Elefanti

 

-          Caracteristici anatomice

-          Comportament

-          Agresivitate

-          Protecţie

-          Relaţia om-elefant

-          Animale de circ, grădini zoologice

-          Simbolistică

-          Mamuţi

 

Caracteristici anatomice:

Ø  Elefanții sunt cele mai mari animale terestre. Elefanții de savană din Africa sunt cea mai mare specie, masculii având de obicei 320 cm înalțime la greabăn și 6.000 kg, în timp ce femelele au 260 cm înlățime la greabăn, cu o masă corporală de 3.000 kg. Elefanții asiatici masculi au de obicei aproximativ 2,75 m înălțime la greabăn și 4.000 kg, iar femelele au 2,4 m și 2.500 kg. Elefanții africani de pădure sunt cea mai mică specie, de obicei în jur de 2,2 m înălțime la greabăn și 2.000 kg.

Ø  Scheletul elefantului este alcătuit din 326–351 de oase. 

Ø  Elefanții africani au 21 de perechi de coaste, în timp ce elefanții asiatici au 19 sau 20 de perechi.

Vertebrele sunt legate prin îmbinări strânse, care limitează flexibilitatea coloanei vertebrale.

Ø  Elefanții au de obicei 26 de dinți: incisivii (cunoscuți drept colţi), 12 premolari care cad şi 12 molari. Ei au cicluri de rotație a dinților pe tot parcursul vieții. Dinții de mestecat sunt înlocuiți de șase ori într-o viață de elefant tipic. Dinții noi cresc în partea din spate a gurii și se mișcă înainte pentru a-i împinge pe cei vechi.

Ø  Colții unui elefant sunt al doilea incisiv modificat din maxilarul superior. Ei înlocuiesc dinţii de lapte la vârsta de 6–12 luni și se dezvoltă continuu într-un ritm de aproximativ 17 cm pe an. Un colț nou dezvoltat are un capac de smalţ neted, care în cele din urmă se distruge. Dentina este cunoscută sub denumirea de fildeş. Ca țesut viu, colții sunt relativ moi;cu o similară mineralului calcit. Cel puțin o treime din colț conține pulpa și unii au nervi care se întind până la vârf. După îndepărtare, fildeșul începe să se usuce și să se spargă dacă nu este păstrat la rece și la umezeală. Colții sunt utilizaţi pentru a săpa după apă, sare și rădăcini; decojirea sau marcarea copacilor; sau pentru mutarea copacilor și ramurilor atunci când se croiește un drum. Când se luptă, sunt folosiți pentru atac, apărare și pentru protejarea trompei

Ø  Pentru elefanții africani, colții sunt prezenți şi cam de aceeaşi lungime atât la masculi, cât și la femele, ajungând până la 3 m. În trecut, se întâlneau frecvent elefanți cu colți cântărind peste 90 kg, dar astăzi rareori trec de 40 kg. La speciile asiatice, numai masculii au colți mari. Femelele de elefant asiatic au colți foarte mici sau deloc. Există și masculi fără colți, mai ales între elefanții sri-lankezi. Masculii asiatici pot avea colți la fel de mari ca și ai celor africani, dar de obicei sunt mai subțiri și mai ușori; cel mai mare a fost măsurat la 3,02 m și cântărea 39 kg.

Ø  La Muzeul de Ştiinţe Naturale din New York se află cel mai lung fildeş, provenind de la un elefant vânat în Congo în 1800;cântărind 132,270 Kg împreună, colţul stâng este lung de 3,49 m şi are la bază o circumferinţă de 46 cm; colţul drept este puţin mai mic.[1]

Ø  Craniul elefantului conține cavități de aer (sinusuri) care-i reduc densitatea şi dau interiorului craniului un aspect de fagure. Craniul este deosebit de mare și oferă suficient spațiu pentru atașarea mușchilor care susțin întregul cap. Mandibula este solidă și grea. Spatele craniului este aplatizat și întins, creând arcade care protejează creierul. 

Ø  Creierul unui elefant cântărește 4,5–5,5 kg şi are de trei ori mai mulţi neuroni decât creierul uman. La naștere, creierul unui elefant cântărește deja 30-40% din greutatea de la vârsta adultă. Telencefalul şi cerebelul sunt bine dezvoltați, iar lobii temporali sunt atât de mari încât se îndoaie lateral.

