea în medie cu 5.000 pesetas la 4 zile. Fratele său avea în bancă peste 1 milion pesetas, iar o cerşetoare de 60 ani deţine un restaurant din împrejurimile oraşului, în care lucrează copiii ei.[77]

v Autorităţile din Târgu Cărbuneşti au găsit în casa unei bătrâne de 88 de ani, după moartea ei, o avere de 100.000 de lei. Femeia fusese asistentă la un spital militar şi - după ce a ieşit la pensie – compketa prin cerşit pensia de 1.100 lei. Trăia singură, după moartea soţului, şi nu avea moştenitori. Bătrâna a fost înmormântată prin grija primăriei. Averea descoperită era acunsă într-un sac pe care femeia o purta zilnic cu ea. Poliţiştii au găsit în el 72.000 de lei, bani gheaţă, şi 19 carnete de CEC, diferenţa până la 100.000 de lei.  Dacă timp de un an, nimeni nu se prezintă să revendice averea, banii vor ajunge la primăria din Târgu Cărbuneşti care îi va folosi pentru cazurile sociale.[78]

v Într-o noapte de iulie moare la colţul străzii Dorobanţi cu Eminescu un cerşetor bătrân. Sosit după 3 ore, echipajul medico-legal nu găseşte acte, ci doar suma de 22.830 lei (o sumă imensă la acel moment).[79]

v Simona (31 ani) din Deva este cerşetoare de profesie. Se deghizeaza în bătrană şi - în lunile bune – câştigă şi 9.000 de lei (date 2010) ; 2000 lei într-o lună săracă. Cerşetoria este ilegala şi Simona a primit numeroase amenzi. Dar 100 lei amendă este recuperată într-o oră de muncă. Tânăra cerşeşte de 15 ani şi susţine că e singurul mod în care poate să-şi întreţină cei 8 copii.[80]

v Locatarii unui bloc de pe strada Ciurchi, Iaşi, reclamă că în scara locului lor doarme un boschetar. Poliţia îl legitimează pe Cătălin Hritcu (37 ani), care avea o locuinţă într-un bloc din centrul oraşului. Bărbatul le spune poliţiştilor că se ascunde de rudele sale care vor să-i ia banii obţinuţi dintr-o moştenire de la părinţi; şi arată un carnet de economii cu 236 milioane lei, proveniţi din vânzarea unui teren. În final, poliţia îi găseşte o gazdă unde să locuiască provizoriu.[81]

v Poliţiştii comunitari din sectorul 4 au găsit un bărbat fără adăpost care avea la el 13.500 de lei. Adus la Centrul Medico - Social "Sf. Luca", era îmbrăcat cu patru rânduri de haine, în buzunarele cărora ascunsese suma respectivă, pe care susţine că a reuşit să o strângă din pensie. Mai avea şi câteva taloane.[82]

v Un cerşetor din Yemen a pierdut circa 6 milioane de riali (30.000 $) după ce banca în care îşi plasase economiile a dat faliment. Bărbatul a adunat această sumă - considerată uriaşă în Yemen - cerşind la nunţi sau la alte evenimente. Banca a dat faliment în decembrie 2005.[83]

v Magnatul indian Anil Ambani este miliardarul care a pierdut cel mai mult în urma crizei financiare din 2008 – 30 de miliarde $. Miliardarii ruşi au fost printre cei mai afectaţi de criza financiară. Averea celui mai bogat rus, Oleg Deripaska, a scăzut de la 28 de miliarde la 10 miliarde $.[84]

v În timpul recesiunii economice, 2.840 de familii care raportaseră un venit de cel puţin un milion de dolari în 2008, au primit ajutoare de şomaj în valoare de 18,6 milioane $. Printre ele sunt 806 cu venituri mai mari de 2 milioane $ şi 17 care au câştigat peste 10 milioane $. Pe lângă milionari, peste 8.000 de familii cu venituri între 500.000 şi 1 milion $ au primit ajutoare de somaj în valoare de 52,8 milioane. Numărul bogaţilor care au apelat la ajutorul statului este totuşi redus în comparaţie cu totalul americanilor care au primit un astfel de sprijin. Astfel 9,5 milioane de persoane au încasat, în 2008, 43,7 miliarde $.[85]

