Nuraghe Santu Antine, Sardinia – 24 mai 2022

     Nuraghi sunt construcții tipice ale arhitecturii preistorice din Sardinia. În general au o formă conică, de turn medieval, înalt până la 20 m, construit din blocuri masive de piatră și dispuse în zone cu o largă vedere panoramică. Clădirile nu dispun de fundație, stabilitatea lor fiind dată de dispunerea blocurilor, unele de câteva tone. Construcțiile de tip Nuraghi au apărut în Sardinia pe la mijlocul epocii bronzului (1600 – 1200 î.Hr.), dar măsurătorile au datat unele din ele prin 3.500 î.Hr. Multe construcții prezintă o lungă continuitate fiind probabil folosite de populațiile locale până la ocuparea Sardiniei de Imperiul Roman în sec.II î.Hr. Se estimează că numărul lor a fost de circa 30.000, astăzi mai fiind în picioare puţin peste 7.000.

Numele derivă din cuvântul „nurra” care înseamnă „grămadă” sau „movilă”, dar și „cavitate”. Cuvântul a fost aplicat formei inițiale a nuraghilor, construite prin așezarea unor pietre mari una peste alta pentru a crea un spaţiu gol, acoperit apoi de o cupolă de piatră.

Civilizația nuragică a creat cea mai avansată și cea mai monumentală cultură arheologică din tot bazinul vestic din Mării Mediterane. Interpretarea acestor construcții este încă controversată. Utilizarea termenului nuraghi este pusă în legătură cu temple religioase, întărituri militare sau fortificații, locuințe ale aristocrației locale sau un loc de întâlnire ale mai multor localități rurale sau triburi. În 1953, arheologul Giovanni Lilliu, scria în revista Le vie d'Italia: „Nuraghiile, pentru Sardinia sunt un pic ca piramidele pentru Egipt și Colosseumul pentru Roma: mărturii nu numai ale unei perioade înfloritoare și active din punct de vedere istoric, dar și a unui concept spiritual care a conferit manifestărilor sale exterioare un caracter monumental și de durată.”

Cele mai cunoscute complexe nuraghi sunt Su Nuraxi, datat 1.500 î.Hr - cu un turn central construit pe trei etaje – aflat din 1997 pe lista monumentelor UNESCO, Lilliu – unul din cele mai cercetate construcţii, Arrubiu – un bastion cu cinci lobi al cărui turn central de 30 m a fost una dintre cele mai înalte structuri din Europa din epoca bronzului, Losa - format dintr-un donjon central înconjurat de trei mai mici. turnuri încadrate de un zid. Astăzi, structura are o înălțime de 13 m, dar în perioada sa de glorie, experții estimează că complexul ar fi fost aproape de două ori mai mare.

Noi am vizitat monumentul nurraghe Santu Antine, aflat în Valea Nuraghilor, datând din sec.XV î.Hr. Are o formă de triunghi, cu turnul principal în centru, care ar fi avut la vremea lui 25 m înălțime. În împrejurimi sunt urme ale satului - doar parțial excavate – locuit şi pe vremea romanilor.