Meknes, Maroc – 27 decembrie 2013

Meknes (în arabă: مكناس, romanizat: maknās) este unul dintre cele patru orașe imperiale ale Marocului și al șaselea oraș ca populație (632.079 locuitori în 2014), situat într-o poziție strategică în inima Marocului. La sud și sud-est se află pădurile de cedri și munții din Atlasul Mijlociu cu oazele bogate din Tafilalt, la vest sunt cele două mari zone metropolitane - Casablanca și Rabat, iar la nord se află altă zonă muntoasă, cu orașele Tanger și Tetouan.

Pe vremea romană, aici era o aşezare importantă numită Volubilis. Actualul oraș - și numele său - provin de la un trib berber numit Miknasa, originar din sudul Tunisiei, care a populat această regiune din sec.VIII. Almoravizii au cucerit zona în 1061 şi au ridicat o așezare fortificată, numită inițial Taqrart. Unele surse atribuie întemeierea orașului Meknes acestei fortificaţii almoravide.

Oraşul este distrus în sec.XII de almohazi şi reconstruit la începutul secolului următor (1199–1213) de califul almohad Muhammad al-Nasir. Prima kasbah (cetate) din Meknes a fost ridicată de sultanul Abu Yusuf Ya'qub în 1276 d.Hr. În această perioadă, Meknes a fost în mod frecvent reședința prinților marinizi și în special a vizirilor. Moulay Rashid (1666–1672) - primul sultan alaouit care a unit Marocul – mută capitala de la Marrakech la Fes, iar fratele său, Moulay Isma'il ibn Sharif, devine guvernator în Meknes. La moartea lui Rashid, Moulay Isma'il ajunge sultan și a ales Meknes drept capitala Marocului. Pe vremea lui s-a construit un nou palat monumental în partea de sud a orașului vechi, construcţie care a durat tot parcursul celor 55 de ani de domnie. Numele pieței publice mari din fața Kasbah de astăzi, el-Hedim înseamnă „moloz” și provine de la masele de moloz aduse aici aici în timpul demolării.

Moulay Isma'il a refortificat zidurile și a construit noi porți monumentale în orașul vechi, cum ar fi Bab Berda'in și Bab Khemis. A efectuat renovări. la Marea Moschee și la Madrasa al-Qadi din apropiere (pe care o dedică studenților din Tafilalt) și a fondat Moscheea Zitouna. Khnata Bent Bakkar, una dintre soțiile sale care a fost vizir (ministru) sub el (și a devenit pentru scurt timp conducător de facto al Marocului în 1728 după moartea sa), a fost responsabilă pentru întemeierea Moscheei Bab Berda'in, finalizată în 1709. Una dintre ultimele ei construcții, realizată între 1721 și 1725, a fost Heri al-Souani, un palat cu grajduri mari, situat la marginea de sud a kasbah-ului.

După moartea lui Moulay. Meknes și-a pierdut statutul de capitală și a fost afectat de cutremurul din 1755. Orașul a fost neglijat și multe părți din cetatea imperială au căzut în paragină. Situl a mai primit doar ocazional atenția regală. Sultanul Muhammad ibn Abdallah (1757-1790) a adăugat Palatul Dar al-Bayda, care a fost transformat ulterior într-o academie militară regală.

După instalarea dominației coloniale franceze în Maroc în 1912, administrația franceză a creat un nou oraș (Ville Nouvelle) pe un platou din apropiere, iar Meknes a devenit un centru al agriculturii și viniculturii, condus în principal de coloniști francezi.

După independența Marocului în 1956, continua schimbările începute sub dominația franceză. Migrația rurală crește populația orașului și intensifică procesul de urbanizare. Industriile se dezvoltă la periferii, iar vechile elite și familiile bogate se mută în orașele de coastă Casablanca și Rabat.

Principalele monumente istorice ale orașului sunt concentrate în Medina (orașul vechi) și în vasta fostă Kasbah a lui Moulay Ismail la sud. Cele mai importante obiective:

·         Poarta Bab el-Mansour este o atracţie turistică. Finalizată în 1732, ea este impresionantă nu numai pentru dimensiunea sa, ci și pentru plăcile sale originale verzi și albe, coloanele de marmură și inscripțiile din Coran de-a lungul vârfului.

·         Marea moschee din Meknes: cea mai importantă moschee din orașul vechi, cu o suprafață de aproximativ 3.500 mp.

·         Madrasa Bou Inania: Cea mai faimoasă școală de învățământ superior în științe islamice, înființată de sultanul marinid Abu al-Hasan în 1335-36 (dar poartă numele fiului său Abu Inan,  care a restaurat-o .Este una dintre cele mai bogat decorate clădiri din oraș.

·         Moscheea Nejjarine: Considerată cea mai veche din oraș, această moschee datează și din perioada Almoravid.

·         Moscheea Lalla Aouda: principala moschee a fostei kasbah a orașului și a palatelor lui Moulay Isma'il, a fost fondată pentru prima dată în epoca marinid, dar complet reconstruită de Moulay Isma'il între 1672 și 1678. Minaretul său proeminent este vizibil de departe.

·         Moscheea Bab Berda'in: Situată lângă poarta de nord a Medinei (Bab Berda'in) a fost finalizată în 1709 la ordinele primei femei slujitoare a Marocului, Khnata Bent Bakkar. În 2010 minaretul ei s-a prăbușit, ucigând 41 de persoane.

·         Zawiya de Sidi Mohammed Ben Aissa: Un mausoleu și complex religios (zawiya) din afara zidurilor orașului, datând de la sfârșitul sec.XVIII. Mohamed ben 'Aissa, fondatorul Aissawiya (cult sufit) este înmormântat aici. Este considerat sfântul patron al orașului Meknes, iar moussemul (festivalul) său anual este unul dintre cele mai populare.

·         Heri es-Souani – sau Grânarele Regale – a fost conceput pentru a stoca cantități mari de cereale, și pentru a adăposti până la 12.000 de cai. Deși cutremurul din 1755 a provocat prăbușirea acoperișului, este o realizare impresionantă a lui Moulay Ismail.

·         Bazinul Agdal, un mare rezervor-lac căptușit parțial cu rămășițe ale pereților iniţiali.