v Omul de afaceri Paul Neamţu era până prin 2000 cel mai bogat din Moldova. Era deputat şi toată filiala PSD Iaşi era finanţată de el. Făcea afaceri de zeci de milioane de dolari cu Krivoirogul, avea acces direct la combinatul de la Râbniţa, Transnistria, şi spunea cunoscuţilor că nu ştie ce să mai facă cu banii. Avea relaţii de la preşedinţi de stat, generali KGB, şeici din Emirate până la vânzătorul de ziare din colţ. Pe toţi îi trata la fel, era prietenul tuturor şi era celebru pentru mâna sa spartă. Trimitea în fiecare an grupe de studenţi la Viena, pe cheltuiala lui, dădea zeci de burse, şi ajunsese să cheltuie 25.000 de dolari pe lună doar pentru el. Prăbuşirea sa e printre cele mai spectaculoase din politica românească. Tartorul unui judeţ întreg trăia în 2012 într-un cămin de nefamilişti.[86]

v Olanda: Jerry (28 ani) are o viaţă marcată de conflicte şi drame. La 17 ani îşi pierde mama, care suferea de o tumoare pe creier. Apoi relaţiile cu tatăl său se deterioreaza şi băiatul pleacă, trăind ca un boschetar. În ianuarie 2010 el află că tatăl său nu este cel natural şi decide să–l caute; îl găseşte, acesta fiind milionarul Alfred Winkler, decedat cu 18 ani în urmă. Testele ADN confirmă filiaţia. Baiatul începe un proces prin care să intre în posesia averii tatălui său, de circa 10 milioane de euro (legaislaţia olandeză prevede că bunurile materiale pot fi revendicate de moştenitori doar în termen de 5 ani). Dar chiar şi aşa, Jerry a devenit celebru, câştigând bani din interviuri şi apariţii la televiziune.[87]

 Moşteniri:

v Karl Marx a murit sărac, mort în 1883, a lăsat doar 250 de lire sterline (azi cam 23.000 lire sterline) fiicei sale mai mici, Eleanor. Faimosul explorator al Antarcticii Ernest Shackleton avea şi el o avere mică în momentul în care a decedat, în 1922 - 556 de lire sterline. În schimb, Charles Darwin avea o avere de 146.911 lire (azi ar valora în jur de 13 milioane de lire sterline) când a murit, în 1882. Testamentul lui John Cadbury - care a creat un imperiu al ciocolatei - arată că averea personală a acestuia se ridica la 43.773 de lire sterline când a murit, în 1889, echivalentul din prezent al sumei de 4,2 milioane de lire sterline. Mai mulţi scriitori celebri au lăsat, de asemenea, în urmă averi substanţiale. Charles Dickens avea o avere sub 80.000 de lire sterline (7,1 milioane de lire sterline, în prezent), când a murit, în 1870, în timp ce creatorul lui Sherlock Holmes, Arthur Conan Doyle, care a murit în 1931, a lăsat o avere de 63.491 de lire sterline, adică 3 milioane de lire în prezent. O sumă mai mică, dar totuşi notabilă, o reprezintă averea lăsată la deces, în 1898, de Lewis Carroll, autorul celebrei cărţi “Alice în Ţara Minunilor” - 4.145 de lire, ceea ce în prezent se ridică la 450.000 de lire.[88].

v Portugalia: Comandorul Domingos Faustino Correa lăsa în 1873, la moartea sa, o avere care să fie împărţită de urmaşii din a patra generaţie. Din cei 14 copii, după 114 ani sunt peste 50.000 descendenţi care revendică drepturi din averea estimată la 143 milioane $. Dosarul de moştenire are 1280 volume cu 200.000 pagini. S-a propus oferirea a 50.000 $ fiecărui descendent, în schimbul cedării drepturilor de moştenire.[89]

v În 1815 regele Olandei îi acordă ducelui de Wellington o moştenire de 1083 ha în apropiere de Waterloo. Mai târziu, o parte din moşie a fost vândută şi banii au fost depuşi în tezaurul olandez – care plăteşte pentru ei dobânda curentă. După 1831 – când s-a creat statul Belgian – dobânzile sunt plătite de acesta, şi continua până în prezent urmaşilor lui Wellington. În decembrie 1983 s-a propus sistarea plăţii rentei, dar parlamentul belgian a respins cererea, cheltuielile juridice necesare acestui demers depăşind 70 milioane franci belgieni.

