Oraşul antic Salamis, Cipru – 2 decembrie 2022

Salamis (greacă veche: Σαλαμίς, turcă: Salamis) este un oraș-stat grecesc antic aflat în Republica Turcă a Ciprului de Nord, la vărsarea râului Pedieos, la 6 km nord de Famagusta. Potrivit legendei, fondatorul oraşului a fost Teucer, fiul regelui Telamon și al reginei Hesione. Regina Hesione era fiica regelui Laomedon al Troiei, iar regele Telamon era conducătorul orașului Salamina, lângă Attica. Potrivit lui Homer, Teucer a luptat pentru Grecia împotriva verilor săi Hector și Paris (din Troia) în războiul troian. Se spunea că Teucer a tras săgeți spre Hector, dar Apollo l-a protejat pe acesta cu scutul său. Tot Teucer a fost unul dintre soldații care au atacat Troia din interiorul calului troian. După război, regele Telamon l-a renegat pe erou pentru că nu a reușit să-l împiedice pe fratele său vitreg Ajax să se sinucidă. Povestea spune că în timpul războiului troian, Ahile a fost ucis în luptă. Ajax a reușit să-i recupereze cadavrul, dar nu a fost ales să conducă armata în locul său, grecii preferînd ca lider pe Ulise. Neputând suporta umilința, Ajax și-a pus sabia în pământ și s-a aruncat peste ea. Alungat din patria sa, Taucer a venit în Cipru, unde și-a fondat propriul oraș numit Salamis (numită în acea vreme tot Salamina – de unde apar uneori confuzii). Există totuși dovezi că zona a fost ocupată cu mult înainte de presupusa sosire a micenienilor (la Enkomi), iar orașul Salamis s-a dezvoltat după ce Engkomi a fost izolat de mare. Cele mai timpurii descoperiri arheologice datează din sec.XI î.Hr. Orașul este menționat în inscripțiile asiriene ca fiind unul dintre regatele Iadnanei (Cipru). În 877 î.Hr., o armată asiriană cucereşte insula, celebră pentru zăcămintele sale de cupru (numele Cipru vine de la cupru; sau invers). Primele monede au fost bătute în sec.VI î.Hr., după prototipuri persane. Cu toate astea, Salamis a menținut în acest timp legături directe și cu zona Mării Egee, mărturii fiind numeroasele vase de ceramică greacă găsite în morminte.

În 450 î.Hr., la Salamis a avut loc o bătălie terestră și maritime între Atena și perși (a nu se confunda cu bătălia maritimă de la Salamina din Attica, din 480 î.Hr. dintre greci și perși). După ce Alexandru cel Mare a cucerit Imperiul Persan, dinastia Ptolemeu a Egiptului a condus insula Cipru. În 306 î.Hr., Salamis a fost locul unei bătălii navale între flotele lui Dimitrie I al Macedoniei și Ptolemeu I al Egiptului, iar Demetrius a câștigat bătălia și a capturat insula.

În anul 58 î.Hr., Ciprul este anexat Imperiului Roman de către Cato cel Tânăr, fiind o parte a Ciliciei. Deşi avariat în timpul răscoalei evreiești din 116–117 d.Hr., Salamis este restaurată şi înfrumuseţată de împărații romani Traian și Hadrian. Acum apare un gimnaziu, un teatru, un amfiteatru, un stadion și băi publice. Existau băi, latrine publice (pentru 44 de utilizatori), diverse mozaicuri, o agora și un templu dedicat lui Zeus. În curtea centrală a gimnaziului se află mai multe statui, majoritatea fără cap. Unele coloane și statui au fost aduse după un cutremur din sec.IV. Amfiteatrul este din perioada lui Augustus (care avea şi o statuie în oraş). Orașul era alimentat cu apă printr-un apeduct din Kythrea, distrus în sec.VII. Necropola din Salamis acoperă cca. 7 km² la vest de oraș, până la biserica Sf. Barnaba.

Aici a început şi „Prima călătorie misionară”, a apostolilor Pavel și Barnaba, plecaţi din Antiohia. Ei îl proclamă pe Hristos în sinagogile iudaice din Salamis, înainte de a propovădui prin restul insulei. Tradiția spune că Barnaba - considerat fondatorul Bisericii din Cipru - a predicat în Alexandria și Roma și a fost ucis cu pietre la Salamis în jurul anului 61 d.Hr. Rămășițele bizantine mai includ bazilica episcopului Epiphanos (367–403 d.Hr.), biserică distrusă în sec.VII și înlocuită cu o clădire mai mică la sud.

Oraşul este distrus complet de mai multe cutremure la începutul sec.IV şi este reconstruit sub numele de Constantia de către Constantius al II-lea (337–361), devenind scaun episcopal. Colmatarea portului a dus la un declin treptat al orașului. Salamis a fost în cele din urmă abandonat în timpul invaziilor arabe din sec.VII (647-649), iar locuitorii s-au mutat la Arsinoë (Famagusta).

Săpăturile arheologice au început la sfârșitul sec.XIX şi multe artefacte găsite se află la British Museum. Întrerupte în timpul războaielor mondiale, lucrările sunt reluate din 1952 până în 1974, când regiunea a fost ocupată de trupele turceşti. Deși o mare parte din Salamis rămâne îngropată, cercetările arheologice continuă – la o scară mai mică - și există multe locuri de vizitat. Printre acestea se numără amfiteatrul care constă din 50 de rânduri de scaune care ar putea găzdui aproximativ 15.000 de spectatori.

Frumuseţea şi bogăţia locului sugerează – pentru nnoi, turiştii - numeroase paralelisme între cele trei oraşe-stat greceşti aflate acum sub administrare turcă: Pergamom, Efes, Salamis.