Jerash, Iordania – 20 martie 2023

Jerash (în arabă Ǧaraš, în greaca veche Gérasa) este un oraș în nordul Iordaniei, la 48 Km nord de Amman. Lângă el se află ruinele orașului greco-roman Gerasa - numit și Antiohia pe Chrysorrhoas. Inscripțiile grecești din oraș susțin că orașul a fost fondat de Alexandru cel Mare și de generalul său Perdiccas, care se presupune că s-a stabilit cu soldaţii săi în primăvara anului 331 î.Hr., când a părăsit Egiptul. Alte surse indică întemeierea de către regele seleucid Antioh al IV-lea, în timp ce alții atribuie întemeierea lui Ptolomeu al II-lea.

Cucerit de Pompei în anul 63 î.Hr., Jerash a fost anexat provinciei Siria romană, iar ulterior s-a alăturat ligii orașelor Decapolis (o uniune de 10 oraşe din Levant). În anul 106 d.Hr., Jerash a fost inclus în provincia romană Arabia Petreae (cu Philadelphia – azi Amman, Petra şi Bosra).

Jerash este considerat unul dintre cele mai mari și mai bine conservate situri de arhitectură romană din afara Italiei. Este locul nașterii matematicianului Nichomacus din Gerasa (c. 60 – c. 120 d.Hr.), cu contribuții în teoria numerelor.

În anul 106 d.Hr. împăratul Traian a construit drumuri în întreaga provincie stimulând comerţul, iar în 129-130, împăratul Hadrian a vizitat orașul Jerash. După năvălirea perşilor în anul 614 şi cotropirea arabă din 636, oraşul a devenit centrul regional al omaiazilor. Dar după cutremurul din anul 749, oraşul este abandonat până la sosirea cruciaţilor (sec.XII). În anul 1806 un călător german, Urlici Jasper Seetzen observă câteva ruine şi realizează importanţa locului, conservat şi datorită unor furtuni de nisip care l-au îngropat. Săpăturile și restaurarea lui Jerash au început în anul 1925 şi continuă şi astăzi.

Obiective de vizitat:

1.      Arcul lui Hadrian, construit în anul 129 d.Hr. pentru a-l saluta pe împăratul Hadrian în

timpul vizitei sale. Destinat să devină principala poartă sudică a orașului, planurile sale de extindere nu au fost niciodată finalizate. Construcţia are 21 m înălţime, 37,45 m lungime şi 9,25 m lăţime. Părţile laterale seamănă cu faţada Trezoreriei din Petra, cu un design atipic arhitecturii romane.

2.      Hipodromul. O arenă masivă lungă de 245 m și lată de 52 m, care putea găzdui 15.000

de spectatori, destinată curselor de care și altor sporturi. Data exactă a construcției sale este estimată între mijlocul sec.II - III-lea d.Hr. Spre sfârşitul sec.IV, partea de nord a fost transformată în amfiteatru pentru luptele cu gladiatori şi alte sporturi, iar zona de sud a fost abandonată, iar în sec.VI-VIII transformată în carieră. În sec.VIII Hipodromul devine cimitir pentru cei morţi de ciumă, iar cutremurul din 749 îl distruge complet. Din 1981 oraşul Jerash adăposteşte vara Festivalul de Artă şi Cultură; în cadrul lui, “Roman Army and Chariot Experience” (RACE) prezintă spectacole cu legionari, gladiatori şi curse de care.

3.      Poarta de Sud a oraşului, este amplasată la circa 200 m nord de hipodrom şi era intrarea

principală. Partea sa superioară lipseşte, distrusă probabil de un cutremur.

4.      Forumul sau Piața ovală. Construit în sec. I d.Hr. Măsoară 90x80 m și este înconjurat

de un trotuar și de 56 coloane ionice, fiecare cioplită din 4 bucăţi de piatră îmbinate perfect. Dalele de jos sunt dispuse radial. Era locul cel mai important al urbei. Iniţial în mijloc erau două altare, înlocuite în sec.VII de o fântână, iar o coloană centrală a fost ridicată recent pentru a purta flacăra Festivalului Jerash.

5.      Templul lui Zeus - din care au rămas doar cateva coloane – a fost ridicat în anul 62 d.Hr.

şi era punctul cel mai înalt al oraşului.

6.      Cardo Maximus (strada Coloanelor), o stradă pe direcţia nord-sud, mărginită de

coloane ionice (înlocuite în 170 d.Hr de coloane corintice cu elemente decorative). Ghidul ne-a spus că se numea şi Drumul Damascului, ea ducând spre acest oraş vechi. Este încă pavată cu pietrele originale, iar urmele (făgaşele) de care sunt încă vizibile. Lungă de 800 m, Cardo a fost coloana vertebrală al lui Jerash. Un sistem de canalizare subteran circula pe întreaga sa lungime, iar apa de ploaie se scurgea prin găurile de pe părțile laterale ale străzii. Ghizii mişcă coloanele, arătând ce uşor se poate insera o lama de cuţit în îmbinarea lor.

7.      Macellum, o fostă piaţă alimentară din perioada romană de 90x80 m, este de asemenea

înconjurată de coloane şi numeroase basoreliefuri.

8.      Nymphaeum, o fântână ornamentală dedicată nimfelor apei, construită în jurul anului

191 d.Hr. Apa ieşea dontr-un semidom şi cădea în cascadă într-un mic bazin, prin şapte capete de leu.

9.      Din Cardo Maximus, la stânga, se urcă cam 50 de trepte şi se ajunge la Templul lui

Artemis, mult mai bine păstrat decât cel al lui Zeus. A fost construit între anii 150 şi 170 d.Hr. prin contribuţia financiară a negustorilor oraşului, fiind dedicat conducătorului din Jesach. Era flancat de 12 coloane corintice sculptate (din care 11 sunt încă în picioare). O garnizoană cruciată transformă Templul lui Artemis în fortăreaţă, iar în 1121 clădirea este incendiată de regele Baldwin al II-lea al Ierusalimului. Urmele incediului sunt încă vizibile pe faţada interioară.

10.  Catedrala (450 – 749 d.Hr) este cea mai veche biserică bizantină din Jerash, ridicată pe

locul unui sanctuar dedicat zeului Dionisos.

11.  Teatrul de Sud. Construit în timpul domniei împăratului Domiţian, între anii 90-92

d.Hr., poate găzdui peste 3.000 de spectatori. Primul nivel a fost reconstruit și este utilizat şi astăzi pentru concerte si alte manifestări artistice. Acustica remarcabilă a teatrului permite ca un difuzor din centrul podelei orchestrei să fie auzit de întregul auditoriu fără să ridice vocea. Două pasaje boltite duc în locaţia orchestrei, iar patru pasaje din spatele teatrului oferă acces la rândurile superioare ale scaunelor. Unele locuri puteau fi rezervate și literele grecești care le desemnează pot fi încă văzute.

12.  Teatrul de Nord a fost construit pe la 130 d.Hr., cunoscut şi sub numele de Odeon.

Inițial avea doar 14 rânduri și a fost folosit pentru spectacole, ședințe ale consiliului orașului, etc. În 235 d.Hr., teatrul a fost dublat ca mărime până la capacitatea actuală de 1.600. Construcţia a fost abandonată în sec.V și multe dintre pietrele sale au fost luate pentru a alte clădiri.

13.  Presa de ulei (220-300 d.Hr): Este în partea de sud a Pieţei Ovale.