v Topul moştenitorilor ce s-au trezit milionari peste noapte:[90]

Ø  Fraţii Zsolt şi Geza Peladi au locuit într-o grotă din împrejurimile Budapestei şi trăiau din vânzarea de fier vechi. După moartea bunicii lor din Germania (Baden-Wurttenberg), ei au moştenit toată averea, de 4 miliarde de lire sterline. Zsolt şi Geza fuseseră abandonaţi de mama lor şi au pierdut orice legătura cu tatăl lor. Ei au aflat de moştenire fiind contactaţi de avocaţii bunicii sucombate în Germania.

Ø  Nina Wang (69 ani) a murit în 2007 din cauza unui cancer ovarian. Nu avea copii şi specificase în prima versiune a testamentului său ca o parte din avere să fie donată pentru cauze nobile, iar o parte să rămână 'în familie'. Dar Wang a întâlnit-o în 2006 pe Tony Chan – «specialistă» în Feng Shui - care îi promite viaţă eternă. Şi reface testamentul, lăsându-i ei toată averea (13 miliarde $).

Ø  Sergey Sudev a primit o moştenire de 950 de milioane de euro, din partea unui unchi care locuia în Germania, cu care pierduse orice contact de zece ani. Studentul la jurnalism din Komrat (Republica Moldova) a devenit în acest fel printre cei mai bogaţi oameni din Moldova.

Ø  Pe când avea 17 ani, Cara Wood a lucrat ca chelneriţă la restaurantul Drin, din oraşul natal (Chagrin Falls - 15 mile de Cleveland). Cel mai fidel client a fost Bill Cruxton - un văduv fără copii - ce o vizita zilnic. Povestea lor a continuat şi înafara restaurantului, tânăra devenind atât de indispensabilă încat Bill şi-a modificat testamentul pentru a-i lăsa ei întreaga avere, de 500 de milioane $. Bill Cruxton a murit în 1992, la 82 de ani.

Ø  Samuel nu a agreat niciodată căsătoria fiicei sale cu un bărbat de altă confesiune religioasă; dar, nepotul său Josh a rămas febleţea lui, deşi nu l-a văzut decât de câteva ori în 17 ani. La moartea sa, în 2007, Josh a moştenit de la bunicul său o insulă de 36 de acri şi o fermă de 80 de acri. Mai mult, testamentul amintea de o listă de bijuterii de epocă afkate într-un termos, despre care nu se ştia nimic. Fiica lui Samuel şi-a amintit de poveştile pe care tatăl ei i le spunea când era copil, despre comorile ascunse pe insula sa. Rămâne doar să caute cu grijă comoara de pe insula moştenită.

Ø  Eva Paole - o menajeră pensionată din Argentina - a moştenit o avere de 40 milioane $, după 9 ani de lupte legale pentru a-şi confirma identitatea aristocrată. Un zvon lansat în urmă cu 10 ani vehicula faptul că Eva este fiica baronului Rufino Otero, despre care se ştia că nu avusese copii şi care murise în 1983. Mama adoptivă a Evei nu i-a dezvăluit nimic fiicei sale, murind cu buzele pecetluite şi la fel de modest cum a trăit.

Ø  Avocatul Charles Millar şi-a lăsat mostenire averea femeii care - la 10 ani după moartea sa - va fi născut un număr record de copii. Clauza a 9 a testamentului său este: «averea va fi convertită în bani - la 10 ani după moarte - care vor reveni femeii ce va fi născut până atunci cei mai mulţi copii. Dacă vor fi mai multe femei cu acelaşi număr record de copii, averea va fi distribuită egal.»

