Fenomenul Ovoo din Mongolia (august 2017)

Pe drumurile din stepa mongolă pot fi văzute în unele locuri grămezi de pietre, împodobite cu eşarfe – de obicei de culoare albastră. Sunt Ovoo-uri - altare șamanice (ulterior adoptate și de budism) dedicate spiritelor locului (gazriin ezen). În tradiția șamanică și budistă mongolă, Ovoo este considerat „casa” spiritului local al muntelui sau al locului respectiv (gazriin ezen). Ele sunt plasate strategic în locuri cum ar fi vârfuri de munte sau trecători, intersecții de drumuri, sau lângă surse de apă. Trecătorii care ajung la un ovoo urmează un ritual standard:

-          Merg în jurul lui de trei ori, neapărat în sensul acelor de ceasornic.

-          Adaugă o piatră la grămadă (pentru a contribui la „corpul” altarului).

-          Lasă ofrande: eșarfe albastre (khadag), bani, lapte, dulciuri sau chiar cranii de cal (în zonele mai tradiționale) sau sticle (goale) de vodcă.

Eșarfele albastre de pe ovoo-uri simbolizează "Cerul Albastru Veșnic" (Munkh Khukh Tenguer), divinitatea supremă în șamanismul mongol. Albastrul reprezintă puritatea și loialitatea.  În poze sunt văzuţi şi astfel de oameni care s-au oprit să se roage. Unii poartă haine de mătase strălucitoare (portocaliu, albastru, verde) – o îmbrăcăminte (Deel) tradițională.  Credința lor principală este Tengerismul (venerarea Cerului), care în Mongolia a fuzionat cu Budismul Tibetan. Odată pe an, comunitățile locale organizează la avoo-uri ceremonii, unde un șaman sau un lamas budist oficiază rugăciuni pentru ploaie, sănătatea animalelor și prosperitatea tribului. De cele mai multe ori, un Ovoo apare dintr-o necesitate spirituală recunoscută de comunitate:

-          În mod tradițional, un șaman local sau un lama de la cel mai apropiat monahism identifică un loc cu „energie puternică” sau un punct geografic critic (o trecătoare periculoasă). Ei sfințesc locul și așază primele pietre și ramuri de mărișor sau mesteacăn (structura de lemn din interior).

-          Uneori, un Ovoo apare pe locul unde s-a născut o personalitate marcantă sau, dimpotrivă, unde a avut loc un accident, ca formă de protecție pentru viitorii călători.

-          Există Ovoo-uri „de familie” sau „de clan” (tov), unde prima piatră a fost pusă de strămoși cu sute de ani în urmă, iar descendenții continuă să îl întrețină.

Nu există o „Administrație a Ovoo-urilor”, dar există trei niveluri de supraveghere:

-          Comunitatea locală (Sum): Oamenii care trăiesc în zonă (păstorii nomazi) sunt adevărații custozi. Ei curăță locul de gunoaie (uneori se adună prea multe sticle sau ambalaje lăsate ca ofrande) și se asigură că structura nu se prăbușește.

-          Multe Ovoo-uri mari sunt „arondate” spiritual unei mănăstiri. Călugării vin periodic pentru a oficia ritualuri de purificare și pentru a înlocui eșarfele Khadag care s-au degradat de la soare și vânt.

-          Există câteva Ovoo-uri de importanță națională (cum este cel de pe muntele sacru Bogd Khan). Acestea sunt protejate prin lege ca monumente de patrimoniu cultural și sunt locuri unde chiar Președintele Mongoliei vine uneori să aducă ofrande în numele poporului.

Pentru mongoli, un Ovoo nu trebuie să fie neapărat construit de om. Ei cred că unele formațiuni stâncoase sunt locuri unde spiritul pământului este mult mai prezent și mai puternic. O stâncă uriașă este văzută ca o dovadă că acel loc este special, un „punct de putere” în peisaj. Ele sunt şi puncte de reper, extrem de necesare pentru nomazi. Deseori, localnicii se opresc și aici pentru a lăsa o mică ofrandă, chiar dacă nu este o structură construită de mână umană.

Dacă sunt cercetate cu atenţie, aproape toate formaţiunile naturale considerate Ovoo-uri au mici cavităţi (tafoni) formate prin eroziune. În tradiția locală, dacă o astfel de cavitate are o formă specială, poate fi considerată un loc de meditație pentru șamani sau un adăpost sacru.

Una dintre cele mai cunoscute astfel de stânci este Stânca Broaștei Testoase (Melkhi Khad), înaltă de 24 m, aflată în Parcul Național Gorkhi-Terelj. În cultura mongolă și în cea asiatică în general, broasca țestoasă este un simbol al longevității, înțelepciunii și stabilității. Faptul că natura a sculptat o stâncă care seamănă atât de izbitor cu acest animal este văzut ca un semn sacru. Există mai multe legende legate de ea: Se spune că, în vremuri de război, liderii locali și-au ascuns comorile în interiorul sau în apropierea stâncii, încredințându-le „pazei” broaștei de piatră. Mai mult, deoarece este considerată o creatură sacră care susține lumea pe spatele ei, mulți mongoli vin aici să se roage pentru o viață lungă și sănătoasă.

Există o mică potecă și o crăpătură în gâtul „broaştei” prin care se poate urca pentru a avea o vedere panoramică asupra întregii văi Terelj.

Dar ce mi s-a părut extraordinar este unghiul din care poate fi privită stânca. Înafară de forma de broască ţestoasă – imagine accesibilă din depărtare, privită din partea opusă, stânca seamănă izbitor cu un elefant care merge sau care stă în picioare, trompa fiind formată dintr-o prelungire a pietrei spre sol. De aceea, turiștii o numesc frecvent "Stânca Elefant" datorită masivității și formei "capului". Şi din acest unghi există o cavitate în poziţia ochiului.