Castelul Cantacuzino din Buşteni
Castelul Cantacuzino din Buşteni a fost construit în 1911 pe Zamora, la cererea prinţului Gheorghe Grigore Cantacuzino, zis şi „Nababul“ datorită averii fabuloase.
Este construit în stil neoromânesc si înconjurat de un parc cu alei, cascade, fântâni arteziene și o grotă. Edificiul a fost realizat în piatră și cărămidă după planurile arhitectului Grigore Cerchez și se întinde pe o suprafață de 3148 mp.
Retrocedat urmaşilor
familiei Cantacuzino, castelul şi domeniul de aproape 1.000 de hectare au ajuns
in prezent în posesia unui grup de investitori străini.
Sala de primire adăposteşte o colecţie de heraldică unică în România reprezentând blazoanele familiilor de boieri încuscriţi cu Cantacuzinii şi o friză de picturi votive cu iluştrii membri ai familiei Cantacuzino din ramura munteană.
Gheorghe Grigore Cantacuzino (22.09.1832 -23.03.1913), a fost unul din cei mai bogaţi oameni ai timpului său, de două ori primar al Bucureştiului şi tot de două ori prim-ministru al României (1899-1900, 1904-1907). Se trăgea din vechea familie nobilă Cantacuzino, fiind un descendent al voievozilor români şi al împăraţilor bizantini Cantacuzino.
A studiat la București și Paris, unde și-a luat doctoratul în drept, în anul 1858. După ce s-a întors în țară a fost numit judecător la Tribunalul Ilfov, după care, a devenit consilier la Curtea de Apel București, funcție din care a demisionat la data de 4 mai 1864.
Din averea moştenită, dar şi sporită de însuşi „Nabab“ în timpul vieţii, Gheorghe Grigore Cantacuzino a făcut, în ciuda renumelui de zgârcit, numeroase donaţii pentru spitale, armată şi oraşul Bucureşti. A construit trei palate: Palatul Cantacuzino din Floresti supranumit si Micul Trianon (astazi in ruina) - pentru nepoata sa, Alice, Castelul Cantacuzino de la Buşteni, şi Palatul Cantacuzino din Bucureşti, de pe Calea Victoriei, care adăposteşte în prezent Muzeul Naţional „George Enescu”.
Comentarii
Trimiteți un comentariu