Muzeul Naţional din Beirut, Liban 27 septembrie 2023:

 Muzeul Național din Beirut (în arabă متحف بيروت الوطني , Mathaf Bayrut al-Watani) este principalul muzeu de arheologie din Liban. 

În 1919, un mic grup de artefacte antice colectate de Raymond Weill, un ofiţer francez staționat în Liban, a fost expus într-un muzeu provizoriu din clădirea Diaconesei Kaiserwerth din strada Georges Picot. În 1923 a fost creat „Comitetul Prietenii Muzeului”, care strânge fonduri pentru construirea unui muzeu național. El a acceptat planurile prezentate de arhitecții Antoine Nahas și Pierre Leprince-Ringuet. Proiectat în atilul renașterii egiptene de inspirație franceză, construcția clădirii a început în 1930 pe un teren donat de municipalitate lângă Hipodromul Beirut şi a fost finalizată în 1937. Programată pentru 1938, deschiderea a fost amânată până în 27 mai 1942.

În 1975, odată cu izbucnirea războiului libanez, Beirutul a fost împărțit în două zone. Muzeul național și direcția generală de antichități se aflau pe linia de demarcație cunoscută sub numele de „aleea muzeelor” care despărțea milițiile rivale. Clădirea a suferit bombardamente și a fost transformată în cazarmă. Autoritățile au decis să închidă muzeul, iar curatorul şef Mir Maurice Chehab și soția sa au iniţiat protejarea exponatelor. Micile artefacte au fost scoase din vitrinele lor și ascunse în magazii de la subsol, care a fost apoi zidit. La parter, mozaicurile au fost acoperite cu un strat de beton, iar statuile și sarcofagele erau protejate de saci de nisip. Când conflictul a atins apogeul în 1982, artefactele mai grele au fost închise în lemn și beton. În 1991, după încheierea conflictului, muzeul era aproape distrus. Deoarece era pe o pânză freatică ridicată, a crescut umiditatea în interiorul depozitelor. Fațada exterioară avea urme de gloanțe și cratere din obuze, iar pereții interiori erau acoperiţi cu graffiti. Aripa adiacentă Direcției Generale de Antichități a fost devastată de obuze care au declanșat un incendiu, distrugând documente (hărți, fotografii, înregistrări), precum și 45 de cutii care conțineau obiecte arheologice. În timpul războiului, unele artefacte au fost jefuite și sunt expuse în muzee turcești, iar altele au fost scoase la licitație.

Lucrările de restaurare au început în 1995 și – după mai multe tentative - muzeul este redeschis pe 8 octombrie 1999. Lucrările de restaurare a podelei de 700 mp au fost începute în 2014 și au fost realizate cu sprijin financiar și tehnic din partea guvernului italian, care a oferit 1,2 milioane de euro. Subsolul a fost în cele din urmă redeschis pe 7 octombrie 2016.

Muzeul include subsol, parter, mezanin şi terasă; blocul central este acoperit de un acoperiș de sticlă, deasupra mezaninului. Întregul amplasament are aproximativ 5.500 mp, iar spațiul expozițional totalizează 6.000 mp.

Muzeul Național din Beirut are colecții însumând aproximativ 100.000 de obiecte, din care sunt expuse aproximativ 1300 de artefacte. Aproximativ cinci sute de situri preistorice au fost cercetate în Liban, din care aproximativ 50 de situri în Beirut.

La parter sunt expuse 83 de obiecte mari, printre care sarcofage, statui mozaicuri și reliefuri. Etajul superior afișează 1243 de artefacte mici și mijlocii aranjate în ordine cronologică și după temă.

Colecția de la subsol prezintă artă și practici funerare începând cu articole care datează din preistorie până în epoca otomană. Cele mai importante includ 31 de sarcofage antropomorfe feniciene (sec.IV î,Hr.) din colecția Ford, o frescă care o înfățișează pe Maria, mama lui Isus, datată 440 d.Hr. și despre care se crede că este una dintre cele mai vechi reprezentări ale Mariei descoperite în lume.

Alte artefacte deosebite:

- O bucată dintr-un sarcofag roman găsit în Beirut,ce înfăţişează mitul lui Icar, reprezentat  alaturi de tatăl său, Daedalus, în timp ce îşi făurea aripile ce aveau să îi aducă sfârşitul.

- Hipogeul - un mormânt subteran - descoperit accidental de un fermier în regiunea Tyr, în 1937. Acesta este acoperit cu fresce inspirate din mitologia greacă, ce cuprind scene cu Priam îngenuncheat cerându-i lui Ahile să-i dea înapoi trupul lui Hector. Pe o latură a mormântului stă scris: ''Fii brav, nimeni nu e nemuritor''.

- Capodopera muzeului este considerat sarcofagul lui Ahiram (sec. X î.Hr), luat din cimitirul regal din

Byblos, care deține cel mai vechi text scris în alfabetul fenician. Cam tot de atunci (sec. XIV î.Hr.) datează o cutie cosmetică din fildeş, în formă de rață, provenită din Sidon.

- Mai sunt trei mumii descoperite în 1989 din peștera ‘Assi el Hadath în valea Qadisha (Valea Sfântă), sit aflat în patrimoniul mondial UNESCO. Se află într-o camera separată – singurul loc din muzeu unde nu este permis fotografiatul.