Ø  Portughezul Luis Carlos de Noronha Cabral da Camara a distribuit moştenirea sa între 70 de abonaţi aleşi arbitrar din cartea de telefon a Lisabonei. Beneficiarii au aflat de moştenire după moartea milionarului portughez. Testamentul a fost scris în urma cu 13 ani, în prezenţa a doi martori, într-un cadru legal. Norocoşii beneficiari au crezut că e o glumă proastă însă posturile de televiziune au informat despre dorinţa năstruşnică a aristocratului portughez.[91]

Ø  Un cerşetor bolivian a fugit de oamenii legii care au venit să îi aducă vestea moştenirii unei averi de 6 milioane de dolari. Tomas Martinez a crezut că va fi arestat pentru consum de droguri şi alcool, devenind un fugar care nu ştie nici acum că a moştenit uriaşa avere de la soţia sa pe care o părăsise cu ani în urmă.

v Max Christian este un american bogat. Ajuns la 90 ani, este suportat cu bine de cei 5 copii: cântă la chitară, se uită la filme siropoase, dar mai ales scrie toată ziua versuri pe care nu le citea nimeni. Când a murit în seif s-au găsit acte, câteva fotografii, caiete cu versuri şi un singur testament vechi de 60 ani în care - pe atunci tânărul Max, fără familie - lăsa totul unos societăţi de binefacere. Nu exista un al doilea testament care să-l anuleze pe primul şi moştenitorii l-au căutat în zadar. În final, într-un moment de apatie, unul din fii a deschis un caiet de versuri. A descoperit că bătrânul scrisese toate poeziile în acrostih, iniţialele versurilor reprezentând un testament.[92]

v O miliardară din Le Havre a lăsat moştenire aproape 7 miliarde franci filialei locale a partidului comunist francez. În plus, primăria oraşului a primit - tot de la ea - două tapiserii de Flandra de pe vremea lui Ludovic al XIV.[93]

v O supravieţuitoare a Holocaustului, care a trăit ani în şir din mila oamenilor pe străzile din New York, a lăsat jumătate din averea ei de 300.000 de dolari către Hebrew University. Femeia s-a născut în Austria şi a supravieţuit unui lagăr de concentrare nazist. Ea a trăit mulţi ani pe străzile cartierului Upper West Side din Manhattan, fiind "adoptată" de familia unui contabil evreu, care îi oferea cele necesare traiului zilnic. În schimb, femeia le muta maşina dintr-o parte a cealaltă a străzii pentru a nu primi amendă de la agenţii de trafic. Nimeni nu cunoaşte provenienţa banilor femeii – decedată la 92 ani. O parte au fost lăsaţi prietenilor, o parte familiei contabilului (100.000$) iar restul au ajuns la universitate.[94]

v Coafeza Eugenia Dodson din Florida, moare la vârsta de 100 de ani, lăsând moştenire 35 de milioane $ Universitatii din Miami, pentru cercetări medicale. Ea a primit banii după moartea soţului ei, în urmă cu peste 50 de ani, şi a făcut apoi mai multe plasamente, în special la bursă. Două treimi din bani vor merge la un centru de cercetare în privinţa diabetului, iar restul la un centru de cercetare împotriva cancerului.[95]

v Verna Oller (98 ani) a lăsat moştenire 4.5 milioane $, cerând ca ei să fie daţi în totalitate localităţii Long Beach, din statul Washington. Femeia fusese cunoscută ca fiind foarte zgârcită: nu s-a dus niciodată la coafor, refuza să-şi cumpere şireturi noi la pantofi, a returnat odată o haină cumpărată de nişte prieteni, pentru că descoperise una mai ieftina cu doi dolari. În timpul vieţii, Oller a lucrat la o companie unde se ocupa cu felierea peştilor pregătiţi pentrum consum. Ea nu a câştigat foarte mult, însă ştia să investească, reuşind să adune o avere de circa 5 milioane $, care a scăzut la 4.5 de milioane din cauza crizei din 2008. Dorinţa ei pe patul de moarte a fost să cheltuie toţi banii pentru oraşul natal. O parte din sumă va fi folosită pentru a construi prima piscină acoperită din Long Beach (dorinţă exprimată expres), iar restul banilor va fi pentru burse acordate elevilor şi profesorilor din oras.[96]