Ø  Trompa este o fuziune a nasului cu buza superioară. Ea poate ajunge să cântărească 140 kg și poate crește până la 2 m lungime. Are până la 40.000 muşchi (150.000 de fascicule musculare separate), fără os și cu puțină grăsime. Trompele de elefant au mai multe funcții, inclusiv respirația, mirosul, atingerea, apucarea și producția de sunet. Capacitatea trompei de a face răsuciri puternice și mișcări de resort permite colectarea de alimente, lupta cu alți elefanți, și ridicarea a până la 350 kg. Poate fi folosită pentru sarcini delicate, cum ar fi ștergerea unui ochi și verificarea unui orificiu și poate sparge coaja arahidelor fără a sparge sămânța. Cu trompa sa, un elefant poate ajunge la obiecte aflate la înălțimi de până la 7 m și poate săpa după apă sub noroi sau nisip. Elefanții pot suge apă atât pentru a bea, cât și pentru a-și pulveriza corpul. Un elefant asiatic adult este capabil să rețină 8,5 l de apă în trompă. De asemenea, ei pulverizează praf sau iarbă pe propriul corp. Sub apă, elefantul își folosește trompa ca apparat de respirat (snorkel). Puii au nevoie de câțiva ani pentru a folosi trompa la adevărata sa capacitate

Ø  Elefantul african are două extensii asemănătoare cu degetele la vârful trompei, care îi permit să prindă și să aducă alimente în gură. Elefantul asiatic are doar unul, și se bazează mai mult pe înfășurarea trompei în jurul unei bucăți de hrană pentru a o aduce la gură. Pierderea trompei pune în pericol supraviețuirea unui elefant.

Ø  Gâtul unui elefant pare să conțină o pungă în care poate stoca apă.

Ø  Elefantul african este mamiferul cu urechile cele mai mari; suprafaţa totală a urechilor sale este de 8 mp.

Ø  Elefantul este singurul animal cu 4 genunchi. Are câte 5 unghii la fiecare picior.

Ø  Elefanţii sunt singurele mamifere care nu pot sari.

Ø  Elefanții se pot deplasa atât înainte cât și înapoi, dar nu pot alerga la trap, sari sau galopa. Ei au doar două moduri de mers: cel normal și un mers mai rapid, similar alergatului. În timpul mersului, picioarele acționează ca penduluri. Elefanții în mers rapid par să „alerge” cu picioarele din față, dar să „meargă” cu picioarele din spate și pot atinge o viteză maximă de 25 km/h. Elefanții sunt buni înotători. Au fost văzuţi înotănd până la șase ore fără să atingă fundul apei și a mergând până la 48 km prin apă cu viteze de până la 2,1 km/h.

Ø  Inima unui elefant cântărește 12–21 kg. Ea are un apex dublu, trăsătură neobișnuită la mamifere. Când stă în picioare, inima elefantului bate de aproximativ 30 de ori pe minut, dar accelerează cu 8 până la 10 bătăi pe minut atunci când stă culcat.

Ø  Plămânii sunt atașați la diafragmă, iar respirația se bazează mai degrabă pe diafragmă decât pe expansiunea cutiei toracice. Elefanții inspiră mai ales prin trompă. Majoritatea aportului de mâncare al unui elefant rămâne nedigerat, deși procesul durează până la o zi

Ø  Temperatura de bază a corpului este de 35,9 ºC, similar cu cea a unui om. Elefantul poate să-și ridice sau să-și scadă temperatura cu câțiva grade față de medie, ca răspuns la condițiile extreme de mediu.

Ø  Elefantul african este mamiferul cu cele mai mari urechi; suprafaţa totala a urechilor sale este de 8 mp.

Ø  Pavilioanele urechilor conțin numeroase vase de sânge,care ajuta la eliberarea excesului de căldură în mediu. Dintre toți elefanții, cei africani trăiesc în cele mai fierbinți clime și au cele mai mari pavilioane ale urechilor. Sunetul ca de trompetă emis de elefant poate ajunge la 117 decibeli. Elefanții pot să audă la frecvențe joase și sunt cei mai sensibili la 1 kHz.

Ø  Elefanții comunică seismic, prin vibrațiile produse de impactul pe suprafața pământului și prin undele acustice care călătoresc prin el. Se pare că se bazează pe oasele picioarelor și umerilor pentru a transmite semnalele la urechea mijlocie. Când se detectează semnale seismice, animalele se apleacă înainte și pun mai multă greutate pe picioarele frontale mai mari. Elefanții posedă mai multe adaptări potrivite pentru comunicarea seismică. Pernuțele picioarelor conțin noduli cartilaginoși și se aseamănă cu grăsimea acustică de la mamiferele marine. Un mușchi unic, ca un sfincter, aflat în jurul canalului urechii, o strânge, împiedicând semnalele acustice și permițând animalului să audă mai multe semnale seismice. Formele de undă seismică produse de locomoție par să călătorească pe distanțe de până la 32 km, iar cele de la vocalizări, la 16 km.

