Casa Enescu din Tescani – 8 mai 2022

Casa Memorială "Rosetti Tescanu - George Enescu" de la Tescani (35 Km de Bacău, 14 Km de Moineşti) - considerată cel mai vechi aşezământ cultural din ţară - este conacul familiei boiereşti Rosetti Tescanu şi locul în care George Enescu a definitivat capodopera sa lirică "Oedip", pe care a dedicat-o soţiei sale, Maria Cantacuzino-Enescu (Măruca), una dintre cele două fiice ale familiei Rosetti Tescanu.

Istoria conacului de la Tescani începe în anul 1709, când vornicul Ştefăniţă Roset cumpăra moşia de la care avea să se tragă numele unei întregi ramuri a familiei: Rosetti-Tescanu. Conacul - cu statut de monument istoric - a fost ridicat în anul 1880, în mijlocul unui parc dendrologic de aproximativ patru hectare, de către boierul Dumitru Rosetti Tescanu (1852-1897), cărturar şi om politic, personalitate culturală, îndeosebi prin scrierile sale în limba franceză. Edificiul a fost ridicat pe un nivel, având o faţadă impunătoare spre est, iar în spate un zid de piatră. Datorită anumitor caracteristici ale construcţiei, dar şi amplasării sale, conacul a fost clasificat de către Vasile Parizescu, Preşedintele Asociaţiei Colecţionarilor din România, în categoria "micilor palate".

Compozitorul George Enescu (1881-1955) a venit prima dată la Tescani în 1917, alături de regină și s-a îndrăgostit de acest loc pitoresc. George Enescu a fost prezent la acest conac mai întâi ca invitat la serile muzicale, iar mai târziu ca soţ al Mărucăi. Aceasta fusese una din doamnele de onoare ale Reginei Maria şi - după o căsătorie cu prinţul Cantacuzino şi o pasiune pentru filozoful Nae Ionescu - şi-a turnat acid pe faţă. La auzul veştii, Enescu s-a intors imediat de la Paris la Bucuresti şi a vegheat la căpătâiul doamnei de care era îndrăgostit. În urma acestui episod Măruca Rosetti-Cantacuzino va rămâne desfigurată şi va apărea în fotografii cu un voal negru pe faţă iar în data de 4 decembrie 1937 s-a căsătorit cu George Enescu. În această perioadă şi până la plecarea definitivă din ţară, în 1946, Enescu îşi petrecea câteva luni pe an la acest conac. Se spune că aleea cu plopi a parcului este cea care i-a inspirat marelui muzician finalul capodoperei sale "Oedip". Opera “Oedip” a fost terminată aici la conacul din Tescani, într-un pavilion de vară ridicat pe o colină artificială de pământ, chiar în mijlocul pădurii. Premiera a avut loc la Paris pe 13 martie şi s-a bucurat de un succes imediat. Primul bariton care l-a interpretat pe Oedip pe scena operei din Paris a fost Andre Piernet. Opera se inspiră din cele două piese păstrate din ciclul de tragedii tebane ale lui Sofocle: Oedip din Colona şi Oedip rege.

În 1947, la un an după mutarea definitivă a lui George Enescu în Paris, Măruca donează acest conac Ministerului Culturii. Scopul era de a-l transforma în așezământ cultural. În 1970 casa a fost restaurată, fiind păstrat în mare parte din mobilierul original şi pianul la care a compus Enescu. În 1980 a fost inaugurată “Casa Memorială Rosetti – Enescu” din incinta imobilului principal, devenită, în 1990, Centrul de Cultură Tescani, apoi din 1993, Centrul de Cultură "Rosetti Tescanu - George Enescu". Din anul 2007, casa memorială din Tescani este secţie a Muzeului Naţional "George Enescu". iar în prezent găzduieşte evenimente culturale, tabere internaţionale de pictură şi de filosofie, dar şi recitaluri private de pian. Pot fi admirate aici obiecte ce au aparţinut lui George Enescu şi soţiei sale, între care: piese de mobilier original Louis XV, pianul, ochelarii, bagheta de dirijor ce au aparţinut maestrului, sau vioara "Bernadel" primită de acesta drept premiu la terminarea Conservatorului din Paris în iulie 1899. Încăperile reprezentative ale casei sunt: sala mare, denumită "Oedip", unde se găsesc agenda lucru a maestrului, din 1920, cărţi de vizită, facsimile ale unor manuscrise de partituri ori din corespondenţă; şi camera de zi folosită de Măruca, denumită sala "Jora". Aceasta a adăpostit impresionanta bibliotecă cu peste zece mii de volume, de beletristică şi artă, unele unicat, inventariate şi clasate de Dumitru Rosetti, distrusă în toamna anului 1948. Astăzi încăperea expune fotografii şi documente reprezentative.

Conacul de la Tescani deţine şi o galerie de artă alcătuită din opere ale artiştilor care participă la tabere de creaţie precum şi spaţii de lectură, studiu, audiţie, sală de conferinţe; dar şi estrada în aer liber din parcul conacului unde se desfăşoară anual Festivalul "Enescu - Orfeul Moldav".

În exteriorul conacului, pe o alee discretă, se află un mausoleu, căci George Enescu și Măruca au lăsat scris prin testament că vor să fie înmormântați la Tescani.