Capidava – 26 octombrie 2022

Capidava a fost un centru fortificat geto-dac, apoi castru roman, pe malul drept al Dunării, pe locul unde se află satul Capidava (126 locuitori), judeţul Constanţa. La aproape 20 Km în aval de Cernavoda, Dunărea face o cotitură, mărginită pe dreapta de o faleză de calcar, iar spre stânga de malul împădurit al Băltii Ialomiţei. Cetatea se află la jumătatea distanţei dintre Hârşova şi Cernavoda, şoseaua trecând pe lângă ea. Are forma unui patrulater cu laturile 105 m x 127 m, cu ziduri groase de peste 2 m şi înalte de 5-6 m, cu 7 turnuri de peste 10 m, din care 3 turnuri dreptunghiulare, 2 turnuri în sfert de cerc şi 2 turnuri intermediare în formă de U, o poartă lată de 2,50 m pe latura de SE şi o ieşire strategică pe latura de SV a turnului dinspre Dunăre, unde era amenajat portul.

Toponimul getic de Capidava (“cetatea de la cotitură”) confirmă o locuire preromană, poziţia geografică explicând importanţa aşezării, care permitea comunicaţia între dacii din Dobrogea şi cei din Câmpia Munteană. Imperiul roman ajunsese la Dunăre încă din anul 14 d.Ch, când generalul Aelius Catus a întreprins o expediţie dincolo de fluviu pentru a-i contracara pe daci şi sarmaţi. Dar nordul Dobrogei era controlat de regii sapaei, aliaţii ai romanilor. În anul 46, când Regatul Sapaeilor a fost desfiinţat, este probabil ca în vechile aşezări dacice de pe malul Dunarii - inclusiv la Capidava – să se stabilească mici garnizoane romane. Împăratul Traian, în cadrul pregătirii războaielor cu dacii, avea sa construiască, cu trupe ale Legiunilor V Macedonica de la Troesmis şi XI Claudia de la Durostorum, o fortificaţie (castellum) pe stânca de la Capidava, care să controleze vadul, garnizoana fiind asigurată de trupe din Cohorta I Ubiorum. Se pare ca fortul de la Capidava era o verigă dintr-un sistem cuprinzând şi alte fortificaţii (Carsium, Cius, Troesmis, Noviodunum, Aegyssus). Fortul a fost prevăzut cu o instalaţie portuară (un chei, magazii şi alte anexe pe terasa imediat superioară), precum şi cu un edificiu de terme, aflate înafara zidurilor de incintă. Nu se ştie rolul jucat de fortificaţie în toamna lui 101 d.H., când a avut loc şi marea bătălie de la Adamclisi. El funcţionat în continuare ca punct de control al fluviului şi al vadului de la Capidava, iar în 243 Cohorta I Ubiorum este înlocuită cu Cohorta I Germanorum civium romanorum.

Distrusă de goţi în sec.III, fortificația a fost refăcută în secolul următor, devenind apoi și centru episcopal. Izvoarele din sec.IV–VI atestă o unitate de cavalerie - Cuneus equitum Solensium - și unitățile de equites scutarii și vexillatio Capidavensium. Fortul a fost părăsit după invazia cutringurilor (559). După retragerea oficială romano-bizantină din Dobrogea (circa 600), cetatea a fost reclădită de bizantini în sec.X. În perioadă bizantină, locuirea în interiorul cetății este reluată (sec. IX-XI), iar un zid de piatră și pământ deasupra vechii cetăți asigura apărarea așezării de bordeie. S-au identificat șase niveluri de distrugere și reconstrucții ale așezării de bordeie (cu 7 niveluri de ocupare diferite) de-a lungul a 200-250 ani din existență a acesteia. S-a calculat că la o populație de 700-1000 de locuitori au funcționat mai bine de 100 de bordeie pe nivel, cu dimensiunea de 12-16 mp, în interiorul unei suprafețe fortificate de cca 1.5 ha. Ele erau de dimensiuni reduse, dar aveau o vatră sau un cuptor și o capacitate de 3 până la 6 persoane. Bordeiele au apărut în jurul anului 1000, când împăratul Ioan Tzimiskes a preluat controlul asupra frontierei dunărene. Atunci, zona a fost locuită de ţărani grăniceri numiți stratioţi, care, în schimbul serviciului militar erau scutiți de plata impozitelor și aveau dreptul de rezidență aici.

Capidava este definitiv distrusă la jumătatea sec.XI d.Hr. Incendiul provocat de pecenegi în 1036 a dus la abandonarea definitivă a acesteia.

Cetatea a fost descoperită la sfârșitul sec al XIX-lea, de către primii exploratori științifici ai Dobrogei, Marin Ionescu-Dobrogianu și Grigore Tocilescu și a fost identificată de Vasile Pârvan.

În perioada romano-bizantină, castrul apare menționat și cu denumirea Capidana, iar în perioada de dominație turcească a Dobrogei a fost cunoscută sub numele de Capuchioi și Kale-köy, care înseamnă ”satul cetății”, 

Cetatea Capidava face parte dintre cele 24 situri arheologice din Dobrogea, identificate în cadrul proiectului ”Limes, frontierele Imperiului Roman”, propuse a fi înscrise pe lista UNESCO. Din păcate, un proiect aflat în desfășurare demarat în 2015 de autoritățile județene și susținut cu fonduri europene pune în pericol șansele de includere a sitului arheologic pe această listă.