Ø  Elefanții pot vedea bine în lumină slabă, dar nu în lumină puternică. 

Ø  Pielea unui elefant este, în general, foarte tare, d 2,5 cm grosime pe spate și pe unele părți ale capului.

Ø  Elefantul folosește noroiul ca protecție solară. Deși tare, pielea elefantului este foarte sensibilă. Fără băi de noroi regulate, care să-l protejeze de arsuri, de mușcături de insecte și de pierderea umidității, pielea unui elefant ar suferi răni serioase. După scăldat, elefantul își va folosi, de obicei, trompa pentru a-și arunca praf pe corp, iar acesta se usucă într-o crustă protectoare. Elefanții au dificultăți în eliberarea căldurii prin piele din cauza raportului redus suprafață-volum.

Ø  Penisul elefantului poate ajunge la 100 cm lungime, cu un diametru la bază de 16 cm. Este în formă de S când este complet în poziție verticală și are un orificiu în formă de Y. Femelele au un clitoris, de până la 40 cm. Vulva este situată între picioarele posterioare, în loc de aproape de coadă, ca la cele mai multe mamifere. Elefanții au un organ unic, glanda temporală - situată pe ambele părți ale capului - asociat cu comportamentul sexual, iar masculii secretă un lichid din el când este în călduri. Estre perioada când elefanţii au o agresivitate accentuate, numită musth; atunci masculii provoacă cam 500 victime annual (mai mult decat rechinii sau crocodilii)

Ø  Perioada de gestaţie a elefantului african este de 22 luni (record pentru mamifere). Elefantul indian are o perioada de numai 21 luni. Iar intervalele între nașteri durează, de obicei, între patru și cinci ani. Puii se nasc de 85 cm înălțime și cântărind circa 120 kg. De obicei, se naște doar un singur pui. Elefanții nou-născuți stau în picioare repede și merg să urmeze mamele și turma lor de familie. Un pui nou-născut este de obicei centrul atenției pentru membrii turmei. Adulții și majoritatea celorlalți pui se vor aduna în jurul nou-născutului, îl vor atinge și îl vor mângâia cu trompele. În primele câteva zile, mama nu tolerează alți membri ai turmei în apropierea puiului. Atunci când un prădător se apropie, grupul de familie se adună punând puii în centru.

Ø  Elefanții de ambele sexe pot fi considerați adulți de la vârsta de 18 ani. Elefanții au o viață lungă, ajungând la vârsta de 60–70 de ani. Lin Wang, un elefant mascul asiatic în captivitate, a trăit 86 de ani.

 Comportament:

Ø  Elefanții sunt ierbivori și mănâncă frunze, crengi, fructe, coajă, iarbă și rădăcini. Ei se nasc cu intestine sterile și necesită popularea lor cu bacterii obținute din fecalele mamei lor pentru a putea digera vegetaţia. Elefanții africani se hrănesc în mare parte de la înălţime, în timp ce elefanții asiatici mai mult pasc. Pot consuma până la 150 kg de alimente și 40 l de apă (125 după alte surse) într-o zi. La prânz, elefanții se odihnesc sub copaci și pot adormi stând în picioare. Somnul are loc noaptea, în poziție culcat. Elefanții au în medie 3-4 ore de somn pe zi.

Ø  Atât masculii, cât și grupurile de familie migrează de obicei câte 10–20 km pe zi. Elefanții pleacă în migrații sezoniere în căutare de alimente, apă, minerale și pentru împerechere. La parcul national Chobe din Botswana, turmele călătoresc 325 km după apă, atunci când locurile locale de adăpat seacă.

Ø  Elefanţii se tem de albine și fug de îndată ce le aud. Pachidermelor le este frică în mod special de

înțepăturile în trompă.

Ø  Elefanții pot detecta ploaia de la aproximativ 280 Km distanță.

Ø  Elefanții coexistă de obicei în mod pașnic cu alte erbivore, care, de obicei, se feresc din calea lor. Au fost înregistrate unele interacțiuni agresive între elefanți și rinoceri. În parcul naţinal Aberdale, Kenya, un rinocer a atacat un pui de elefant și a fost omorât de ceilalți elefanți din grup. În rezervaţia de vânat Hluhuwe-Umfolozi, Africa de Sud, puii de elefanți orfani introduși în zonă s-au lansat într-o serie de ucideri, soldată cu moartea a 36 de rinoceri în anii 1990, dar au fost opriți după ce au fost introduși și masculi mai în vârstă.

Ø  Mărimea elefanților adulți îi face aproape invulnerabili față de prădători, deși există cazuri rare de elefanți adulți care cad pradă tigrilor. Puii pot fi atacați de lei, de hiene pătate și de câini sălbatici africani, precum și de tigri în Asia. Leii din Savuti, Botswana, s-au adaptat la vânarea puilor de elefant în timpul sezonului uscat, și o turmă de 30 de lei a fost observată ucigând pui cu vârste cuprinse între patru și unsprezece ani.

