Mânăstirea Cetăţuia, Iaşi – 20 septembrie 2022

În vara anului 1666, domnitorul Gheorghe Duca al Moldovei (1665-1666, 1668-1672 și 1678-1683) a cumpărat pe dealul de lângă Iaşi o podgorie întinsă. Este mazilit, dar revine în toamna lui 1668 şi începe aici construirea unei mănăstiri fortificate ce trebuia să asigure și rolul de cetate de apărare în cazul unor invazii ale Moldovei. Se crede că lucrările de construcție au fost realizate sub conducerea lui Grigore Cornescu, un sculptor și pictor din zona Hotinului. El este meșterul trimis de Duca Vodă în 1671 pentru a executa în ceară, pentru sultanul Mehmed al IV-lea macheta cetăţii Cameniţa - pentru ca generalii turci să o analizeze și să-i vadă punctele slabe. Tot el a lucrat și la restaurarea bisericii de la Mânăstirea Curtea de Argeş (în 1679), ctitorită de Neagoe Basarab. La 10 iunie 1670 se finalizase deja construcția zidurilor incintei, a bastioanelor și a turnului clopotniță, iar sfințirea bisericii a avut loc în 1672, după pictarea bisericii și înzestrarea ei cu obiecte de cult. Mănăstirea a fost închinată Patriarhiei Ierusalimului încă din anul 1670. Sosit în Moldova pentru războiul împotriva Poloniei, sultanul Mehmed al IV-lea a vizitat la 10 iunie 1672 la Cetățuia, fiind impresionat de măreția construcției. Conform legendei, el i-ar fi întrebat pe sfetnici: „Cât a cheltuit ghiaurul cu această mănăstire?”, iar după primirea răspunsului că Duca a plătit 30 pungi de aur, sultanul s-a mirat afirmând că o asemenea construcție nu s-ar fi putut face cu mai puțin de 100 de pungi de aur, „numai dacă a făcut-o cu nedreptăți și n-a plătit-o poate să o facă cu 30”.

În 1682, Duca Vodă a instalat în clădirile complexului mănăstiresc o tiparniță cu litere grecești, adusă de la Veneţia – singura de acest fel din Orient – care a funcţionat aici până în 1698, când a fost mutată la Mânăstirea Sfântul Sava din Iaşi.

În Cetăţuia s-au refugiat cu ocazia diverselor evenimente Constantin şi Dimitrie Cantemir. În ianuarie 1717, în timpul războiului turco-austriac, o oaste de 200 de soldați austrieci sub comanda căpitanului François Ernau, împreună cu trupe de moldoveni sub conducerea slugerului Gheorghieș Velicico din Câmpulung, s-a îndreptat spre Iaşi. Domnitorul Mihai Racoviță reuşeşte în ultimul moment să se retragă cu oastea sa la Mănăstirea Cetățuia. Asediul a fost descris de cronicarul Ion Neculce. După acest eveniment, domnitorul Mihai Racoviță le-a dat călugărilor Mănăstirii Cetățuia mai multe scutiri de dări, în special cu privire la via de pe coasta dealului. Pe la înceuputul sec.XVIII, zidul de vest cade, iar Mănăstirea începe să fie folosită ca depozit de grâne al oștilor turcești (1788) sau ca spital militar al armatelor rusești (1788-1792 și 1806-1812). A ars în 1822, când turcii au incendiat niște case din apropiere. Biserica a fost reparată în perioada 1827-1837, fiind reîmprospătată şi pictura interioară.

În decembrie 1863, prin seculariozarea averilor mânăstireşti, Mănăstirea Cetățuia a fost scoasă de sub tutela Patriarhiei Ierusalimului, iar călugării greci au plecat. Un timp a fost filială a Parohiei Galata, aici slujind un preot o dată pe lună. În curtea bisericii, Ministerul Agriculturii și Domeniilor a înființat acolo o pepinieră de arbori și viță de vie americană. În jurul anului 1870, Vasile Alecsandri prognoza că „ruinele” de la Cetățuia „vor dispare poate cu totul”.

Arhitectul Constantin Băicoianu începe reparații la biserică în 1896, apoi restaurări în perioada 1910-1911. În octombrie 1911 mănăstirea a putut fi vizitată de delegații universităților străine veniți la sărbătorirea semicentenarului Universităţii din Iaşi, iar Aurel Vlaicu a zburat deasupra orașului Iași, făcând mai multe viraje în jurul dealului și Mănăstirii Cetățuia.

