Petra Mică, Iordania – 22 martie 2023

Mica Petra (sau Siq al-Barid sau Beda) este un oraş antic asemănător cu celebra Petra, situat în guvernoratul Ma’an din Iordania, la câțiva kilometri nord de Wadi Musa (localitatea în care se află Petra). El este un mic sit aflat într-un canion săpat în gresie, situat la 1040 m altitudine, care face parte – împreună cu Petra - din situl arheologic Petra (Raqmu), înscris din 1985 în patrimoniul UNESCO. Între intrările la cele două situri – Petra şi Mica Petra - este un drum de 14 Km.

Conform experţilor, se pare că peşterile săpate în stâncă, care mărginesc Siq al-Barid („canion rece”) datează din perioada de maximă înflorire a Regatului Nabateean, între secolele 1 î.Hr. și 1 d.Hr, pe Drumul Mătăsii. Spre deosebire de Petra, unde locuiau nabateii, Petra Mică a fost concepută pentru a găzdui caravanele din Arabia şi din Est. Pentru a-i face să se oprească după trecerea Wadi Rum-ului, nabateii au săpat mai întâi mici peșteri în gresie, apoi au construit altele mari pentru caravanele care făceau popas acolo. Situl are două intrări, una spre est pe unde plecau caravanele către est, Golful Persic și Peninsula Arabică; și una spre vest de la care a porneau caravanele către Siria și Egipt sau Marea Mediterană (Gaza era nabateeană).

Situl a fost părăsit în jurul sec.VII și timp de secole a fost locuit temporar de către beduini. Multe încăperi au fost afectate, aceștia adăpostind aici animale şi făcând iarna focul în interiorul grotelor - motiv pentru care multe încăperi din sit au tavanul negru. După ce Petra a devenit monument UNESCO, beduinii nu au mai avut voie să locuiască în sat, guvernul construind pentru ei satul Umm Sayhoun.

Mult timp, Mica Petra a rămas necunoscută. Abia la sfârșitul anilor 1950, arheologul britanic Diana Kirkbride și-a finalizat săpăturile în Petra însăși cu săpături în zona Beidha, care includea mica Petra - care nu era descrisă ca un sit separat. Aceste săpături au continuat până în 1983, separarea dintre cele situri fiind făcută în 1985, odată cu declararea lor drept monument UNESCO.

Întrarea în Siq al-Barid se face pe un coridor îngust, după care canionul se lărgește, având trei zone principale, urmând ca după circa 450 m să se ”înfunde”. Se pot face trasee între Petra și Little Petra, trecând peste dealurile de gresie, drumul cel mai cunoscut – dar nemarcat - având 6 Km şi ajunge la Mănăstira Ad-Deir din Petra. 

După ce se trece de parcare şi de magazinele de suveniruri de la intrare, chiar înainte de a pătrunde în  canion, pe partea dreaptă este un mormânt sculptat în stânca (sec. I î.Hr. –  I d.Hr.). Interiorul este neterminat, motiv pentru care se bănuieşte că nu a fost folosit niciodată ca loc de veci. Faţada este spectaculoasă, îmbinând elemente din arhitectura greco-romană cu cele din arhitectura nabateeană. Tot pe peretele de sud există un triclinium cu coloane cu un portic în consolă proeminent, despre care arheologii cred că a fost folosit ca templu, deși se știe foarte puțin despre el. La capătul vestic al canionului, o serie de trepte duc la vârful stâncii, de unde se vede întreaga regiune Petra. În 2010 a fost descoperit un biclinium (sală de mese) într-una din peșteri, în care au rămas picturi care înfățișează struguri, viță de vie și heruvimi, probabil un omagiu adus zeului grec Dyonisos. Frescele de tavan, vechi de 2.000 de ani, au fost restaurate. Sunt un exemplu foarte rar de pictură elenistică, considerată superioară chiar și picturilor romane din Herculaneum.

O construcție interesantă este altarul de sacrificiu nabateean, datat în sec.I î.Hr, aflat în centrul sitului. Arheologii cred că preoții sacrificau animale ca ofrande pentru zei, apoi turnau sângele în fața statuii zeității și mâncau carnea.