Ø  Datorită dimensiunii lor mari, elefanții au un impact enorm asupra mediilor lor și sunt considerați specie-cheie. Obiceiul de a dezrădăcina copacii poate transforma savana în pajiște; atunci când sapă după apă pe timp de secetă, ei creează locuri de adăpat ce pot fi folosite și de alte animale. Ei pot mări locurile de adăpat când se scaldă și se bălăcesc în ele. La Muntele Elgon, elefanții excavează peșteri care sunt folosite de copitate, lilieci, păsări și insecte. Elefanții sunt importanți diseminatori de seminţe. Mai ales semințele mari au nevoie de erbivore gigantice - cum sunt elefanții și roinocerii - pentru transport și dispersare. Deoarece majoritatea hranei înghițite de un elefant rămâne nedigerată, bălegarul lor poate oferi alimente altor animale, cum ar fi gândacii de bălegar și maimuțele. Elefanții pot avea și un impact negativ asupra ecosistemelor. Greutatea lor poate compacta solul, ceea ce face ca ploaia să nu poată pătrunde, ceea ce duce la eroziune.

Ø  Femelele de elefant își petrec toată viața în grupuri familiale strânse matriarhal. Ele pot depăşi 10 membri, incluzând trei perechi de mame cu urmașii lor și sunt conduse de o femelă – de obicei cea mai în vârstă, care rămâne liderul grupului până la moarte sau până când nu mai are energia pentru a juca acest rol; Când matriarha își încheie rolul, fiica ei cea mai mare îi ia locul; acest lucru se întâmplă chiar dacă sora ei este prezentă. 

Ø  Viața socială a masculului adult este foarte diferită. Un mascul petrece mai mult timp la marginea grupului său și se asociază cu masculi din afară sau chiar cu alte familii. Când masculii pleacă definitiv, ei trăiesc singuri (caracteristic masculilor din pădurile dese) sau cu alți masculi. Masculii asiatici sunt de obicei solitari, dar uneori formează grupuri de 2-7 indivizi. Grupuri mai mari de elefanți masculi, formate din mai mult de 10 membri, apar doar printre elefanții africani, dintre care cel mai mare numără până la 144 de indivizi. Există o ierarhie de dominare între masculi, indiferent dacă ei trăiesc social sau solitar. Dominanța depinde de vârstă, de mărime și de starea sexuală,iar în grupuri, masculii urmăresc un mascul dominant.

Ø  Masculii și femelele adulte se întâlnesc pentru reproducere. Masculii se asociază cu grupuri de familie dacă este prezentă o femelă capabilă dee reproducere..

Ø  Familiile pot să se asocieze și să se unească, În timpul sezonului uscat, familiile de elefanți se pot grupa împreună și formează un alt nivel de organizare socială cunoscut sub numele de clan. Grupurile își apără teritoriile de sezon uscat împotriva altor clanuri. Există, de obicei, nouă grupuri într-un clan.

Ø  Femelele sunt mature sexual la vârsta de nouă ani, iar masculii în jur de 14–15 ani. Intrarea masculilor în călduri generează un comportament specific: mers legănat şi cu capul ridicat, scurmatul în sol cu colții, marcând, răgând și fluturând câte o singură ureche. Aceasta poate dura de la o zi până la patru luni. Masculii devin extrem de agresivi în timpul căldurilor. Un mascul poate înceta să dea semne de călduri când întâlnește un mascul de rang superior. Masculii slabi sau răniți nu intră în mod normal în călduri. Femelele caută în mod activ să fie păzite in special de cei mai în vârstă. Astfel, acești masculi au un succes mai mare la reproducere. Pentru femelele tinere, apropierea unui mascul mai în vârstă poate fi intimidantă, astfel încât rudele ei rămân în apropiere pentru a-i oferi sprijin și liniștire. Comportamentul homosexual este frecvent la ambele sexe.

Ø  Elefanții asiatici se pot recunoaşte în oglindă - proprietate întâlnită doar la 9 specii printre care cimpanzeii, delfinii, coţofana. Elefanții sunt printre speciile despre care se ştie că folosesc unelte. Un elefant asiatic a fost observat modificând crengi și folosindu-le pentru a strivi insecte. Elefanții sunt considerați popular ca având o memorie excelentă.

Ø  Sunt singurele mamifere terestre, înafara primatelor, care au abilitatea de a imita sunete. Ei pot ciripi, bâzâi, fluiera şi chiar toarce.

