Orgosolo, Sardinia – 27 mai 2022
Orgosolo (Orgòsolo în sardă) este un orăşel din Sardinia, de 3.924 locuitori, situat într-o zonă premontană, singura parte plată fiind valea Locoe, de-a lungul râului Cedrino. Orașul și împrejurimile sale sunt caracterizate de peisaje naturale spectaculoase, tradiții și obiceiuri de mare farmec. Teritoriul municipal este foarte vast - de 223,66 Kmp. Denumirea sa ar putea deriva, din toponimul proto-sardinian orgosa - „teritoriu umed, bogat în apă”.
Primele aşezări sunt din epoca neolitică - vestigii ceramice, microliți geometrici și vârfuri de săgeți obsidiane. Sunt găsite artefacte din epoca nuragică, punică, romană, bizantină. Prima atestare referitoare la satul Orgosolo datează din 1328, când aşezarea (aparținând curadorìei din Nuoro) a fost atribuită drept feudă lui Mariano al IV-lea din Arborea de către tatăl său Ugine al II-lea. În 1388, reprezentanții Orgosolo apar printre semnatarii tratatelor de pace dintre Eleonora d’Arborea și regale Ioan I al Aragonului. Poziția geografică a orașului Orgosolo era strategică, aici întâlnindu-se regatele Torres, Gallura și Cagliari. La recensământul din 1497, Orgosolo avea 203 bărbați, număr care fluctuează destul de mult de-a lungul timpului.
Una dintre cele mai
reprezentative figuri din Orgosolo este cea a tinerei martire Antonia Mesina,
proclamată binecuvântată de Papa Ioan Paul al II-lea în 1987. Rămășițele
ei sunt păstrate într-o criptă din biserica parohială a SS. Salvatore în
Orgosolo, un loc vizitat de mulți pelerini.
La 27 mai 1969, pe zidurile orașului a fost afișat de către
autorități un anunț prin care ciobanii care lucrează în zona Pratobello să
transfere vitele în altă parte deoarece, timp de două luni, acea zonă va fi
folosită ca poligon de tragere și antrenament NATO. La 19 iunie,
3.500 de cetățeni din Orgosolo au început ocuparea câmpurilor din Pratobello,
înarmaţi cu o mare varietate de arme de foc. După câteva zile de ocupație,
în care nu a existat niciun episod de violență, armata s-a retras.
Prima pictură murală din Orgosolo a fost realizată în 1969 de
grupul Dioniso, un colectiv de anarhiști milanezi. Câțiva ani mai târziu,
în 1975, cu ocazia celei de-a 30-a aniversări de la eliberarea de fascism,
profesorul toscan Francesco Del Casino și elevii săi de la gimnaziul din
Orgosolo au creat o duzină de picturi murale de-a lungul Corso
Repubblica. Ulterior, au început să fie realizate picturi murale pe
diferite subiecte și de grupuri dinafara școlii: tema de tratat și execuția
lucrării fiind convenită cu locuitorii. La ele s-a adăugat contribuția
multor alți artiști, printre care și pictorul orgolez Pasquale Buesca şi grupul
cultural local Le Api. Tehnicile sunt
foarte simple. Muraliștii din Sardinia folosesc vopsele pe bază de apă, tipice
interioarelor, și deci extrem de perisabile; poate și datorită unei opţiuni
conform căreia lucrările sunt revopsite doar dacă comunitatea îşi dă acordul,
altfel sunt sortite să dispară. Stilurile sunt destul de diversificate și merg
de la impresionism la hiperrealism, de la pictura naivă la realism. Picturile tratează în general probleme legate
de populația locală și Sardinia, dar povestesc și unele evenimente istorice și
sociale italiene și internaționale. Există, de asemenea, numeroase omagii
aduse personalităților sec.XX. În prezent, în Orgosolo există peste 200 de
picturi murale care atrag în fiecare an mii de turiști din toată lumea.
Comentarii
Trimiteți un comentariu