Plantaţia de ceai Damro Tea, Sri Lanka – 21.2.2025

 Sri Lanka ocupă locul 4 în clasamentul mondial al producătorilor de ceai (după China, India şi Kenya). Cine nu cunoaşte ceaiul din Ceylon ? Aici se află numeroase plantaţii de ceai tradiţionale.  Noi am vizitat plantația Damro Labookellie, cunoscută anterior sub numele de Mackwoods Labookellie Tea Centre - una dintre cele mai vechi plantații de ceai din Sri Lanka, cu o istorie care datează din 1841. Plantația este situată în zona montană a orașului Nuwara Eliya, la o altitudine de aproximativ 1.500 metri deasupra nivelului mării, o zonă ideală pentru cultivarea ceaiului de calitate superioară şi deține peste 5.000 de hectare de teren în toate regiunile importante de cultivare a ceaiului din ţară. Zona de la Labookellie produce în principal ceai negru și ceai alb. Ceaiul verde este procesat într-o altă fabrică și apoi este trimis la Damro. În fabrica de aici are loc procesul complet de producere a ceaiului, de la culesul frunzelor până la sortare/clasificare. Se estimează că fabrica produce aproximativ 2.000 kg de ceai pe zi.

Deși toate tipurile de ceai provin din aceeași plantă (Camellia sinensis), diferențele majore de gust, culoare și proprietăți provin din modul în care sunt procesate frunzele. Să detaliem puţin:

1. Culesul (Plucking). Se culeg manual doar cele mai tinere frunze și muguri, cunoscute sub numele de "două frunze și un mugur". Se folosesc drept culegătoare în special femei. Deși unii producători folosesc mașini, culesul manual rămâne metoda preferată pentru ceaiurile de înaltă calitate. Culesul determină calitatea și aroma finală a ceaiului. Frunzele mai vechi sau mai dure nu oferă un gust la fel de rafinat.

2. Ofilirea (Withering) are ca scop reducerea conținutului de umiditate din frunze. Frunzele proaspăt culese sunt întinse într-un strat subțire pe rafturi mari, în interiorul fabricii. Aerul cald și uscat este suflat peste ele timp de 12 până la 18 ore. În final, frunzele devin moi, flexibile și maleabile. Acest proces ajută și la concentrarea aromei.

3. Rularea (Rolling) Frunzele ofilite sunt rulate manual sau cu ajutorul unor mașini speciale care le presează și le răsucesc. În final capătă o formă specifică (răsucită, rulată sau în formă de peletă), iar sucurile celulare sunt eliberate, inițiind procesul de oxidare.

4. Oxidarea (Fermentation). Termenul "fermentare" este folosit în mod tradițional, dar procesul corect este oxidarea. Are ca scop dezvoltarea culorii și a aromei caracteristice ceaiului negru. Frunzele rulate sunt întinse în straturi subțiri în încăperi cu temperatură și umiditate controlate. Enzimele eliberate reacționează cu oxigenul, transformând substanțele chimice din frunze. Ca rezultat, frunzele se închid la culoare (devin arămii, apoi maro) și capătă aromele complexe specifice ceaiului negru. O oxidare mai scurtă produce un ceai mai ușor, în timp ce una mai lungă produce un ceai mai puternic.

5. Uscarea (Drying). Frunzele oxidate sunt trecute printr-un cuptor sau un uscător special la temperaturi înalte, proces care opreşte procesul de oxidare și îndepărtează complet umiditatea rămasă. Frunzele devin complet negre și crocante. Acest pas asigură stabilitatea ceaiului, prevenind degradarea și permițând depozitarea pe termen lung.

6. Sortarea și Clasificarea (Sorting and Grading). Ceaiul uscat este trecut prin site cu ochiuri de diferite dimensiuni. Câteva exemple de clasificare:

- Frunze întregi (Whole Leaf): Cele mai mari și mai scumpe, cum ar fi S.F.O.P. (Special Finest Orange Pekoe).

- Frunze rupte (Broken Leaf): Mai mici decât frunzele întregi, cu un gust mai puternic (ex. B.P. - Broken Pekoe). Sunt cele mai comune în ceaiurile ambalate.

- Fannings: Particule foarte mici, adesea folosite pentru plicurile de ceai.

- Dust (Praf): Cele mai mici particule, folosite pentru ceaiurile de calitate inferioară.

După sortare, ceaiul este ambalat și trimis către distribuitori. Întregul proces, de la cules la ambalare, poate dura mai puțin de 24 de ore, asigurând prospețimea și calitatea ceaiului.

Ce ceaiuri se obţin la Damro:

·         Ceaiul alb: Este cel mai puțin procesat. Frunzele cele mai tinere, adesea încă acoperite cu un puf alb-argintiu,  sunt culese și lăsate pur și simplu să se ofilească și să se usuce în mod natural, de cele mai multe ori la soare. Procesul de oxidare este minim sau inexistent. Ceaiul are un gust foarte subtil, delicat și dulceag, cu note florale sau fructate. Infuzia este de o culoare galben-deschis. Iar preţul de vânzare...O la la!

·         Ceaiul verde: Frunzele sunt culese și imediat după sunt tratate termic (prin aburire sau prăjire în tigaie) pentru a opri orice proces de oxidare. Apoi, frunzele sunt rulate și uscate. Acest tratament rapid menține culoarea verde și compușii originali. Gustul variază, dar în general are o aromă proaspătă, ușor vegetală și ierboasă. Poate fi ușor amărui sau astringent, dar există și soiuri dulci. Infuzia este de culoare galben-verzuie.

·         Ceaiul negru: Este singurul tip de ceai care trece printr-un proces complet de oxidare. După ce sunt culese, frunzele sunt ofilite, rulate, lăsate să se oxideze complet, apoi sunt uscate. Oxidarea transformă frunzele într-o culoare maro-închis sau neagră. Are un gust puternic, robust și o aromă de malț. Poate fi pământiu, cu note lemnoase sau picante. Infuzia este de culoare închisă, de la ambră la maro-roșcat.

Ceaiul negru are cel mai ridicat conținut de cafeină, fiind o alegere populară pentru un impuls de energie dimineața. Ceaiul verde are un nivel mediu de cafeină, în timp ce ceaiul alb are, în general, cel mai scăzut conținut.