Capul Caliacra, Bulgaria – 21 iunie 2014

Capul Caliacra este situat în Dobrogea bulgărească (Cadrilaterul), la aproximativ 12 km sud-est de orașul Kavarna și 80 km sud de Constanța. Este un promontoriu stâncos alungit, format din straturi calcaroase, care pătrunde în Marea Neagră pe o distanță de aproximativ 2 km. Stâncile sunt la 60-70 m deasupra nivelului mării, și au o culoare roșiatică distinctivă, datorată oxizilor de fier. Capul Caliacra este o rezervație naturală și arheologică protejată, unul dintre puținele locuri de pe coasta Mării Negre unde apa mării pare a avea o nuanță de albastru cristalin (spre deosebire de culoarea obişnuită - albastru-verzui mai tulbure), în special datorită lipsei de sedimente și a curățeniei ecologice.

Numele iniţial al promotoriului a fost Tirizis - dat de tribul trac al Tirizilor care au colonizat zona în sec.IV î.Hr. În perioada romană a fost numit Acros Castellum ("Capul Fortificat"). Numele Kaliakra (Caliagra) este de origine greacă şi a apărut în sec.XIII-XIV, însemnând "Cap Frumos" sau "bun adăpost" (față de vânturile de nord-est).  Datorită poziției strategice aici au fost ridicate succesiv fortificații, dezvoltate inițial din cetatea tracică Tirizis. În Evul Mediu, a fost o importantă cetate de apărare iar în sec.XIV a devenit centrul celui mai estic stat bulgar independent, impunându-se ca un port internațional important.

De remarcat Bătălia de la Caliacra, care a avut loc în largul coastei, la 31 iulie 1791. Este cea mai importantă b`tălie navală din Marea Neagră, în care flota rusă condusă de amiralul Fyodor Ushakov a învins pe otomani. O statuie a amiralului se află lângă parcarea turistică.

Capul Caliacra este traversat de Via Pontica, a doua cea mai mare rută migratoare din Europa (mii de păsări zboară pe aici toamna, între august și octombrie). Găzduiește peste 310 specii de păsări, inclusiv Cormoranul european (Phalacrocorax aristotelis) care cuibărește pe stânci. De asemenea, se pot observa delfini în largul mării (dacă ai noroc).

 

Ca atracţii turistice pot fi vizitate Ruinele Cetății Medievale, Capela Sfântului Nicolae (un schit dedicat ocrotitorului marinarilor, situat chiar în capul peninsulei), Statuia Amiralului Ushakov și un obelisc dedicat legendei celor 40 de fecioare. Locuitorii menţionează două legende:

1. Legenda celor 40 de fecioare: Se spune că, în timpul cuceririi otomane din 1421, aproximativ 40 de fete bulgare s-au legat una de alta cu părul lung și s-au aruncat de pe stâncile Caliacrei în mare, preferând moartea captivității și pierderii credinței.
2. Legenda Sfântului Nicolae: Sfântul Nicolae, fugind de turci, ar fi fost ajutat de Dumnezeu care, la fiecare pas, prelungea pământul, creând astfel promontoriul Caliacrei. În cele din urmă, a fost prins și ucis, iar în locul morții sale se află astăzi schitul dedicat lui.

Capul Caliacra este legat şi de istoria României. Capul Caliacra a făcut parte din teritoriul României Mari în perioada interbelică. Regiunea a fost anexată de România ca urmare a celui de-Al Doilea Război Balcanic (1913) prin Tratatul de la București. A făcut parte din România (cu o scurtă întrerupere în timpul Primului Război Mondial) între anii 1913-1940. În această perioadă, Capul Caliacra se afla în sud-estul județului Caliacra, unul dintre cele două județe (împreună cu Durostor) care formau Cadrilaterul. Teritoriul a fost restituit Bulgariei la 7 septembrie 1940 prin Tratatul de la Craiova. Nu departe de Capul Caliacra se află Castelul Balcic, fosta reședință de vară a Reginei Maria a României, construită în acea perioadă.

 Capul Caliacra, cu stâncile sale dramatice, roșiatice și marea de un albastru intens, a servit ca sursă de inspirație pentru mulți pictori români care au făcut parte din celebra "Școală de la Balcic". Cel mai cunoscut pictor a fost Dumitru Ghiaţă (1888-1972), care a pictat tablouri intitulate "Capul Caliacra" sau "Marină (Capul Caliacra)", capturând stâncile sale impunătoare. Eugeniu Voinescu (1842-1909), pictor, diplomat și profesor, este autorul tabloului "Capul Caliacra pe furtună" (ulei pe carton). Jean-Alexandru Steriadi (1880-1956) a creat lucrarea "Marină la Capul Caliacra", fiind unul dintre artiștii care a frecventat zona Cadrilaterului. Marius Bunescu (1881-1971), cunoscut pentru peisajele sale dobrogene și marine, a pictat "Țărmuri dobrogene (Capul Caliacra)" și "Bărci la Caliacra". Ștefan Popescu (1872-1948) a imortalizat promontoriul în mai multe lucrări intitulate "Capul Caliacra" sau simplu "Caliacra". Alte nume mari în pictură, ca Gheorghe Petrașcu, Cecilia Cuțescu-Storck şi mulți alții, au pictat peisaje în Dobrogea de Sud (Balcic, Mangalia, Techirghiol), contribuind la crearea unui "Itinerar plastic" al zonei, din care Caliacra făcea parte integrantă.

Şi în poezie, locul a fost subiectul unor versuri care celebrau istoria și peisajul dramatic. De exemplu, un sonet intitulat "Capul Caliacra" este menționat în presa literară interbelică (în revista Brașovul Literar), fiind lăudat pentru "factura robustă, mlădioasă și sonoră". Poetul George Dan s-a născut în fostul județ Caliacra, caracterizat de critică drept "poet al mării", romantic și muzical.