Teatrul Roman din Orange, Franţa – 24 iulie 2021

Teatrul roman Arausio este un teatru antic situat în Orage (Provemce), în sudul Franţei, cel mai bine păstrat teatru roman din întreaga Europă. Cucerită de la galii tribului Tricastini în 40 î.Hr. de către legiunea a II-a Galica, Orange fost o colonie romană numită Arausio (Colonia Iulia Firma Secundanorum Arausio, sau „colonia iuliană din Arausio fondată de soldații din legiunea a doua"). A cunoscut un o mare dezvoltare în timpul împăratului Augustus - când a fost ridicat teatrul, în apropiere de forumul oraşului. Acesta este primul de asemenea gen de pe teritoriul Franţei şi unul dintre cele mai bine conservate teatre romane din lume. 

Clădirea a fost abandonată după 391 și în Evul Mediu devenit un avanpost defensiv, pentru ca în sec.XVI - în timpul războaielor religioase - să fie transformată în refugiu pentru populație. Începând cu 1823, teatrul a fost restaurat treptat (s-au dărâmat casele construite aici, s-a nivelat terenul, s-au refăcut gradenele), datorită lui Prosper Merimee – pe atunci director al Monumentelor Istorice - și al arhitectului Jean Camille Formige. Din 1869 teatrul a devenit sediul „festivalului roman”, care după 1902 se numeşte Chorégies – un spectacol anual de vară. Numele festivalului derivă din impozitul impus romanilor bogați pentru întreținerea teatrelor și plata actorilor. Aici a jucat şi Sarah Bernhardt (Phèdre, 1903). Din 1971 devine festivalul muzical Nouvelles Chorégies d'Orange (unde cântă Barbara Hendricks, Placido Domingo, Montserrat Caballe, Roberto Alagna, Dalida, Iron Maiden, Michel Polnareff, Eddie Mitchell, şi mulţi alţii). Formaţia The Cure dă un concert filmat pentru filmul The Cure in Orange (1986). Spectacolele de teatru au fost mutate la Avignon. În fiecare iarnă din 1891 se ţine o „sărbătoare” pentru iubitorii de artă antică. În 2006 a fost adăugat un acoperiș de scenă pentru a proteja pereții și a permite suspendarea iluminatului. Noul acoperiș preia amplasarea acoperișului roman, dar cu materiale moderne: sticlă și metal.

Teatrul Orange este înregistrat ca monument UNESCO din 1981. Perimetrul de clasificare a fost lărgit în 2007 pentru a include dealul Saint-Eutrope.

Peretele exterior (postcænum) are 104 m lungime și 35 m înălțime. „Este cel mai frumos zid din regatul meu ”, a spus Ludovic al XIV-lea în timpul unei vizite. Fațada – sobră - este împărțită în trei nivele. La parter sunt trei uși dreptunghiulare separate prin arcade: „ușa regală” în centru şi două „uși de oaspeți” pe laturi.

Incinta poate adăposti 9.000 de spectatori, fiind împărțită în trei zone (mæniana), în 34 de nivele -  separate prin pereți: Primul mænianum (ima cavea) constă din 20 de trepte, dintre care primele trei erau rezervate cavalerilor - dovadă fiind inscripția Eq (uitum) g (radus) III. A doua zonă (media cavea) este formată din 9 terase care primesc negustori, cetățeni romani, în timp ce partea a treia (cea de sus - numită summa cavea ) constă din 5 terase care găzduiau prostituate, sclavi și oameni care nu dețin cetățenia romană.

Scena - realizată dintr-o pardoseală de lemn - măsoară 61 m lungime și 9 m adâncime utilă, fiind cu 1,10 m deasupra fosei orchestrei. În spate se află groapa cortinei (coborâtă în timpul spectacolelor). Zidul scenei (frons scænæ) de 35 m era decorat cu statui, frize și coloane de marmură - din care mai sunt câteva vestigii. El este străpuns cu trei uși: ușa regală din centru și cele două uși laterale (intrarea actorilor). Deasupra porții regale este o friză cu centauri. Nișa zidului scenei găzduiește o statuie înaltă de 3,50 m, al cărei cap nu este original. Este considerată de unii o statuie a împăratului Augustus (Appolo după alţi specialişti), datată în sec.II d.Hr.

Un spaţiu alăturat clădirii – numit Templu – este folosit de actori amator petnru diverse spectacole.