Cetatea Feldioara – Marienburg: 13 ianuarie 2023

Istoria Medievală a aşezării Feldioara a început în jurul anului 1150, în apropierea Bisericii Evanghelice (ultimele poze pezentate în album). Acolo s-a așezat prima dată o comunitate de germani saşi, care au pus bazele Feldioarei. Este cea mai veche așezare înființată de coloniști în Țara Bârsei. Feldioara a intrat în istorie în 1211, când a fost donată Cavalerilor Teutoni. Ȋn Evul Mediu, Feldioara a fost una dintre cele mai importante așezări din regiune – Scaun de Judecată şi mai târziu târg liber.

Cetatea Marienburg se află la Feldioara, pe malul Oltului, la 20 km de Brașov, pe drumul spre Sighișoara. Platoul pe care se ȋnalţă cetatea are o poziţie strategică deosebită, aici fiind descoperite vestigii de locuire din cele mai vechi timpuri – neolitic, epoca bronzului, perioada dacică și cea romană, dar mai ales Evul Mediu.
Mai ȋntȃi a fost o cetate de pămȃnt, ȋntărită probabil cu palisade, pe care ungurii au denumit-o: “Földvár” (cetate de pământ). Coloniștii germani aduși de regii Ungariei și Cavalerii Teutoni i-au spus “Cetatea Sfintei Maria” – Marienburg, probabil pentru că Fecioara Maria era patroana Ordinului cavalerilor teutoni. Nu se știe cum se chema ȋnainte, dar ȋn limba romȃnă s-a păstrat denumirea derivată din maghiară – Feldioara.
În perioada 1211–1225 Feldioara devine reşedinţa cavalerilor teutoni care au stăpȃnit Ţara Bȃrsei. Venind dinspre răsărit, unde luase parte la cruciade, Ordinul Teuton a fost instalat ȋn Ţara Bȃrsei de către regele Ungariei Andrei al II-lea, care dorea o stavilă în faţa incursiunilor cumane. Ordin militar monahal de origine germană, teutonii erau renumiţi pentru seriozitate. Deoarece păstrau doliu pentru creştinii căzuţi în luptele cu musulmanii, ei aveau ca însemn heraldic crucea neagră pe fond alb. Din sec.XIII datează şi cea mai veche etapă de construcţie a cetăţii, atribuită teutonilor, ea fiind cea mai important fortificaţie ridicată de ei în Transilvania.

Cetatea a fost distrusă în 1430 de turci precum și de Vlad Țepeș în campania din 1457, locuitorii refăcând-o în același an. Zidul de incintă din partea de sud a fost probabil distrus după bătălia de la Feldioara de oștile lui Petru Rareș prin vornicul Nicoară Grozav. Pe zidăria turnului dinspre nord există scrijelit anul 1657, dar nu se știe dacă inscripția este datorată construirii turnului sau a unei renovări. În timp, cetatea îşi pierde rolul militar și se ruinează treptat, devenind loc de păstrare a alimentelor și de organizare a diferitelor evenimente ale comunităţii săseşti.
Cetatea Feldioara este monument istoric, una din cele mai importante fortificaţii medievale săseşti din Transilvania de Sud. A fost restaurată complet ȋn perioada 2013-2017, fiindu-i redată ȋnfăţișarea avută ȋn sec.XVII. S-au restaurat toate zidurile de incintă și toate turnurile din nord, sud, est, vest, precum și zidul Zwinger de protecție. Toate fortificațiile inițiale, de pe vremea teutonilor, au fost conservate în întregime. Prin marcarea la nivelul solului, în curtea interioară s-au pus în valoare resturile capelei și a mănăstirii cisterciene. S-a reconstruit fântâna, adâncă de circa 70 m și s-a amenajat o zonă de belvedere asupra Țării Bârsei, aflată pe zidul de strajă. Deoarece forma cetății nu a fost cunoscută în totalitate, s-au reconstruit doar zidurile și turnurile despre care au rămas informații de natură istorică cu privire la cum au arătat ele în trecut. S-au executat subzidiri, injectări și lucrări de consolidare în paralel cu alte forme de conservare pentru zidăria veche. La injectările care au fost făcute la zidărie și la refacerea suprafețelor degradate ale tencuielilor, s-a folosit un var hidraulic special ce conține materie primă extrasă din Munții Dolomiți, importat din Italia.

Camerele din interiorul cetăţii adăpostesc diverse muzee etnografice.