v Omul de afaceri Kostic Branislav (80 ani) lasă prin testament 10 milioane lire sterline partidului conservator. După doi ani de procese, averea revine însă fiului său, care a demonstrat că tatăl - decedat în 2005 - suferea de o gravă boală mintală. Bătrânul credea că este victima unei conspiraţii satanice mondiale, la care era asociată şi familia sa. Moştenirea - care între timp a crescut de la 8,3 milioane la 10 milioane de lire sterline - ar fi fost cea mai mare donaţie pe care ar fi primit-o Partidul Conservator.[97]

v O femeie a aşteptat 71 de ani să deschidă o cutie lăsată moştenire de tatăl ei; acolo a găsit un taur din jad, în valoare de 570.000 de euro. Tatăl, Sackville George Pelham, al cincelea duce de Yarborough, a cumpărat figurina din China, în 1938, plătind pentru ea echivalentul a 340 de euro. La izbucnirea războiului, el a înfăşurat-o într-un ziar şi a pus-o într-o cutie, pe care a depozitat-o în seiful unei bănci. După moartea sa, în 1948, Lady Diana Miller a emigrat în Africa de Sud. În 2005 revine în Marea Britanie, a mers la bancă şi a deschis cutia - despre care credea că ar conţine porţelan şi a descoperit figurina. Potrivit specialiştilor, piesa este veche de 250 de ani fiind lucrată pentru împăratul Qianlong. Taurul de apă reprezinta primăvara, tăria şi calmul şi este animalul filozofului Lao Tzi. Ducele de Yarborough a fost un locotenent colonel în Nottinghamshire Yeomanry, iar la izbucnirea razboilui a fost trimis in Palestina. El s-a întors în Marea Britanie în ocombrie 1940, însă nava pe care călătorea s-a scufundat, iar el a suferit, până la moarte, de grave probleme respiratorii [98]

v Jeannine Vromant (80 ani) din Dieppe moare în martie 2008, lăsând 280.000 euro moştenire tuturor şoferilor de autobuz care au plimbat-o în ultimii ani de viaţă, precum şi infirmierelor care au avut grijă de ea. Fiecare „moştenitor” va primi în medie 1500 de euro. Peste 200 de persoane - infirmiere, angajaţi ai administraţiei locale, doctori de familie şi şoferi ai companiei publice de transport din Dieppe, Stradibus beneficiază de bani. Avocaţilor le-a luat un an alcătuirea listei de moştenitori. Dar numai 120 de beneficiari au răspuns scrisorii avocaţilor care îi anunţă că au de primit bani.[99]

v O servitoare filipineză de 47 ani a moştenit peste 4 milioane $ de la femeia la care a lucrat ultimii 20 ani în Singapore. Moştenirea - care include bani şi un apartament de lux - a fost primită de fosta servitoare de la Quek Kai Miew, medic şi filantroapă, care a murit în 2009 la vâsta de 66 de ani. Identitatea filipinezei nu a fost dezvaluită, presa folosind pentru ea pseudonimul «Christine».[100]

 Donaţii, bacşişuri, alte câştiguri neaşteptate

v Românca Mica Ertegun este un designer de interior din New York, văduva lui Ahmet Ertegun, fondatorul Atlantic Records, mort în 2006 la vârsta de 83 de ani. Tatăl ei – George - fost medic şi ministru în România, a fost închis în 1947. Pentru a reuşi să iasă din ţară, Mica (atunci de 16 ani) s-a măritat cu aristocratul Ştefan Grecianu (31 ani). « Ruşii ne-au dat două trenuri. Regele Mihai era în unul; mătuşile sale erau în alt tren. Noi eram în al doilea tren” povesteşte Mica. Românca a ajuns în Elveţia şi a plecat spre Paris, unde a lucrat ca model pentru Dior. Apoi, soţii au plecat în Canada, unde au cumpărat o fermă pe malul lacului Ontario, cu banii împrumutaţi de un prieten. În 1960, românca a ajuns la New York unde l-a cunoscut pe Ahmet Ertegun, soţul ambasadoarei Turciei la Washington şi viitorul ei soţ. După moartea lui Ahmed Erdegun, Mica donează în 2012 Universităţii Oxford 26 de milioane lire sterline în cadrul unui program intitulat “Burse pentru absolvenţi Mica şi Ahmet Ertegun”. El consta în 15 burse şcolare pe an, ulterior numărul lor ajungând la 35. Bursierii vor putea folosi, pe durata bursei Casa Ertegun, o clădire de cinci etaje din centrul Oxfordului. Absolvenţilor le se oferă servicii în cercetare plătite fulltime.[101]

