Casa lui Eminescu şi Lacul cu nuferi, Ipoteşti – 19 septembrie 2022

Satul Ipotești se află la circa 10 km distanţă de centrul orașului Botoșani, iar complexul muzeal Eminescu este amplasat la marginea acestuia, lângă pârâul Dresleuca. În anul 1847, familia căminarului Gheorghe Eminovici a cumpărat o moșie în satul Ipoteşti, unde era o casă boierească veche şi destul de dărăpănată, în care familia a locuit aproximativ 2 ani. Mihai Eminescu se naște la Botoșani la 15 ianuarie 1850 (conform documentelor) şi este botezat la biserica Uspenia, aflată în apropierea caselor deținute în oraș de părinții săi. Abia în 1855 boiernașul Gheorghe Eminovici vinde casele din Botoșani, dărâmă vechea casă din Ipotești și începe construcția uneia mai trainice, pe care o termină în 2-3 ani. Casa avea un salon mare (camera de curat), un dormitor pentru părinți și o cameră a fetelor. Băieții familiei locuiau într-o anexă aflată în curte, clădire în care se mai afla bucătăria și cancelaria. În această casă a locuit familia Eminovici până în 1878. Prin 1960, mama poetului, Raluca Eminovici (născută Iurașcu), a cumpărat cu 250 de galbeni o bisericuță de familie aflată lângă casa din Ipoteşti, de la un anume Murguleț. În spatele bisericuței se află mormintele părinților lui Eminescu (Raluca și Gheorghe) și a doi frați ai acestuia (Iorgu și Nicu).

Mihai Eminovici vine la Ipotești prin 1856 și petrece o copilărie dulce timp de 2 ani, până la plecarea la școală la Cernăuți. În casa părintească învață să citească, să scrie (inclusiv în chirilică), plus ceva limbi străine. Dascăli i-au fost mama, preoții și dascălii de la biserică și o guvernantă bătrână care venea la Ipotești odată pe săptămână. Până la plecarea la Viena tânărul Mihai își va petrece vacanțele pe aceste meleaguri.

Gheorghe Eminovici vinde moșia Ipotești în 1877, dar rămâne să o administreze cu acordul noului proprietar. Peste câțiva ani poetul și-a manifestat dorința de a răscumpăra moșia, dar deja era marcat de probleme de sănătate. În 1884 moare căminarul Gheorghe Eminovici, iar după moartea poetului - în 1889 - moșia trece prin mai multe procese de vânzare, ajungând în final în posesia familiei doctorului Papadopol. Lăsată în părăsire, casa ajunge o ruină, aşa că proprietarii au dărâmat-o complet în vara anului 1924 (după altă sursă, acoperişul şi o parte din pereţi au căzut singuri), ceea ce a generat manifestații de protest din partea studenților români și evrei din Botoșani. Ca urmare, proprietara moșiei Ipotești, Maria Papadopol, a adresat la 3 august 1924 o scrisoare către prefectul județului Botoșani, Demostene Vizanty, în care scria: „Subsemnata Maria D. Papadopol, proprietara moșiei Ipotești, declar prin aceasta să consimt de bună voie a dona casa mea din Ipotești, sau mai bine zis locul unde s-a aflat această casă, cu condițiunea expresă de a se ridica pe acest loc o clădire identică cu materialul ce se află azi pe aceste ruine și care clădire nu va putea avea altă destinație decît a fi un muzeu național cu titlul «Mihai Eminescu donat de Maria Papadopol născută Isăcescu» care va putea avea și o sală de lectură; nici într-un caz nu va putea servi ca local de școală.”

În anul 1934, casa a fost reconstruită pe același loc, acolo fiind inaugurat în 1940 un muzeu memorial dedicat marelui poet. Deoarece nu respecta structura casei originale, a fost demolată şi reconstruită o alta în anul 1979, pe vechea fundație a casei familiei Eminovici. În casă se află mobilier – în parte original, în parte provenind din a doua jumătate a sec.XIX. În anii 2000 are loc o restaurare a construcției, adusă la forma actuală.

În curtea casei memoriale a lui Eminescu se află şi Casa Papadopol - o casă ţărănească de epocă în stil moldovenesc - care a aparţinut ultimului proprietar al moşiei Ipoteşti. În prezent, aici se află Muzeul de etnografie al Centrului Naţional de Studii de la Ipoteşti. Oficial întregul complex de la Ipotești se numește Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu” și este format din trei puncte muzeale (Casa părintească, Biserica veche a familiei Eminovici și Biserica Nouă – construită în perioada interbelică), precum și alte obiective (Biblioteca, sala de expoziție temporare, casă țărănească tradițională, amfiteatru în aer liber etc.), plus bustul lui Mihai Eminescu. În Memorialul Ipoteşti se desfăşoară activităţi specifice unui  centru muzeal, dar şi organizarea de colocvii simpozioane, cursuri de vară, tabere de creaţie, expoziţii temporare şi spectacole.

La 4 km de Memorialul Ipoteşti, se află lacul din pădurea Baisa, sursă de inspiraţie a multor poezii ale lui Mihai Eminescu. Numit Lacul cu Nuferi din Ipotești (când am fost noi nu mai era nici urmă de floare), este locul în care Mihai Eminescu a scris poezia ”Somnoroase Păsărele”. Alte poezii ale poetului care fac trimitere la acest decor sunt: “La mijloc de codru”, “Pe lângă plopii fără soț”, “Fiind băiet păduri cutreieram”, “Crăiasa din poveşti”, “Mai am un singur dor”, “Din valurile vremii”, “Lacul”.