Atomium, Bruxelles – 9 august 2009

Atomium este un monument din Bruxelles, Belgia, construit pentru Expoziția Mondială din 1958 și reprezentând rețeaua atomică a cristalului de fier (structură cubică centrată) mărită de 165 de miliarde de ori. Este situat în Laeken pe platoul Heysel unde a avut loc această expoziție. Cuvântul Atomium este un neologism care combină cuvintele atom și aluminiu - metalul cu care au fost acoperite inițial sferele.

Atomium a fost creat de inginerul André Waterkeyn și ridicat de arhitecții André și Jean Polak. A devenit – alături de Manneken-Pis și Grand-Place - un simbol al capitalei Belgiei.

Este o clădire care combină sculptura și arhitectura, înaltă de 102 m, a cărei masă în 1958 este de 2.400 de tone (2.500 de tone în 2006). Este alcătuit dintr-un cadru de oțel și trei stâlpi bipod care susţin nouă sfere cu diametrul de 18 m, de aproximativ 250 de tone fiecare, legate între ele prin 20 de tuburi de 3,3 m în diametru (12 tuburi de 29 m lungime pentru marginile cubului, şi 8 tuburi de 23 m lungime, pentru cele 4 diagonale), acoperite iniţial cu aluminiu. Din cele nouă sfere, șase sunt accesibile publicului, fiecare având două etaje principale și un etaj tehnic inferior. Tubul central conține cel mai rapid lift al vremii (5 m/s), care permite pentru 22 persoane să ajungă la vârf în 23 secunde. Scările rulante instalate în tuburile oblice erau printre cele mai lungi din Europa. Cea mai mare are 35 m lungime.

Pictorul Roger Hebbelinck (1912 -1987) și sculptorul Ernest Salu (1909 -1987) au filmat construcția Atomiumului. Documentarul lor de 26 minute, intitulat „Construction of the Atomium” (1957) a câștigat un premiu la Anvers în 1958.

Ansamblul Atomium a fost proiectat să reziste șase luni – doar pentru Expoziția Universală din 1958 - dar popularitatea și succesul său l-au făcut o caracteristică majoră a peisajului de la Bruxelles. Dezmembrarea a fost amânată de la an la an, până când s-a renunțat.

În anii 1990 se impune o renovare urgentă şi aprofundată. Atomiul prezenta un aspect pătat, era grav degradat de timp, etanșarea sa exterioară devenise ineficientă, iar elementele interioare de decor și mobilier erau foarte deteriorate. Doar structura a putut fi păstrată. În 2001, proiectul de renovare a fost lansat printr-un parteneriat între Statul Federal Belgian, Regiunea Bruxelles-Capitală și orașul Bruxelles. Realizată de companiile BESIX și filiala sa Jacques Delens, renovarea a început în martie 2004 și s-a încheiat în februarie 2006. Stratul exterior din aluminiu a fost înlocuit cu unul din oțel inoxidabil. Fiecare sferă era acoperită inițial cu aproximativ 720 de triunghiuri de aluminiu - unele dintre ele fiind scoase la vânzare ca suvenir. Toate au fost înlocuite - pentru fiecare sferă - cu 48 de triunghiuri mari din oțel inoxidabil. Pe fiecare dintre cele nouă sfere, rețele electrice fac un joc cu puncte de lumină animate de mișcări circulare rapide, care reproduc electronii care gravitează în jurul nucleului atomic. Pavilionul de recepție a fost proiectat de arhitecta Christine Conix (Conix Architecten) și construit între decembrie 2005 și iulie 2006. Inaugurarea structurii renovate a avut loc pe 14 februarie 2006.

Pentru a sărbători renovarea Atomiumului, în martie 2006 a fost bătută o monedă comemorativă de 2 euro.

Dintre cele șase sfere accesibile publicului, sfera de bază este rezervată expoziției permanente dedicate anilor 1950, Expoziției Universale și construcției Atomiumului. Alta găzduieste expoziţii temporare, iar o a treia permite organizarea de diverse evenimente, filme, concerte, petreceri sau conferinte. În sfera centrală există un bar iar în sfera superioară - pe lăngă panoramă - un restaurant. A șasea sferă este destinată copiilor, fiind organizate ateliere de pedagogie urbană, care permit copiilor de 6-12 ani să petreacă acolo noaptea.

În 2013, postul de televiziune american CNN International considera Atomium cel mai „ciudat” monument din Europa, înaintea clădirii Banknote (ltalia) și a Casei Milà (Spania).

O credință populară este că cele nouă bile ale Atomiumului reprezintă și cele nouă provincii ale Belgiei, care erau în 1958 cele mai mari diviziuni administrative ale Regatului Belgian.