Ø  Se pare că elefanții pot recunoaște la prima vedere oasele semenilor săi. Atunci ei se opresc şi formează un cerc tăcut în jurul oaselor elefantului. După aceasta, ei ridică oasele și le examinează foarte minuțios. Unii dintre ei chiar plâng. De asemenea, elefanții deseori revin la locul de deces al semenilor săi, aducând crenguțe, pământ și frunze, pentru ca să acopere corpul celui decedat și rămân pentru un timp lângă corpul neînsuflețit al acestuia.

Ø  Hyrak-ul este cea mai apropiată rudă a elefantului dar nu seamănă deloc cu celelalte animale, formând un ordin separat, Hyracoidea Din cele 3 specii existente, 2 sunt de stâncă iar a treia de copaci. Hyrak-ul de stâncă îşi petrece dimineţile lăfăindu-se la soare, după care urmează scurte excursii de hrănire. Ei mănâncă repede într-un cerc, membrii familiei fiind atenţi la eventualii prădători.

 Agresivitate:

Ø  O turmă de elefanţi sălbatici distrug semănăturile provocând pagube ţăranilor din Chandirak, India. Cum poliţia nu a putut face nimic, ţăranii au apelat la toboşari, care au alungat pachidermele cu sunetul tobelor.[2]

Ø  În Rayeuk Jawa (Sumatra), o turmă de 60 elefanţi ocupă localitatea distrugând 14 ha de orez şi punând localnicii pe fugă. Nu se poate interveni deoarece elefanţii sunt protejaţi prin lege.[3]

Ø  Tot în insula Sumatra: 14 elefanţi intră în satul Solok (la poalele munţilor Indraputra) căutand sare. O femeie este ucisă, 60 case distruse, sute de ha compromise.[4]

Ø  Circa 100 elefanţi sunt mutaţi într-o zonă de jungle din Indonezia, păşunile lor iniţiale fiind transformate în terenuri agricole. După un an, turma revine, pulverizând pur şi simplu gardurile metalice cu curent electric care îi înconjura.[5]

Ø  În unele părți ale Indiei, elefanții masculi intră regulat în sate pe timp de noapte, distrugând casele și ucigând oameni. Elefanții au ucis aproximativ 300 de persoane între 2000 și 2004 în Jharkhand, în timp ce în Assam, 239 de persoane au fost ucise între 2001 și 2006. Elefanți presupuși a fi beți au atacat un sat indian a doua oară în decembrie 2002, omorând șase persoane, ceea ce a condus la uciderea a aproximativ 200 de elefanți de către localnici.

Ø  Un elefant înalt de 3 m a terorizat doi ani câteva sate din statul indian Assam. Locuitorii din zonă îl numeau «Osama ben Laden». Până să fie ucis (pe o plantaţie de ceai) omorâse 27 oameni. Organizaţiile de apărare a animalelor au criticat uciderea pachidermului, susţinând că de fapt au omorât alt elefant. Unul din argumente a fost că dupa prinderea 'criminalului', mai multe căsuţe din zonă au fost atacate de o turmă de elefanti, lucru greu de explicat deoarece 'Osama' era un mascul solitar.[6]

Ø  Parm Sungma din Bangkok vine cu elefantul Khamsaeng ("Lumina aurită") pentru a căştiga ceva bani (tradiţia spune că trecerea pe sub elefant aduce noroc). Un copil trage elefantul de coadă şi acesta se înfurie distrugând tot ce întâlneşte (ziduri, porţi, acoperişuri). pe o rază de 500 m Este un singur rănit: stăpânul lui.[7]

Ø  Rajasthan (India): 9 elefanţi din cei 97 pe care îi deţine o firmă de turism, folosiţi pentru transportul de pasageri, au fost concediaţi pentru că se gândeau numai la sex. Masculii au început să se lupte între ei şi să se dea la femele, în timp ce transportau pasageri.[8]

Ø  La grădina zoologică «Marele parc al Elefanţilor» din Seul, elefantul numit Taesani – în vârstă de 35 de ani - a luat cu trompa o piatră "de mari dimensiuni" şi a aruncat-o către o vizitatoare care îi întorsese spatele. Lovită, femeia a depus plângere la comisariat, care a deschis o anchetă. Din păcate în acea zonă camerele de supraveghere nu funcţionau. "Chiar dacă doamna Kim crede că elefantul a aruncat piatra, este greu să stabilim acest fapt, pentru că nu există nici martori, nici dovezi", susţine purtătorul de cuvânt al poliţiei.[9]

 Protecţie:

Ø  În 1979, Africa avea o populație estimată între 1,3 şi 3 milioane de elefanți. Estimarea coboară la 609.000 până în 1989, din care aproximativ 214.000 de elefanți trăiesc în pădurile tropicale. După 1989, pierderile s-au accelerat, iar populațiile de savană au înregistrat un declin de 80%. Elefanții de pădure din Africa au înregistrat o pierdere totală de 43%. IUCN estimează un total de aproximativ 440.000 de indivizi pentru anul 2012, cam 55 pachiderme fiind vânați ilegal zilnic.

