Mânăstirea Răteşti – 21 noiembrie 2022

         Este o mănăstire ortodoxă situată în satul Răteşti, comuna Berca – cam 30 Km de Buzău. Pe la sfârşitul sec.XVI, actuala aşezare monahală, ctitorie a boierului Dragomir şi a soţiei sale, era un schit de călugări, cu o biserică mică de lemn, închinată Sfintei Treimi. Prima menţionare datează din 6 mai 1634, când schitul de la Răteşti este amintit într-un act de danie al monahului Sofronie de Gomeşti. În 1752, locaşul era părăsit, fiind reînfiinţat în anul 1760, ca urmare a donaţiei făcute de boierii Scarlat şi Alexandru Hrisoscobu, acum fiind aici o obşte de maici. În anul 1784, se ridică o nouă biserică, tot din lemn, închinată Sfântului Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. Pe temelia acestuia se va ridica în anul 1844 - de către Episcopul Chesarie al Buzăului - biserica cea mare de zid, purtând ambele hramuri ("Sfanta Treime" şi "Sfântul Mare Mucenic Dimitrie").

Tot atunci, în cimitirul mânăstirii se zideşte şi o bisericuţă mică, tot din zid, cu o singura turlă, având drept hram "Învierea lui Lazăr"; aceasta va fi zugrăvită în frescă în anul 1874.

Interiorul a fost pictat în frescă între anii 1843-1844, de către pictorul Nicolae Teodorescu (conducătorul Şcolii de zugravi de la Episcopia Buzăului), ajutat de nepotul său, Gheorghe Tătărescu, elev al şcolii. De la Tătărescu se mai păstrează din acea perioadă, în Muzeul Episcopiei Buzăului, două icoane, ambele cu două feţe: "Sfânta Treime"/"Iubirea lui Hristos" şi "Sfinţii 40 de Mucenici"/"Sfinţii Dimitrie şi Gheorghe". Din pictura lui Nicolae Teodorescu se mai păstrează astăzi doar catapeteasma.

Câteva cutremure de pământ (1940, 1977, 1986) au dus la necesitatea de a renova zidurile şi pictura bisericii celei mari, precum şi ale unora dintre clădirile cele vechi.

În anul 1861, în Mânăstirea Răteşti s-a înfiinţat o Şcoala pentru maici şi pentru fetele sărace din comunele învecinate. Tradiţia şcolii de la Răteşti a fost reluată prin Şcoala de Adulte (în anul 1912), Şcoala de Cântări Bisericeşti (din anul 1922) şi prin actualul Seminar Teologic (înfiinţt în anul 1996).

Lângă biserica cea mare se află o fântână, ridicată în anul 1911, de către Fotinia Xenocrat. Aproape de cişmea se afla clădirea muzeului, cu colecţia de artă veche bisericească a mânăstirii, deschisă în 1975. Ea era compusă din icoane pe lemn şi sticlă, broderii artistice în fir de aur şi argint, obiecte de cult (cruci, sfeşnice, candele, căţui, cădelniţe),, circa 180 cărţi vechi (o raritate o constituie "Biblia poliglotă", format mare, tipărită la Paris, de Antonius Vitray, în anul1629), precum şi câteva pomelnice ctitoriceşti, scrise pe lemn.

În 2014, întregul ansamblu al Mănăstirii Rătești fusese inclus într-un proiect de reabilitare prin fonduri europene, fiind alocaţi peste 4 ­mi­lioane de euro. Dar ploi abundente au făcut ca în noaptea 14/15 mai 2014 să plece la vale tot dealul pe care se află așezat complexul ­mo­nahal. Două săptămâni mai târziu, alte ploi au agravat situația, stăreția, numeroase chilii și drumul de legătură către mănăstire fiind inutilizabile, iar totalul pagubelor fiind estimat la circa 18 milioane de lei. În iulie, presa anunța că și biserica era în pericol să se prăbușească. Ca urmare, obştea monahală a fost transferată în clădirea așezământului social-filantropic din vecinătate. Edificiul are două aripi laterale și un corp central, unde se află paraclisul „Sfântul Epifanie, arhiepiscopul Ciprului”, care, în ziua de 10 februarie 2020, a primit al doilea hram: „Sfântul Sfințit Mucenic Haralambie”, întrucât lăcașul de cult adăpostește o parte din moaștele sale.

Între timp, în 2020 turla bisericii mari s-a prăbuşit. Când am fost noi (noiembrie 2022), toată zona mânăstirii – înconjurată de zid - era părăsită.