v Roanoke (SUA): Clientul unui restaurant a oferit chelneriţei Amanda Newkirk (19 ani), un bacşiş de 1.000 dolari. Norocoasa – însărcinată şn luna a 6-a - a crezut iniţial că este o glumă proastă şi că banii sunt falşi, consumaţia fiind de doar 26$.[102]

v După câteva luni în Hutchinson, Kansas: Cindy Kienow (35 ani) a primit de la clientul ei fidel, care venea de trei ani în restaurantul “Applebee”, un bacşiş de 10.000 de dolari. Acesta se aşeza de obicei în capătul barului şi îi oferea regulat bacşişuri grase de 15, 30 şi chiar 100$. Deşi nu s-a hotărât încă ce va face cu banii - mai ales că tatăl ei este bolnav şi trebuie operat la ambii genunchi - Cindy a spus că ”cel mai probabil va respecta dorinţa clientului şi îşi va cumpăra un Jeep pe care îl dorea demult”.[103]

v Chelneriţa Jessica Osborne (20 ani) dn Indiana a primit un bacşiş de 10.000 $ de la o clientă. Aceasta i-a înmânat cecul după ce a aflat că tânăra doreşte să se înscrie la facultate, dar nu are bani. Femeia ia masa în mod regulat la restaurantul de aici, dar a preferat să-şi păstreze anonimatul.[104]

v Dar nu numai în State se întâmplă asta. În Germania, un bărbat de 56 ani i-a dat chelnerului Haron Aloko un bacşiş de 25.000 marci (11.000 $) - în banknote de 100 - pentru că a fost servit cu o cafea. Chelnerul a chemat poliţia, crezând că banii au fost furaţi, dar s-a dovedit că ei erau din contului personal al consumatorului. Se pare că străinul a mai încercat şi altă dată să ofere bani trecătorilor întâlniţi pe stradă.[105]

v Un şomer din Nara găseşte în cutia de scrisori un plic cu 1 milion yeni (peste 6000 euro) şi un bilet cu sfatul de a-i cheltui în mod înţelept. Şomerul a predat banii poliţiei; dacă aceştia nu sunt revendicaţi în 90 zile, ei revin celui care i-a găsit. În Japonia s-au înregistrat în ultima vreme mai multe astfel de donaţii. Cea mai mare sumă – 10 milioane yeni – a fost lăsată în 2007 în cutia de scrisori a unei femei de 67 ani din Kyoto.[106]

v Un japonez misterios îşi îndeamnă conaţionalii la fapte bune lăsând în toaletele publice plicuri cu câte 10.000 yeni (aproximativ 60 euro). Până acum au fost predate poliţiei 450 plicuri – care ulterior au fst returnate găsitorilor. Suma totală descoperită până în iulie 2007 ajunge la echivalentul a 12.000 de euro. Banii sunt însoţiţi de o scrisoare - aparent scrisă de aceeaşi persoană - care îndeamnă la fapte bune şi la instruirea propriei persoane. Grafologii japonezi cred că este vorba despre o persoană foarte religioasă, iar calitatea tot mai proastă a scrisului duce la concluzia că autorul se află în faza terminală a unei boli grave, ceea ce explică gestul filantropic.[107]