Ø  Elefanții africani beneficiază de protecție juridică în fiecare țară în care se află, însă 70% din spațiul lor se află în afara ariilor protejate. În 1989, elefantul african a fost înscris ca specie pe cale de dispariţie, vânarea lor devenind ilegală. Botswana, Camerun, Gabon, Mozambic, Namibia, Africa de Sud, Tanzania, Zambia și Zimbabwe au cote de export pentru trofeele de elefanți. În 2008, este listat ca specie pe cale de dispariţie şi elefantul asiatic, din cauza scăderii populației cu 50% în precedenții 60–75 de ani. Elefanții asiatici trăiau odinioară din Siria și Irak până în China și în Java. Acesta a dispărut acum în aceste zone, iar arealul actual al elefanților asiatici este extrem de fragmentat. Populația totală a elefanților asiatici este estimată la aproximativ 40.000–50.000. Este probabil ca aproximativ jumătate din populație să se afle în India.

Ø  Numai în centrul Africii sunt ucise anual între 6.000 şi 12.000 pachiderme, pentru a satisface cererea de fildeş din Asia.[10] Prin 2010 se estimează că aproximativ 30.000 de elefanți mor în fiecare an din cauza vânătorii ilegale practicate pentru obținerea fildeșului.

Ø  Braconajul elefanților pentru fildeșul, carnea și pielea lor este una dintre principalele amenințări la adresa existenței lor. Comerțul cu fildeș a contribuit la declinul populației elefantului african la sfârșitul secolului al XX-lea. În urma interdicțiilor, șomajul a crescut în India și China, unde industria fildeșului era importantă din punct de vedere economic (China a fost cea mai mare piață a fildeșului). Interdicția a permis ca efectivele de elefanți să-și revină în anumite părți ale Africii. În ianuarie 2012, 650 de elefanți din Parcul Naţional Bouba Njida, Camerun, au fost uciși de atacatori veniți din Ciad. Acesta a fost numit „una dintre cele mai grave crime concentrate” de la interdicția fildeșului.

Ø  Un tren de pasageri a lovit în estul Indiei, o turmă de elefanţi, ucigând cinci dintre aceştia, inclusiv o femelă de 45 ani, gestantă. Accidentul s-a produs în apropiere de rezervaţia forestieră Khallikote, la 120 km sud de capitala statului Orissa, Bhubaneshwar. Trenul a fost grav avariat. Potrivit datelor oficiale, statul a pierdut în trei ani (2009 -2012), 250 de pahiderme. India adăposteşte 25.000 de elefanţi asiatici.[11]

Ø  Mulţi şoferi din statul Michigan au rămas uimiţi, când pe lângă ei a trecut pe şosea un elefant. Era un pachiderm împăiat, care fusese vânat în Botswana. Mândru de isprava lui, vânătorul a ţinut morţiş să-şi ducă trofeul acasă. Elefantul a fost împăiat la un atelier din Michigan, apoi vânătorul l-a urcat într-un camion şi l-a transportat la domiciliu.[12]

Ø  Specialişti ai Institutului de stomatologie clinică din Moscova au plombat caria din fildeşul unui elefant. Anestezia au facut-o cu o seringă specială montată într-un cartuş tras cu o puşcă de vânătoare. Curăţirea cariei a fost efectuată cu o bormaşină specială şi s-au utilizat 3 Kg amalgam.[13]

 Relaţia om-elefant

Ø  Elefanții sunt animale de povară încă din vremea civilizaţiei de pe valea Indusului. În anul 2000, în Asia erau folosiți 13.000–16.500 de elefanți de povară. Aceste animale sunt de obicei capturate în sălbăticie la vârsta de 10-20 de ani, când pot fi dresate rapid și ușor și pot avea o durată de viață mai lungă. Elefanții pot fi instruiți să răspundă la peste 30 de comenzi. Elefanții asiatici îndeplinesc sarcini cum ar fi transportul încărcăturilor în zone îndepărtate, mutarea buștenilor la râuri și drumuri, transportul turiștilor în jurul parcurilor naţionale, tractarea căruțelor și conducerea procesiunilor religioase. În nordul Tailandei, animalele sunt folosite pentru a digera boabele de cafea pentru cafeaua Black Ivory.

