Fontaine-de-Vaucluse, Provence, Franţa, 27 iulie 2021
Fontaine-de-Vaucluse (în occitană: La Fònt de Vauclusa sau pur și simplu Vauclusa) este o comună din sud-estul Franței. Numele provine din expresia latină “vallis clausa” („vale închisă”) şi desemnenază atât localitatea cât şi izvorul râului Sorgue, aflat la poalele Munților Vaucluse, între Saumane-de-Vaucluse și Lagnes. Situat la poalele unei stânci de calcar de 230 m înălțime, este cel mai mare izvor din Franța şi al cincilea ca mărime din lume, cu un debit mediu de 22 mc/sec (630 milioane mc annual), putând atinge 110 mc/sec în martie, după topirea zăpezii. Izvorul este singurul punct de ieșire dintr-un bazin subteran de 1200 km2 care colectează apa din Muntele Ventoux, munții Vaucluse și din muntele Lure. În 1946, Jacques Cousteau și un alt scafandru au căutat fundul izvorului. Un compresor de aer folosit pentru a-și umple rezervoarele și-a absorbit propriile gaze de eșapament și a produs monoxid de carbon, aproape ucigându-i înainte de a putea reveni la suprafață de la o adâncime de 100 m. Speologii au căutat în continuare fără succes, sursa izvorului. În 1985, un mic submarin robot a coborât 315 m și încă nu a dat de fund. Recent,a fost folosit un colorant pentru a demonstra că sursa își are originea undeva sus, pe Platoul de Vaucluse, curgând 20-30 km prin pasaje subterane stâncoase înainte de a ajunge la bazinul din Vauclusa.
Izvorul a făcut obiectul unui cult religios încă din Antichitate, iar Sorgue a fost folosit ca rută comercială de fenicienii din Massalia și mai târziu de romani. Cercetări geologice subacvatice în peșteră au adus la suprafață peste 1600 de monede antice din sec.I î.Hr. până în sec.V-lea d.Hr.
Legenda spune că în zonă locuia un Coulobre, o creatură fantastică ca un Drac sau Dragon, care bântuia bazinul. În sec.VI, un pustnic, a alungat creatura, care a zburat peste Alpi, prăbușindu-și în satul St Véran. Pustnicul a fost declarat St-Veran (Sfântul Veran) şi numit episcop de Cavaillon. A fost construită o mănăstire, ruinată până în sec.XI.
Poetul Petrarca și-a avut
aici reședința, scriind: „Ilustratul izvor al Sorguei, renumit pentru sine
cu mult timp în urmă, a devenit și mai faimos prin șederea mea îndelungată și
cântecele mele”. (Petrarca, Seniles, X, 2). (Am postat mai demult un album
cu casa Petrarca din Fontaine-de-Vaucluse). Poetul a plecat în 1353 după
moartea fiului său. La scurt timp după aceea, satul a fost distrus de bandiți,
iar zona a decăzut. Vaucluse a fost din nou popularizat printr-un
duel între Honore Gabriel Riqueti și Louis-Francois de Galliffet. O
scrisoare publicată de Riqueti a adus din nou faima zonei, iar în 1804 a
fost construită o coloană de marmur în cinstea lui Petrarca.
Izvorul și râul Sorgue au făcut din Fontaine de Vaucluse o atracţie turistică. Centrul localităţii este traversat de Sorgue, de o culoare frumoasă verzui-albastră. Înafară de magazinele turistice, satul Fontaine-de-Vaucluse are câteva restaurante pe malul râului, muzee (cunoscut este Muzeul hârtiei - o forță industrială motrice din sec.XV. Mai este Muzeul Rezistenei - dar nu l-am vizitat) și – pe munte - rămășițele unui castelul. Chiar în centrul localităţii se află biserica veche de 1000 de ani, Notre-Dame et St-Veran, unde se află mormântul lui St-Veran.
Comentarii
Trimiteți un comentariu