Muzeul chihlimbarului, Colţi, Judeţul Buzău – 22 nov. 2022

Rezervația geologică de la Colți se întinde pe o suprafață de 2,52 hectare și este singurul loc din România unde s-a efectuat exploatarea organizată a chihlimbarului (primele extracții sistematice au început în anul 1920). Colecţia Chihlimbarului din Colţi - unică în țară prin varietatea şi dimensiunile exponatelor de chihlimbar – a fost inaugurat la 14 iunie 1980, fiind găzduită într-o clădire ridicată în 1973 şi reabilitată în 2019 - 2020. Sunt expuse pepite de chihlimbar de diferite dimensiuni, bijuterii (inele, cercei, medalioane, broşe, şiraguri de mărgele, portţigarete etc.), unelte folosite în activitățile de prospectare, extragere și prelucrare a chihlimbarului, precum şi câteva flori de mină. Din octombrie 2020 se numește Muzeul Chihlimbarului.

El cuprinde 5 săli expoziționale.
Sala 1: „Grota de la Nucu-Bozioru” este aranjată sub forma unei fotoexpoziții, care prezintă 8 așezări rupestre, bisericuțe și chilii săpate în stâncă. Grota efectivă - închisă publicului din motive de conservare – are gravate pe pereţi arme din epoca bronzului şi alte simboluri incizate, din epoca Bronzului, Fierului și din Evul Mediu.
Sala 2 „Colți preistorici” prezintă elemente de paleofaună din zona Buzăului, oasele unor mamifere cuaternare gigantice, punctul de atracţie fiind femurul unui mamut, care a trăit acum 2,5 milioane de ani pe teritoriul județului Buzău.
La etaj sunt trei săli dedicate colecției de chihlimbar și flori de mină unde sunt expuse 266 de obiecte.
Sala 1 are ca tematică extragerea și prelucrarea chihlimbarului. Un segment expozițional special este dedicat savantului Gheorghe Munteanu-Murgoci (1872 -1925) care a realizat o monografie a zăcămintelor de chihlimbar (succin), care a fost şi prima teză de docență a Universității București (1903). El a demonstrat că dintre cele 162 de nuanţe de ambră cunoscute în lume, rumanitul de la Colţi, unic prin culoarea sa neagră este cel mai mare şi valoros prin rariratea sa. În perioada interbelică în comuna Colți s-au extras în mod sistematizat, aproximativ 2 tone de chihlimbar. Se mai găsesc şi fotografii ale unui bulgăre de chihlimbar, în greutate de 3.480 gr, expus la sediul central din Buzău.
Sala 2 este intitulată „Chihlimbarul. Istoric și rafinament” şi are expuse diferite bijuterii realizate din ambră

Iar Sala 3 prezintă flori de mină și eșantioane de minerale din diverse zone ale țării, împreună cu unelte de extracție și prelucrare a chihlimbarului (strung din lemn, ciocane, lămpaşe, târnăcop),

 

Chihlimbarul este o răşină fosilă (mineralogul J.Behman, 1751) provenită din unele specii de pin (Pinus succiniferia) având culoarea caracteristică de galben ca mierea sau de ceară. Uneori poate avea culoarea brun-roşcat sau verde-negru. Adesea, structura lui cuprinde fosile de plante sau insecte, fenomen care a avut loc acum 60-40 milioane de ani. Era folosit ca materie primă pentru fabricarea de amulete şi podoabe încă din epoca pietrei cioplite (acum 12.000 de ani). Este considerat o piatră semipreţioasă cu duritate mică numită şi „ambră galbenă” transparentă sau opacă, solubilă în alcool, eter şi benzină, fiind de origine organică.

Chihlimbarul românesc este denumit de către geologul Oscar Helm rumanit (succin de Buzău), care are peste 60 milioane de ani şi este de culoare galben-verzui. Cele mai mari cantităţi s-au obţinut din zona Buzăului, unde în sec.XIX-XX era o exploatare organizată (zona Sibiciilor şi Colţi) din interiorul dealurilor şi din albiile pâraielor formate de ploile torenţiale. Prima atestare documentară legată de chihlimbar – în zonă, revine în 1578 lui Mihnea Vodă, care a oferit împreună cu soția sa bisericii din Aluniș o danie ce cuprindea și o ușă încrustată cu bucăți de chihlimbar. Mai târziu în 1837 străbătând văile Sibiciului și Boului, contele rus Demidov consemnează primele date despre chihlimbarul local. Ultimele tentative de exploatare industrială au fost consemnate în intervalele 1947-1950 şi 1980-1983.

Primele ateliere pentru prelucrarea chihlimbarului au aparţinut unor locuitori între anii 1886-1895 unde se fabricau coliere, brăţări, broşe, ornamente pentru mobilă, pipe. De aici a plecat şi un set de bijuterii din chihlimbar în montură de argint către Elena Ceauşescu care apoi a fost înapoiat muzeului.