v Şi în Germania, de la începutul lui 2019, un donator misterios trimite ziarelor dintr-un oraș german plicuri cu bani și instrucțiuni de folosire a sumelor. Până acum au fost primiţi peste 200.000 de euro. Plicurile, fiecare plin cu bancnote și valorând între 20.000 și 100.000 de euro, au început să apară la sediul ziarului Braunschweiger Zeitung, cu instrucțiuni precise legate de fundațiile de caritate locale la care trebuiau să ajungă banii. Ultimul plic, conținând 100.000 de euro - 200 de bancnote de câte 500 euro - a fost primit recent la ziar și conținea instrucțiuni care spuneau că banii trebuie donați unui ospiciu din Braunschweig, Alte bani erau destinai bisericilor, organizațiilor care ajută victimele infracțiunilor și alte câteva fundații. Se pare că donaţiile au început de fapt din 2011, când ziarele locale începuseră să primească plicuri miraculoase alături de instrucțiuni legate de destinațiile banilor. Între 2011 și 2013, unele plicuri au fost lăsate sub preșurile de la ușile redacțiilor - cu riscul să se piardă sau de a nu fi descoperite. Peste 250.000 de euro au fost donate astfel către grădinițe, cantine pentru săraci și către alte proiecte sociale din regiune. În 2018, alt ziar local a primit un plic care conținea 100.000 de euro, precum și instrucțiuni care spuneau că banii trebuie înmânați unei fundații locale de caritate, pentru construirea unui nou ospiciu. Fenomenul a devenit cunoscut drept „miracolul din Braunschweig”.[108]

v Pavel Durov (27 ani), proprietarul reţelei sociale ruse VKontakte şi-a petrecut un weekend din mai 2012 confecţionând avioane din bancnote - în total 2.000 de dolari - pe care le-a lansat de la fereastră, către oamenii adunaţi în faţa sediului central VKontakte din St. Petersburg. Ruşii s-au bătut pentru a pune mâna pe bani. Şi-au spart nasurile, s-au căţărat pe semafoare pentru a ajunge la avioanele din ruble. Bloggerii ruşi au numit "experimentul" lui Durov ca fiind nebunesc. "Este crud să arunci atâţia bani pe geam şi să priveşti cum oamenii se bat pe ei". Averea lui Pavel Duroc este estimată la 7,9 miliarde ruble (260 milioane $).[109] În 2013, el a fost concediat şi a părăsit Rusia în urma unui conflict cu guvernul de la Kremlin, care-i ceruse acces la datele ucrainenilor care protestau față de președintele pro-rus al Ucrainei, Viktor Yanukovych.

v După recalcularea pensiei, Constantin Craciun din Vrancea a primit 150.000 de lei. A ridicat banii de la poştă şi i-a transportat cu Fumuşica - oaia lui de suflet - pe care a înhămat-o la un căruţ. S-a dus cu ei la bancă să-i depună, însă a fost refuzat de prima unitate, angajaţii crezând că este o glumă. A reuşit însă la a doua bancă. Bătrânul speră să poată construi cu banii primiţi un azil. Cei 150.000 de lei provin din recalcularea pensiei de revoluţionar, din 2000 până în 2010.[110]

v Cu ocazia Crăciunului, în Congresul Americans s-a facut o colectă pentru opere de binefacere. De la cei 435 deputaţi şi 11.000 salariaţi auxiliari s-au strâns 1700 $ (cam 15 cenţi de persoană).[111] Ceva similar s-a încercat şi în Romania în 2003.

 ------

[1] Realitatea 22.3.2010

[2] România Liberă 22.10.1988

[3] Ziarul Naţional, 13.11.2009

[4] Ştirile PRO TV, 9.2.2011

[5] Manager.ro, 12.3.2012

[6] Manager.ro, 21.3.2011

[7] România Liberă 19.05.1994

[8] Mangaer.ro, 13.4.2012

[9] LeMonde 2.10.1986

[10] Realitatea, 4.2.2013

[11] Calendar21.3.1982

[12] Magazin intern. nr. 459

[13] Adevărul 17.04.2006

[14] România Liberă 4.04.1985

[15] România Liberă 14.03.1988

[16] Săptămâna 6.06.1986

[17] România Liberă 11.07.1988

[18] Manager.ro, 7.3.2011

[19] România Liberă 21.10.1987

[20] Săptămâna 9.12.1977

[21] Inventată în 1812 de mineralogul german Frierich Mohs (173-1839), se bazează pe capacitatea unui material de a fi zgâriat sau de a zgâria alt material.

