Mânăstirea Lainici – 11 martie 2022

Mănăstirea Lainici este o mănăstire ortodoxă situată în defileul Jiului. la 32 km de Târgu Joi şi la 25 km de Petroşani. Loc de pelerinaj, ea este supranumită "mireasa din defileu" – datorită faţadei, de un alb puternic, şi are hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului

Denumirea de „Lainici” nu are origini clare. O variantă îl consideră de origine grecească: în greaca veche, “lainos” înseamnă „de piatră” (deci „trecătoare prin munți de piatră”). Altă interpretare ar fi o derivare de la tribul “Lailor”, care era stabilit prin sec.IV-V - împreună cu al “bessilor” - în zona Sarmisegetuzei. la circa 80 km distanță de Lainici.

Nu se cunoaşte exact când a fost ridicată Mănăstirea Lainici. După tradiție, în sec.XIV, Cuviosul Nicodim de la Tismana - trimis în Ţara Românească pentru a susține ortodoxia - s-a așezat iniţial într-o peşteră din apropiere. Importanța așezământului a fost sesizată și de austrieci care - prin generalul Bukow - au distrus schitul şi biserica, aflate la câţiva kilometri de graniţa cu Austro-Ungaria. Din a doua jumătate a sec.XVII încep să apară documente istorice ce fac referire la Mănăstirea Lainici. Schimnicul Atanasie vine de la Tismana la Lainici, în 1780 şi adună aici o obște de 30 de călugări. După moartea sa, între 1810 și 1817, câţiva boieri olteni ridică un schit din piatră. Primele două biserici (nicodimiană și atanasiană) nu s-au mai păstrat, dar cea actuală a fost construită pe locul acestora, lucru observat în anul 2008 când s-a restaurat pictura și s-a îndepărtat tencuiala care nu era originală. Au fost distinse trei etape de construcție ale bisericii: inițial fusese numai altarul și naosul, apoi s-a adăugat pronaosul, iar în final pridvorul - folosit ca necropolă pentru ctitori - și pictura, ea fiind gata, conform pisaniei, în anul 1817. Biserica adăpostește încă fresce interioare datând din 1860 și un iconostas compus din icoane în stil bizantin.

Pandurul Tudor Vladimirescu – căutat de turci după războiul din 1906-1812 - s-a ascuns o vreme la mănăstirea Lainici, travestit în călugăr. În 1817 turcii au devastat așezământul, și negăsindu-l, l-au decapitat pe călugărul Maxim şi au risipit obștea.

În Primul Război Mondial, trupele germane distrug complet Mănăstirea Lainici, intrând cu caii în biserică şi făcând focul în ea. Se mai păstrează scrijelite pe pereții din altar numele unor soldați și ofițeri care au dormit acolo. Au fost furate toate obiectele de preț, inclusiv clopotele, iar arhiva mănăstirii (cam 16 metri liniari de documente), a fost arsă. Cimitirul a fost devastat, toate crucile fiind smulse și aruncate, iar unii călugări au fost deportați în Germania, unde au murit în lagăre.

În 1929 a fost trimis de la Mănăstirea Frăsinei un grup de șase monahi, avându-l stareț pe Cuviosul Visarion Toia, care a refăcut clădirile și a introdus viață de obște cu un regim ascetic sever. Datorită seriozității și a slujbelor care se săvârșeau aici, Mănăstirea Lainici devine tot mai căutată de credincioși. După 1947, construcția căii ferate Bumbeşti – Livezeni şi modernizarea Drumului Național afectează viața bisericească din mănăstire, în preajma ei fiind construite barăci pentru muncitori. Abia după 1957 zona a fost părăsită şi retrocedată călugărilor.

În 1961 Mănăstirea Lainici este desființată ca mănăstire independentă, rămânând cu titlul de “casă de oaspeți”. Până în 1970 ușile bisericii au fost închise, nemaipermițându-se să se facă slujbe decât în unele duminici și sărbători religioase. În 1975 a venit ca stareț Arhim Caliopie Georgescu, care a făcut unele îmbunătățiri, favorizat fiind de politica vremii. Astfel, după 1983, el introduce din nou rânduielile ascetice monahicești, respectiv slujbele de la miezul nopții și neconsumul de carne. După 1989 are loc un aflux de credincioşi, Mănăstirea Lainici devenind neîncăpătoare duminica şi de sărbători.

La „Izvorul Tămăduirii” din 1990 s-a pus piatra de temelie pentru o nouă biserică, începută, proiectată și construită până la stadiul de finisaje de către ing. Ioan Selejan - devenit ulterior episcop și arhiepiscop. Această biserică-catedrală din Mănăstirea Lainici este inedită deoarece cuprinde două biserici suprapuse. Biserica de la demisol este destinată Bisericii din Catacombe, pictându-se viața creștinilor de la anul 1 până la anul 313 şi reprezentându-se majoritatea Sfinților și martirajelor cunoscute. Partea de sus urmăreşte istoria Bisericii de dupa persecuţii, până în prezent. Sunt pictaţi sfinţii ruşi, ucişi în timpul comunismului, şi sfinţi din tot estul creştin. De asemenea după 1989 în mănăstirea Lainici s-au construit un corp nou de chilii, o trapeză mare pentru hramuri și sărbători religioase importante, un gard din piatră ce înconjoară lăcaşul, iar lângă Jiu s-a construit un zid împotriva inundațiilor, pe lungime de un kilometru.

Pe 23 iulie 2006 la mănăstirea Lainici a fost adusă de la mănăstirea Dohiariu de pe Muntele Athos, o copie a Icoanei Făcătoare de minuni “Gorgoepicus” (“Grabnic Ascultătoarea”), Ea este a cincea copie făcută în ultimul secol în toată lumea, fiind pictata pe lemn de santal şi acoperită cu argint aurit. Pe 10 aprilie 2009, au fost găsite - după 109 ani - moaștele sfântului Cuvios Irodion Ionescu, duhovnicul sfântului Calinic, supranumit “Luceafărul de la Lainici”.