Antibes, Franţa – 29 iulie 2021

Situat între Nisa și Cannes, Antibes este una dintre cele mai atractive destinații de pe Coasta de Azur. A fost fondat de grecii din Massalia (Marsilia) în sec.IV î.Hr. sub numele de Antipolis („orașul de vizavi”, referindu-se la poziția sa față de Nisa - Nikaia). În anul 154 î.Hr., după ce triburile ligurice au atacat orașul, grecii au cerut ajutorul Romei. Ulterior, probabil Iulius Cezar a acordat orașului statutul de civitas romană, permițându-i să bată monedă proprie, iar oraşul a devenit un centru major de producție pentru garum (un sos de pește fermentat, considerat o delicatesă în Imperiul Roman). După ce în 1244 - din cauza atacurilor piraților sarazini - episcopul de Antibes s-a mutat la Grasse. Antibes este achiziţionat în 1385 de familia Grimaldi (care conduce astăzi Monaco), drept gaj oferit de Papa din Avignon pentru datoriile de război. Când, în 1482, Provence a fost anexată Regatului Franței, Antibes a devenit ultimul avanpost francez înainte de granița cu statele Savoiei (Nisa aparținea atunci Savoiei). Acest lucru a transformat orașul într-o fortăreață militară, iar în sec.XVII, Vauban - celebrul inginer militar al lui Ludovic al XIV-lea - a modernizat apărarea orașului, dându-i aspectul de citadelă. Unul dintre cele mai dramatice momente din istoria orașuluia fost asediul din 1746, când timp de 57 de zile, o armată austro-sardă a asediat Antibes. Peste 2.600 de bombe au căzut peste oraș, distrugând 350 de case și dărâmând parțial catedrala, dar oraşul a rezistat. După căderea lui Robespierre din 1794, tânărul general Napoleon Bonaparte a fost suspectat de iacobinism și închis pentru scurt timp în Fort Carré. Când pe 1 martie 1815, Napoleon a debarcat în apropiere, la Golfe-Juan, pentru a începe „Cele 100 de zile”, el a încercat să intre în Antibes, dar garnizoana regalistă a orașului i-a închis porțile. Ca recompensă, ulterior orașului i s-a acordat titlul onorific de Bonne Ville și o nouă stemă cu flori de crin. Pentru a permite orașului să se extindă și să respire, la sfârşitul sec.XIX s-a decis dărâmarea unei mari părți din fortificații. S-au păstrat doar zidurile de la mare (rempartele), care oferă astăzi o promenadă spectaculoasă.

Obiective turistice;

- -Orașul Vechi (Vieille Antibes) este un labirint de străduțe pietruite, flancate de ziduri groase de piatră.

- -Château Grimaldi (Muzeul Picasso): Ridicat pe fundații romane, acest castel a servit drept reședință pentru familia Grimaldi și, mai târziu, ca atelier pentru Pablo Picasso.

- - Fort Carré: O fortăreață în formă de stea, situată pe o peninsulă de lângă port.

- - Port Vauban: Cel mai mare port de agrement din Europa (ca tonaj), faimos pentru „Miliardarii de pe Chei” (Quai des Milliardaires), unde sunt ancorate unele dintre cele mai mari iahturi din lume.

- Marché Provençal: O hală acoperită unde localnicii vând produse proaspete, condimente și delicatese regio-nale; este o atracţie deosebită în fiecare dimineață.

- Catedrala Notre-Dame-de-la-Platea: a fost construită inițial de episcopul Armentarius în sec.V. A fost distrusă de mai multe ori, în special de pirații sarazini în 1124 și de bombardamentele austriece din 1746-1747. Fațada sa actuală - în culori (ocru și roz), specific provensale - datează din reconstrucția ulterioară. Interiorul găzduiește câteva piese remarcabile, cum ar fi un altar baroc din 1515, realizat de Louis Bréa, și o sculptură în lemn în mărime naturală a morții lui Hristos din 1447. Ca o curiozitate, turnul clopotniței este separat de corpul principal al bisericii și a servit în trecut ca turn de veghe împotriva piraților.