Ø  De-a lungul timpurilor, elefanții erau folosiţi în război. Erau echipați cu armuri, iar colții lor aveau vârfuri ascuțite de fier sau alamă dacă erau suficient de mari. Elefanții de război au fost pregătiți să apuce un soldat inamic și să-l arunce în fața persoanei care îl călărește sau să-l prindă pe soldat la pământ și să-l împungă cu colții.  Una dintre cele mai vechi referiri la elefanți de război se află în epopeea indiană Mahabharata.Cam 3.000 dintre ei au fost folosiți în armata Nandas (sec V-IV-lea î.H), în timp ce 9.000 ar fi putut fi folosiți în armata mauryană (sec IV-II-lea î.H.). Persanii au folosit elefanţi de război în timpul Imperiului Ahemenid (sec VI-IV-lea î.H), în timp ce statele din Asia de Sud-Est foloseau elefanți de război probabil încă din secolul al V-lea î.H. și au continuat până în secolul al XX-lea.

Ø  În campania sa indiană din 326 î.H, Alexandru cel Mare s-a confruntat cu elefanți pentru prima dată și a suferit pierderi grele. Printre motivele refuzului soldaților macedoneni de a continua cucerirea indiană s-au numărat și zvonurile despre armate de elefanți și mai mari în India. Ptolomeu - unul dintre generalii lui Alexandru - a folosit corpuri de elefanți asiatici în timpul domniei sale în Egipt. Regele grec Pyrrus a folosit elefanți în încercarea de a invada Roma în 280 î.H. Generalul cartaginez Hannibal a dus elefanții peste Alpi în timpul războiului său cu romanii și a ajuns în Valea Padului în 217 î.H.. cu toți în viață, dar mai târziu ei au murit de boli. În ansamblu, elefanții își datorează succesele inițiale elementului surpriză și fricii pe care o producea mărimea lor uriașă. Cu timpul, strategii au elaborat contramăsuri și elefanții de război s-au transformat într-un factor de risc costisitoare și nu au mai fost aproape niciodată folosiți de romani și parți.

Ø  Trei femele de elefant au reuşit să consume 502 kg de fructe şi legume în Las Palmas de Gran Canaria, în insulele Canare. Precedentul record fusese stabilit în 1998, la Boston, tot de trei elefanţi, care reuşiseră să devoreze 440 de kilograme de hrană.[14]

 Animale de circ, grădini zoologice:

Ø  În circuri, elefanţii erau dresați să facă trucuri. Cel mai faimos elefant de circ a fost probabil Jumbo (1861- 15 septembrie 1885), care a reprezentat o atracție majoră la BarnumŢBailey Circus. În anul 2000, aproximativ 1200 de elefanți asiatici și 700 africani erau ținuți în grădini zoologice și circuri. Cea mai mare populație captivă este în America de Nord, care sunt aproximativ 370 de elefanți asiatici și 350 africani. Aproximativ 380 de elefanți asiatici și 190 africani sunt cunoscuți în Europa, iar Japonia are în jur de 70 de elefanți asiatici și 67 africani.

Ø  Pe 23 mai 1930, din menajeria circului Loew’s Victoria evadeaza 2 elefanţi: Mimi (mama, 34 ani) şi Gill (fiul, 12 ani). Timp de 2 zile aceştia s-au plimbat pe străzile oraşului New York, au spart vitrine, au cules legume şi fructe din pieţe, fără a putea fi stăpâniţi. Nu existau încă arme cu tranchilizante, iar poliţia nu se îndura să-i împuşte. Panica devenise generală, populatia neştiind cum să reacţioneze şi se distra pe seama autorităţilor. După 48 ore, cei 2 revin singfuri în grajdurile circului.[15]

Ø  O turmă de 23 elefanţi aparţinând unui circ se rătăceşte pe străzile Romei, provocând mari încurcături. Directorul circului primeşte o amendă usturătoare şi i se atrage atenţia că “de la Hanibal încoace n-a mai existat un precedent de acest fel”.[16]

Ø  În 1941, Ministerul Securităţii Publice a ordonat ca cele 23 animale din Gradina zoologică din Belfast să fie omorâte, de teama bombardamentelor. Au fost ucise atunci - printre altele - un tigru, un urs brun, o hienă, doi urşi polari, 6 lupi. Un pui de elefant numit Sheila scapă, fiind luat de o femeie care locuia lângă grădină. Sheila este crescută în curtea din spatele casei femeii, iar la sfârşitul războiului a fost returnată Grădinii zoologice. Elefantul a mai trăit până în 1966. În 2009, la aniversarea a 75 ani de la crearea grădinii zoologice din Belfast, autorităţile au încercat să o idnetifice pe această femeie, dar ea a rămas cunoscută numai sub denumirea de « îngerul elefantului”.[17]

