Cetatea şi portul Kyrenia, Ciprul de Nord – 2 decembrie 2022

Kyrenia (în greacă Κερύνεια, în turcă Girne) este un oraș în partea nordică a insulei Cipru. Există urme arheologice că regiunea a fost locuită cu 4-5000 î.Hr. iar oraşul ar fi fost fondat de aheii din Peloponez după războiul troian. Documentar, el a fost fondat de colonişti greci cu 1000 ani î. Hr. care, datorită portului, l-au dus la o mare dezvoltare. A fost distrus complet de invaziile arabe în sec VII-VIII. Datorită poziţiei sale strategice a fost reconstruit de bizantini care au ridicat şi un castel la marginea portului, după care au venit veneţienii. Ulterior au intervenit şi britanicii. Kyrenia a fost primul oraş din Cipru invadat de turci în 1974. Dacă până la invazia turcilor populaţia era împărţită aproape egal între grecii ciprioţi şi turci, după 1974 grecii s-au refugiat în sud, iar localităţile din nord au fost populate de colonişti turci continentali şi expaţi britanici pensionari care au preferat clima blândă a insulei.

În perioada sa de glorie, înainte de ocuparea britanică a insulei în 1878, caicile locale (bărci tradiționale de pescuit) desfășurau un comerț înfloritor din portul Kyrenia. În funcție de anotimp, exportau grâu și măsline, roșcove, măgari și capre și nu numai. Caicii aduceau lemn, faianță, leguminoase, lactate și obiecte mici de lux, cum ar fi pânze de mătase și bumbac, nasturi și piese ciudate de mobilier. Vase mai mari veneau din Europa la sfârșitul toamnei pentru a prelua recolta de roșcove, principalul articol de export al zonei, numit şi de „Aurul negru al Ciprului” pentru bogăția pe care a adus-o insulei. Astăzi, fostele depozite de roșcove sau locuințe venețiene au fost transformate în restaurante și magazine, iar portul din Kyrenia este folosit mai mult pentru ambarcaţiuni de agrement, un port comercial mai mare aflându-se la câţiva kilometri înafara oraşului. Cu toate că Ciprul de Nord nu există pentru comunitatea internaţională, turişti bogaţi din America sau Europa chiar şi din Turcia continentală vin în Kyrenia. Cât despre localnici, spre deosebire de cei din sud, nordicii sunt mult mai săraci.

La capătul estic al portului se află castelul din Kyrenia de pe meterezele lui văzându-se panorama întregului oraş. Există trei perioade importante ale Castelului Kyrenia: Castelul Bizantin (330 d.Hr.-1192), Castelul Cruciat (1192 - 1472), Castelul venețian (1472 -1570). Kyreniensky este cel de-al treilea și cel mai vechi castel din perioada bizantină din cele câteva rămase. În 1191, palatul împăratului auto-proclamat (Cipru Isaac Comnenus) a fost capturat de Guy de Lusignan, iar fostul domnitor de atunci şi-a abandonat soția și fiica în Kyrenia, fugind în castelul din Kantara. Castelul actual a fost construit în perioada 1208-1211 de Gay de Lusignan - împreună cu capela Sf.Gheorghe - pe ruinele unei fortificaţii romane din sec.I. A fost extins ulterior de către J. Ibelin, apoi a fost modificat de veneţieni în sec XV, care au înălţat fortificaţiile cruciate şi au construit în colţuri câteva turnuri de apărare circulare. Este perioada istorică, în care praful de pușcă, tunurile și artileria au fost folosite pentru prima dată în cadrul operațiunilor militare, iar turnurile circulare erau mai greu de distrus decât cele pătrate. În plus, venețienii au construit rampe lungi pentru mobilitatea artileriei, spre deschizăturile din ziduri de unde ghiulelelele puteau fi îndreptate către atacatorii tereștri. Până ce s-a predat Imperiului Otoman în 1571, castelul nu a fost cucerit niciodată. La intrarea în castel se află mormântul amiralului Sadik Pasha (Algeria), care a capturat Kyrenia în 1570.

Curtea interioară a castelului este spațioasă şi plină de diverse artefacte.

Castelul din Kyrenia găzduiește două muzee. Muzeul Naufragiului prezintă corpul unei corăbii scuufundate - datând aproximativ din anul 300 î.Hr. - precum și încărcătura sa, descoperită nu departe de Kyrenia în 1967 de către Andreas Kariolou, un scufundător cipriot. Nava Kyreniană - după cum este cunoscută - a fost studiată intens de către National Geographic Society. În subsolul cetății se află Muzeul Torturii, ale căror exponate sunt diferitele arme folosite de armata turcă în timpul ocupării Ciprului de Nord.

În partea din spate a castelului sunt ruinele unei mici biserici creștine iar în fortăreață se află un mic turn din care un lanț poate fi activat pentru a bloca accesul oricăror inamici în interiorul cetății.