- Antibes este istoric cunoscut drept „capitala trandafirilor”, mai ales datorită familiei de horticultori Meilland. Aceștia au creat în Antibes unii dintre cei mai frumoși trandafiri din lume, inclusiv faimosul soi "Madame A. Meilland" (cunoscut sub numele de "Peace"), care a fost prezentat oficial la finalul celui de-al Doilea Război Mondial ca simbol al păcii.

- Nu ar trebui ratat nici Muzeul Absintului, situat într-un subsol din fundațiile romane ale orașului vechi Antibes. Este dedicat fabricării și aprecierii acestui lichior verde.

- Traseul „La Route des Peintres” este o inițiativă culturală a orașului Antibes. De-a lungul coastei și prin orașul vechi, au fost amplasate panouri emailate care reproduc tablouri celebre exact în locul în care artistul și-a așezat șevaletul pentru a le picta.

Personalităţi:

- Scriitorul britanic Graham Greene a trăit în Antibes timp de 24 de ani, într-un apartament modest lângă port.

- Muzicianul de jazz american Sidney Bechet a iubit atât de mult Antibes, încât s-a căsătorit aici, iar orașul i-a ridicat un bust în parcul central din Juan-les-Pins.

- Nikos Kazantzakis a trăit aici în ultimul deceniu al vieții sale (între 1948 și 1957). Kazantzakis s-a stabilit în centrul vechi al orașului Antibes, într-o casă pe care a numit-o "Koukouli" ("cocon" în greacă), deoarece îi oferea liniștea și protecția necesare pentru a scrie. În Antibes, Kazantzakis a scris sau a finalizat unele dintre cele mai faimoase opere ale sale: Hristos răstignit a doua oară, Ultima ispită a lui Hristos, Căpitanul Mihalis (cunoscut și ca Libertate sau Moarte), Raport către El Greco (autobiografia sa spirituală)

- Nicolas de Staël: pictor francez de origine rusă care și-a petrecut ultimele luni din viață aici, creând opere celebre inspirate de mare.

- Pictorul Paul Signac – creditat în multe prezentări ca născut în Antibes - s-a născut de fapt la Paris în 1863, şi s-a mutat aici în 1913, locuind în oraș până la moartea sa, în 1935. El a pictat numeroase peisaje marine cu portul din Antibes. Este cunoscut tabloul: Antibes, le soir, unde turnurile catedralei și ale Castelului Grimaldi sunt scăldate în nuanțe de roz, violet și portocaliu.

- Pablo Picasso: În 1946, Romuald Dor de la Souchère, conservator al muzeului din incinta Château Grimaldi, i-a propus lui Picasso ceva neobișnuit: deoarece muzeul era aproape gol și nu existau fonduri pentru achiziții, i-a oferit artistului o parte din castel pentru a-l folosi ca atelier. Picasso a acceptat cu entuziasm, exclamând: „Nu doar că voi picta aici, dar voi decora și pereții!”. La plecarea sa, Picasso a lăsat în castel aproape tot ce crease acolo, cu condiția ca lucrările să rămână permanent în castel, spunând că „oricine vrea să le vadă, trebuie să vină la Antibes”. Această donație a pus bazele actualului Muzeu Picasso, primul muzeu din lume dedicat oficial artistului în timpul vieții sale.

Muzeul Picasso găzduiește una dintre cele mai mari colecții Picasso din lume: 24 de picturi, 44 de desene, 32 de litografii, 11 uleiuri pe hârtie, 80 de piese de ceramică, două sculpturi și cinci tapiserii. Aici se află una din cele mai cunoscute lucrări ale sale, pictura „La Joie de Vivre”, care o înfățișează pe Françoise Gilot (pictoriţă şi amanta pictorului în acea perioadă) dansând în centrul unei scene pastorale moderne, înconjurată de creaturi mitologice. De remarcat şi tabloul „Pêche de nuit à Antibes” - o operă mai abstractă, dar unde se pot recunoaște silueta zidurilor și a Turnului Grimaldi, sub un cer înstelat.