Fortăreaţa Domnului, Georgia – 30 iulie 2019

Uplistsikhe (georgiană: უფლისციხე) – în traducere „fortăreața Domnului” - este un oraș antic tăiat în stâncă, la aproximativ 10 km est de actualul oraş Gori, Georgia. Reprezintă un vechi complex de oraș - peșteră sculptat în masivul de gresie, pe versanții sudici ai lanțului muntos Kvernaki, lângă satul Uplistsikhe. Este construit pe un mal stâncos din stânga râului Mtkvari şi conține diverse structuri care datează din Epoca Fierului timpuriu până la Evul Mediu târziu, combinând diferite stiluri de culturi tăiate în stâncă din Anatolia și Iran, precum și o coexistență a arhitecturii păgâne cu cea creștină. Uplistsikhe este identificat de arheologi ca fiind una dintre cele mai vechi așezări urbane din Georgia. Vârsta și importanța orașului au determinat tradiția scrisă georgiană medievală să atribuie fundația miticului Uplos, fiul lui Mtskhetos și nepotul lui Kartlos

Primele urme ale prezenței umane în Uplistsikhe datează de la sfârșitul mileniului II î.Hr. Cele mai vechi structuri rămase sunt de la începutul mileniului I d.Hr. Între sec.VI-lea î.Hr. și sec.I d.Hr., Uplistsikhe era unul dintre principalele centre politice și religioase ale regatului precreştin Kartli, cu temple dedicate în principal zeiței soarelui. După ce arabii au ocupat Tbilisi în anul 645 d.Hr., Uplistsikhe a devenit reședința regilor creștini din Kartli și un important centru comercial pe un drum al caravanelor din Asia către Europa. Prima bazilică creștină a fost construită în sec.VI. Uplistsikhe reapare ca principală fortăreață georgiană în timpul cuceririi musulmane a Tbilisi în sec.VIII-X. În acel moment a fost construită o altă bazilică cu trei biserici.

La apogeul său a găzduit 20.000 de oameni. Importanța sa a scăzut după ce regele David Constructorul a recucerit Tbilisi în 1122 iar raidurile mongole din 1240 au marcat practic dispariţa orașului; abandonat, era folosit doar ocazional ca adăpost temporar în vremuri de intruziuni străine. Câteva cutremure au ruinat două treimi din peșteri, iar sălile avariate erau adăpost pentru vitele din satele din jur, sau pentru oameni în timpul războaielor.

Orașul a fost tăiat într-un munte plat, ușor înclinat spre râu. Protecția a fost facilitată și de două creste naturale în nord și est, între care au fost construite ziduri. Râul închidea accesul în oraș dinspre sud, singura intrare posibilă fiind printr-un tunel de 3 m – închis cu o poartă metalică - care funcționa şi pentru alimentare cu apă. Două din cele trei drumuri care se veneau spre localitate nu erau protejate, dar al treilea, venind dinspre nord, era tăiat în stâncă, cu pereți înalți de până la 10 m.

Complexul Uplistsikhe acoperă o suprafaţă de aproximativ 9,5 ha. Ceea ce se vizitează acum este Shida Qalaqi (Orașul Interior) de 40.000 mp, mai puțin de jumătate din aşezarea originală. Partea principală a fost descoperită în 1956 și poate fi împărțită în trei zone: sud (inferior), mijloc (central) și nord (superior). Partea de mijloc este cea mai întinsă, conține majoritatea structurilor tăiate în stâncă Uplistsikhe și este legată cu partea de sud printr-o trecătură îngustă tăiată în stâncă și un tunel. Alei înguste și uneori scări derivă de la „strada” centrală către diferitele structuri. O sală cu stâlpi cu două încăperi adiacente este una dintre cele mai importante structuri din oraș. Tavanul său era susținut de doi stâlpi. O bancă de piatră, probabil, a servit drept scaun de domnitor. Majoritatea peșterilor sunt lipsite de orice decorațiuni, deși unele structuri mai mari au tavane boltite cu tunel casetat, cu piatra sculptată în imitație de bușteni. Unele grote au, de asemenea, nișe în spate sau laterale, care ar fi putut fi folosite în scopuri ceremoniale.

Bazilica din sec.VI a fost în mare parte tăiată în stâncă, cu excepția peretelui sudic. În vârful complexului se află şi o bazilică creștină construită din piatră și cărămidă în sec.IX-X. Săpăturile arheologice au descoperit numeroase artefacte din diferite perioade, inclusiv bijuterii din aur, argint și bronz și mostre de ceramică și sculpture, multe din acestea fiind acum în Muzeul Național din Tbilisi.

Câteva părți din zonele vulnerabile ale sitului au fost complet distruse de un cutremur din 1920. Stabilitatea monumentului rămâne sub amenințare permanentă, ceea ce a determinat Fondul Patrimoniului Cultural al Georgiei (un proiect comun cu Banca Mondială) să lanseze o program limitat de conservare în 2000. Complexul de peșteri Uplistsikhe se află din 2007 pe lista de propuneri pentru includerea în programul Patrimoniului Mondial UNESCO. Un mic muzeu este atașat complexului.