Muzeul Theodor Aman – 11 octombrie 2023

Theodor Aman (1831-1891) a fost pictor și grafician, pedagog și academician român, întemeietor al primei școli românești de arte frumoase. S-a născut pe 20 martie 1831 în familia unui negustor bogat, Dimitrie Dimo (poreclit Aman) de origine cuțovlah (macedonean) și armean, care a fost ridicat la rangul boieresc de serdar în anul 1818 de către Ioan Vodă Caragea. Mama sa Despina (alintată Pepica) era de origine greacă și s-a născut la Paris. Aman însuși a fost ridicat la rang de boier pitar de către domnitorul Barbu Ştirbei în 1856. Theodor Aman a urmat cursurile Şcolii Centrale din Craiova, apoi Colegiul Sfântul Sava din București la clasa profesorului Carol Wallenstein. În perioada 1850 - 1857 se stabilește la Paris, unde se înscrie ca elev în atelierul lui Drolling și un an mai târziu – după moartea acestuia – în cel al Picot. Aici, artistul va deține succesiv două ateliere, unul în rue Lafayette, iar celălalt pe rue Neuve-Bréda, nr.10. În anul 1853, expune la Salonul Oficial de la Paris primul său portret. În anul următor, Aman va picta „Bătălia de la Oltenița” pe care va reuși să o vândă sultanului, în timpul unei călătorii la Istanbul, întreprinsă în anul 1854. Theodor Aman a continuat să fie acceptat la Salonul Oficial de la Paris și în anul 1857, cu două lucrări, „Vânători și zuavi în fața Sevastopolului” și „Țigancă din Valahia”.

Revenit definitiv în țară, Theodor Aman, alături de pictorul Gheorghe Tattarescu, a înființat în anul 1864 la Bucureşti o Școală de Belle-Arte,

Din anul 1872, Theodor Aman începe să lucreze și în gravură, fiind primul pictor-gravor de anvergură de la noi, acceptat ca membru în Societatea Acvafortiștilor din Franța. Cu această tehnică a realizat portrete ale unor personaje istorice (Mihai Viteazul, Matei Basarab, Tudor Vladimirescu, Enăchiță Văcărescu, Cezar Bolliac, Ion Eliade Rădulescu)..

 

Soția pictorului, Ana, a fost fiica paharnicului de origine aromână Iordache Politimos și a Zincăi, născută Butculescu, o veche familie românească pământeană, boierită, se pare, pe vremea lui Mihai Viteazul. Conform obiceiului din epocă, Ana a fost măritată de către familie, la 16 ani, cu Gheorghe Niculescu-Dorobanțu, de care a divorțat pentru a se recăsători cu Theodor Aman, tânărul de care se îndrăgostise. Cei doi s-au întâlnit pe data de 24 ianuarie 1860 la un mare bal, unde se aniversa împlinirea unui an de la Unirea Principatelor Române iar, în anul 1865, Theodor Aman și Ana se căsătoreau. La nuntă au participat importante personalități ale epocii, precum Mihail Kogălniceanu sau Cezar Bolliac.

După căsătorie, Theodor Aman a semnat un contract cu antreprenorul Frantz Scheller pentru construcția – după  planurile sale – a unei case pe un teren de pe strada Clemenței, actuala stradă C. A. Rosetti. Casa Aman a fost proiectată în stil neoclasic, fiind decorată în interior chiar de către Aman, care a sculptat mobilierul casei și ușile atelierului cu medalioane în relief reprezentându-i pe Raffael, Tiziano, Rembrandt și Veronese. În interior a sculptat medalioane reprezentându-i pe Traian, Decebal, Radu Negru, Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul și Matei Basarab. Basoreliefurile montate pe exteriorul casei - realizate în colaborare cu sculptorul Karl Storck - îi înfățișează pe Leonardo da Vinci și pe Michelangelo, iar picturile murale din interiorul casei îi sunt dedicate lui Mihai Viteazul. În ceea ce privește elementele de interior, precum lambriurile, vitraliile, frescele, picturile uşilor și mobilierul sculptat, au fost realizate tot de Theodor Aman.

Reședința Aman a fost terminată în anul 1869, fiind prima casă-atelier de artist din România, și a devenit un important spațiu monden al Bucureștiului. Aici se organizau serate muzicale unde cânta adeseori şi artistul la violoncel, alături de fiica sa vitregă, Zoe, care cânta la pian, dar era şi o minunată soprană. La aceste serate participa şi principesa Elisabeta, viitoarea regină a României. Carol I a vizitat și el reședința și atelierul maestrului Aman, dar a mai fost invitat și de soția artistului, după moartea pictorului. Pentru Carol, pictorul a realizat lucrarea „Constituanta”, care a fost plătită din caseta personală a comanditarului. Tot Theodor Aman a primit sarcina să schițeze coroana Regelui și desenează inclusiv Ordinul Coroana României. În anul 1889 a primit și el acest ordin, în grad de comandor. În reședința pictorului s-au perindat și marii artiști ai perioadei: Karl Storck, Nicolae Grigorescu, Ioan Andreescu, Ștefan Luchian, Ion Georgescu, prietenii sau studenții maestrului.

 Aici va trăi și lucra artistul până la sfârșitul vieții, în 1891. Casa a revenit prin testament soției sale. Într-o scrisoare, Ana Aman mărturisea că dorința pictorului a fost ca această casă să devină muzeu. De aici și demersurile pe care ea le va face în acest sens pe lângă Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice și pe lângă Casa Regală. În 1904 clădirea, colecția de pictură, gravură, instrumentele de lucru, mobilierul, intrau în posesia statului, iar patru ani mai târziu, la 16 iunie 1908, se deschidea oficial Muzeul „Theodor Aman”.

Restaurat și consolidat între 2005 și 2010, el este unul dintre cele mai vechi muzee memoriale din România, păstrând atmosfera vieţii private din perioada Belle Epoque, alături de cea mai mare parte a lucrărilor pictorului Theodor Aman.

Muzeul deține 165 de lucrări de pictură în ulei pe pânză sau pe panouri din lemn. Grafica ocupă şi ea un loc important în cadrul colecției, în special gravura în acvaforte. În inventarul din 1904 erau înregistrate 53 de aquaforte încadrate, cărora li se vor adăuga alte donații şi achiziţii, astfel că în prezent din colecție fac parte 298 de gravuri. Muzeul păstrează și cele 43 de plăci de gravură pe care Ana Aman le-a donat în 1904. Cu excepția unui bust al Pepicăi Aman, al bustului lui Mihai Viteazul și al unui cap de femeie modelat în ceară sau plastilină, sculptura ține mai mult de latura decorativă și se regăsește la piesele de mobilier.