În timpul primului război mondial, clădirile din incinta mănăstirii au servit ca spital militar. În anul 1930, la inițiativa lui Nicolae Iorga au fost refăcute biserica și încăperile mănăstirii. Alte restaurări sunt efectuate în perioada 1964-1971, când turnul clopotniță și-a recăpătat forma sa originară, cuhnea, zidurile incintei și bastioanele au fost refăcute, iar palatul lui Duca Vodă a fost consolidat.

Biserica Mănăstirii Cetățuia, cu hramul Sf.Apostoli Petru şi Pavel, este amplasată în mijlocul incintei. Este – potrivit experţilor - o copie simplificată a Bisericii Trei Ierarhi. Biserica este construită în plan triconc, cu absidele naosului și altarului semicirculare în interior și poligonale în exterior, edificiul fiind înconjurat de un brâu torsadă de piatră. Are două turle octogonale construite pe două baze: prima pătrată și a doua stelată. În timpanul ușii, într-o cruce cu brațele egale și rotunjite, este sculptată stema Moldovei. În biserică s-au mai păstrat din vechiul mobilier doar strana domnească și cea arhierească, bogat decorate cu frunze, flori aurite și îngeri.

Biserica a fost pictată în 1673, în frescă, de meșteri aromâni, frații Mihai, Gheorghe și Dima din Ianina (Grecia), ajutați de zugravii români Nicolae "zugravul cel bătrân" și Ștefan - care lucraseră și la pictarea Bisericii Trei Ierarhi. Pictura originală s-a păstrat doar parțial, restul picturilor fiind modificate în sec.XVIII și XIX. În pronaos, pe peretele vestic, s-a păstrat tabloul votiv în care este reprezentată familia ctitorului: domnitorul Gheorghe Duca, Doamna Anastasia, Doamna Ecaterina (probabil soacra domnitorului), Constantin Duca (domn între anii 1693-1695 și 1700-1703), fiica sa Elena (viitoarea soție a cronicarului Nicolae Costin), fiica sa Maria, alături de un alt copil, al cărui nume nu se poate descifra.

În pronaos se află două nișe, unde au fost înmormântate câte două persoane. În partea sudică este  domnitorul Gheorghe Duca și fiica sa, Maria (îngropată acolo în anul 1672), iar spre vest se află mormântul ctitorului, Gheorghe Duca (mort la 24 martie 1685 în orașul Lvov, unde fusese dus de poloni). În peretele nordic al pronaosului se află o nișă goală, pregătit probabil pentru Doamna Anastasia, soția ctitorului (ea a fost înmormântată în Biserica Albă, care se afla pe locul unde este acum Catedrala Mitropolitană din Iaşi). În aceeași nișă, au fost înmormântați fratele domnitorului, Saul și fiul său, Ioniță.

În curtea bisericii se află două clopote vechi. Pe unul este scrisă o inscripție în limba greacă în care se spune că a fost donat de Duca Vodă în anul 1669. Conform unei legende, acest clopot era denumit "Buciumul lui Duca-Vodă" deoarece avea un sunet deosebit de puternic. El se afla la un cioban bogat din Munții Dornei, de la care a fost luat și dus la Cetățuia. Pe al doilea clopot se află o inscripție în limba latină, completată cu o alta în greacă, în care se arată că clopotul donat în 1669 a fost sfărâmat, fiind refăcut cu cheltuiala panului Iota în anul 1816.

Încă de la început, Mănăstirea Cetățuia a fost înconjurată de ziduri de piatră groase de aproape 1,40 m și înalte de 7 m, delimitând o incintă de formă pentagonală cu dimensiuni de aproximativ 120x60 de metri.

Turnul clopotniță a fost construit în anul 1670 în partea de sud a mânăstirii, având și rolul de intrare în mănăstire. Desupra se află săpată în piatră stema Moldovei înconjurată de o pisanie în slavonă. Placa a fost distrusă în 1948, fiind reconstituită apoi după reproducerile fotografice și amplasată la locul inițial.