[22] Magazin 17.07.1976,

[23] Magazin 27.12.1986, România Liberă 24.12.1985

[24] România Liberă 22.08.1986

[25] Cancan 3.1.2008

[26] Hotnews 25/6/2020

[27] Magazin 8.11.2012

[28] Gândul, 5.7.2011

[29] Magazin Intern nr. 517

[30] Ziua 26.6.2009

[31] Incredible, 23.2.2017

[32] Magazin 29.3.2012

[33] Magazin 28 iulie 2011

[34] România Liberă 28.6.1985

[35] România Liberă 28.07.1990

[36] Libertatea 17.03.1990

[37] România Liberă 20.11.1991

[38] Adevărul 13.07.2005

[39] Hotnews 22.5.2009

[40] Adevărul 31.10.2011

[41] Manager.ro, 13.3.2012

[42] Magazin nr. 519

[43] Calendar 24.04.1986, Naţional ghid TV, februarie 2003

[44] România Liberă 26.04.1991

[45] Gândul, 18.10.2011

[46] România Liberă 9.10.1987

[47] România Liberă 9.07.1991

[48] Magazin intern. nr. 507, 18-24.06.2003

[49] Adevărul 15.05.2004

[50] Ziua 12.03.2005, Libertatea 11.03.2006

[51] Libertatea 22.06.2006

[52] 7 plus 7.12.2006, Ziua 23.09.2006

[53] Manager.ro, 24.5.2012

[54] Incredible, sept. 2017

[55] România Liberă 8.11.1986, România Liberă 10.01.1987

[56] Bussiness magazin 4.7.2007

[57] Manager.ro, 27.4.2011

[58] Money.ro, 17.5.2010

[59] Manager.ro, 16.1.2013

[60] Săptămâna financiară 2.10.2007

[61] Expres intern. 2/1991

[62] Expres Intern. 2/1991

[63] Ziua 26.10.2006

[64] Philip Yancey, Zvonurile unei alte lumi. Oare ce ne lipseste pe Pamant?, Editura Aqua Forte, Cluj-Napoca, 2006

[65] Gândul, 6.6.2011

[66] Realitatea, 9.4.2012

[67] Cancan, 13.3.2011, Manager.ro, 19.7.2013

[68] Manager.ro, 9.3.2011

[69] Jurnalul Naţional, 26.6.2010

[70] Ziua 26.1.2007

[71] Manager.ro, 3.6.2012

[72] Ziua 20.11.2004, Adevărul 20.11.2004

[73] Manager.ro, 8.2.2012

[74] Mediafax, 27.5.2011, Manager.ro, 24.6.2011

[75] Calendar 10.06.1986

[76] Ziarul 16.8.2007

[77] România Liberă 1982

[78] Gândul 18.2.2014

[79] Evenuimentul. Zilei. 15.07.1992

[80] Antena 3, 21.4.2010

[81] Magazin 2.9.2004

[82] Gândul, 31.1.2012

[83] Libertatea 5.04.2006

[84] Hotnews ianuarie 2009

[85] Mediafax, 4.10.2010

[86] Evenimentul Zilei 29.2.2012

[87] Magazin 6.1.2011

[88] ancestry.co.uk

[89] România Liberă 20.06.1986

[90] Money.ro, 25.1.2010

[91] Libertatea 15.1.2007

[92] Magazin 3.4.2003

[93] Expres intern. 24.05.1991

[94] Hotnews 11.8.2009

[95] Libertatea 20.10.2006

[96] Hotnews 12.6.2010

[97] Cotidianul 17.10.2007

[98] Ziua 29.4.2009

[99] E-actual 18.9.2009

[100] Hotnews, 21.7.2010

[101] Realitatea, 1.3.2012

[102] Libertatea 13.03.2006

[103] Libertatea 2.09.2006

[104] Antena 3, 17.7.2007

[105] Magazin Intern. Nr. 413

[106] România Liberă 29-30.3.2008

[107] Cotidianul 13.7.2007

[108] Incredible, august 2019

[109] Manager.ro, 30.5.2012

[110] Realitatea 1.4.2010

[111] Adevărul 19.01.1990