Ø  Din 1984 elefantul Batir de la grădina zoologică din Karaganaz (URSS) devine celebru prin cele două cuvinte pe care le pronunţa: "Batir e bun". În 1986 Batir n-a mai vorbit din cauza durerilor de dinţi. A fost nevoie de o mare cantitate de anestezic şi 1 Kg amalgam pentru plombarea molarului bolnav, elefantul avand 17 ani si 5 tone. După intervenţie, Batir a vorbit iar.[18]

Ø  Iulia, un pui de elefant de la grădina zoologică din Lisabona ştie să sufle într-o trompetă şi să bată din tobă. După o astfel de reprezentaţie strânge cu trompa monedele aruncate în cuşcă. Astfel, într-un an a adunat 300.000 escudos - de trei ori cât un muncitor calificat.[19]

 Simbolistică:

Ø  Elefanții sunt omniprezenți în cultura populară occidentală ca simbol al exoticului, mai ales că - la fel ca și girafa, hipopotamul și rinocerul, nu există animale similare cunoscute publicului occidental. Ca personaje, elefanții apar regulat în poveștile pentru copii, în care sunt în general prezentați ca modele de comportament exemplar. Ei sunt de obicei surogate pentru oameni cu valori umane ideale. În multe culturi, elefanții reprezintă puterea, forța, înțelepciunea, longevitatea, rezistența, conducerea, sociabilitatea, îngrijirea și loialitatea.

Ø  Elefanții au făcut și obiectul credințelor religioase. Poporul Mbuti din Africa Centrală crede că sufletele strămoșilor lor trăiesc în elefanți. În secolul X. poporul Igbo-Ukwu, de lângă Delta Nigerului, își îngropa conducătorii cu colți de elefant. În Sumatra, elefanții erau asociați cu fulgerul. De asemenea, în hinduism, ei sunt asociați furtunilor, așa cum Airaavatha, tatăl tuturor elefanților, reprezintă fulgerul și curcubeul. Una dintre cele mai importante zeități hinduse, Ganesha are cap de elefant. În budism, se spune că Buddha a fost un elefant alb reîncarnat ca om. În tradiția islamică, anul 570 - când s-a născut Mahomed - este cunoscut ca Anul Elefantului. Romanii considerau că elefanții înșiși erau religioși, și credeau că aceștia se închină la soare și la stele

Ø  Tailandezii au „Ziua elefanţilor” la 13 martie, iar în al treilea weekend al lunii noiembrie organizează Festivalul elefanţilor în provincia Surin (500 km de Bangkok). Atunci au loc pe stadionul local o paradă şi o demonstraţie a abilităţilor a circa 300 de elefanţi câţi participă la festival.

Ø  În Heimaey, Islanda, există o stâncă ce seamănă cu profilul unui elefant.

Ø  Simbolul Partidului Republican din SUA este elefantul. Iniţial a început cu o caricatură din 1874 de Thomas Nast.

Ø  Un „elefant alb” este o expresie folosită pentru ceva costisitor, inutil și bizar. 

Ø  Expresia „elefantul din încăpere” se referă la un adevăr evident și problematic care este ignorat. 

Mamuţi:

Ø  O curea din pielea unui mamut este utilizată cu succes pentru ham de un crescator de reni din regiunea autonomă Iamalo-Nenetk (nordul Federaţiei Ruse). Crescătorul de reni Stepan Iapuntai a descoperit un colţ de mamut în malul râpos al unui râu. El a dezgropat rămăşiţele animalului preistoric, a luat filedşul şi a tăiat o bucată mare de piele, din care şi-a făcut o curea de ham. Abia în toamna lui 2005 o expediţie condusa de Pavel Kosinţev, a completat săpăturile şi a adus în localitatea Salehard resturile unui mamut mascul mort acum vreo 10.000 de ani, pe când avea 30-40 de ani.[20]

 

---

[1] Magazin 22.12.1984

[2] Săptămâna aprilie 1976

[3] România Liberă 8.1.1985

[4] România Liberă 1982

[5] România Liberă aprilie 1983

[6] Averea 18.12.2006

[7] România Liberă 1982

[8] Naţional 5.08.2001

[9] Hotnews 16.9.2009

[10] Magazin. Intern. Nr. 600, 2004

[11] Hotnews, 31.12.2012

[12] Ştirile PRO TV, 16.10.2009

[13] Lumea 20.6.1985

[14] Libertatea 23.05.2006

[15] Magazin, 17.5.2001

[16] Săptămâna 13.02.1976

[17] Magazin 23.4.2009

[18] România Liberă 4.3.1987

[19] România Lioberă 1982

[20] Libertatea 8.11.2005