Clădirea egumeniei a fost construită pe la 1670 pe latura sudică a incintei, lipită de ziduri. Este o construcție de inspirație bizantină, cu ziduri groase de până la 1,40 m și cu ornamentații (în special ancadramentele ușilor și ferestrelor) de inspirație gotică. Clădirea are un parter ridicat de la sol și două rânduri de pivnițe boltite suprapuse, primul la nivelul terenului, iar al doilea în subteran. La etaj se află camerele egumeniei (stăreției) și Sala Gotică. Sub pridvorul mare se află o ușă care dă în pivnițele în care se păstrează vinul obținut din podgoriile mănăstirii. Sala Gotică "Anastasia Doamna" este interesantă din punct de vedere arhitectural, fiind asemănătoare cu cea de la Mânăstirea Trei Ierarhi. Are o lungime de aproape 16 m și o lățime de aproape 9 m, cu pardoseală din cărămizi hexagonale, şi șase bolți în ogivă, sprijinite de doi pilaştri și de console de piatră cioplită aflate pe pereți. Inițial, Sala Gotică a fost zugrăvită în frescă, urme de pictură observându-se și astăzi pe pereții sudic și estic. Ea a îndeplinit inițial rolul de trapeză, iar în anii '90 s-a amenajat aici un paraclis. La restaurarea din 1910-1811 s-a refăcut acoperișul și s-a completat partea superioară a zidăriei de sub streașină (care a fost decorată cu un șir de ocnițe din cărămidă aparentă), s-au construit două foișoare cu scări de acces la cele două intrări principale. Pe peretele nordic al acestei clădiri a fost amplasată în 1930 o placă de marmură cu inscripția: „Mânăstirea Cetățuia, zidită de Duca Vodă în 1669, fostă reședință de vară a voevozilor și mitropoliților Moldovei, adăpost de lucru al mitropolitului Dosoftei și învățatului Dimitrie Cantemir, având și o tipografie ajunsese în timpul din urmă în stare de părăsire, în deosebi, Palatul domnesc, Sala gotică și gospodăria erau în complectă ruină. Așa fiind, prin stăruința I.P.S. sale dr. Pimen Georgescu mitropolitul Moldovei, clădirile vechi au fost refăcute de Comisiunea Monumentelor Istorice, inaugurându-se cu deosebită solemnitate în octombrie 1911 de marele rege Carol I, venit la Iași cu familia regală, pentru serbarea jubileului Universității, cu care prilej s'a pus temelia noilor chilii mânăstirești.La această strălucită serbare, la care au fost față și delegații universităților străine, sosiți la Iași pentru jubileul Universității, a contribuit foarte mult aviatorul Aurel Vlaicu, care a zburat pe aparatul inventat de el, plecând dela Școala Normală "Vasile Lupu" preste Iași și făcând mai multe virajuri în jurul dealului cu Mânăstirea Cetățuia în admirația învățaților străini și a mulțimei poporului. Acesta a fost primul zbor de aviație la Iași.Biserica precum și încăperile mânăstirei, care au servit ca spital pentru răniții din Marele Război în care armata noastră sub conducerea regelui Ferdinand I. cel Viteaz, a luptat cu mari jertfe pentru desrobirea fraților și întregirea neamului, au fost din nou reparate în timpul domniei tânărului rege Mihai I, de aceiași Comisie a Monumentelor Istorice, președinte fiind marele învățat și dascăl al neamului, Nicolae Iorga. 1930”

Pe latura de nord-est a incintei se află o clădire fortificată cu un etaj, care a servit drept casă domnească pentru Gheorghe Duca. Palatul este construit din piatră, cu bolți de cărămidă și are ferestre și uși cu chenare de piatră profilată. Rolul său era pur defensiv - fără lux sau confort - pentru a servi ca loc de refugiu domnitorilor. Conform legendei, exista un tunel care lega Palatul domnesc de la Cetățuia și Curtea Domnească din Iași. Casa Domnească a fost parțial distrusă în timpul Revoluției de la 1821 şi a fost consolidată în anii 1964-1971. Astăzi, aici este un muzeu de artă feudală conținând 112 obiecte de cult: broderii, icoane pictate pe lemn și îmbrăcate în argint, cățui, cărți ferecate în argint, cruci sculptate și ferecate în argint sau argint aurit, sfeșnice, manuscrise ș.a.

În incinta mănăstirii se mai află o clădire din piatră care a adăpostit bucătăria (cuhnea) domnească şi – după unele surse – o baie turcească. Este ultima construcție de acest fel rămasă pe teritoriul actual al României, clădiri cu același rol existând doar la Curtea din Brâncoveni a lui Matei Basarab sau la Curtea din Potlogi, O clădire asemănătoare, dar mai simplă, a fost identificată la Mânăstirea Marea Lavră din muntele Athos.