Mânăstirea Turnu – 4 mai 2023

          Mânăstirea Turnu este aşezată pe malul stâng al Oltului, la circa 2 Km amonte de Cozia. Numele vine de la un turn construit în sec.II de legiunile romane din castrul Autela, aflat pe stânca numită „Piscul lui Teofil”. Aşezământul monastic s-a numit iniţial „Schitul de după turn” apoi „Schitul Turnului” şi în cele din urmă „Turnul”.

În sec.XV-XVI, câţiva călugări de la Cozia se retrag aici, trăind în colibe de lemn sau în chilii săpate în stâncă. Pe la jumătatea sec.XVI numărul pustnicilor crescuse, printre ei aflându-se şi doi monahi cunoscuţi pentru evlavia lor, Daniil şi Misail – ale căror chilii se văd şi astăzi. Misail ridică o biserică de lemn cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”. Era o biserică mică aflată imediat la intrare, în formă de corabie, fără pridvor, cu o singură turlă pe naos, adăugată în 1866 de ieromonahul Agafton de la Cozia, stareţ la Turnu.

În anul 1876 egumenul Varlaam de la Cozia devine episcop al Râmnicului şi apoi mitropolit al Ţării Românesti. Împreună cu negustorul Iani Lipscanu din Piteşti, construieşte pe locul vechii biserici de lemn una din piatră şi cărămidă, aşezând aici moaştele cuvioşilor Daniil şi Misail. Episcopul Argeșului, Gherasim Timuș, decide construcția unei reședințe de vară, executată în perioada 1893-1901, care constă într-o clădire biserică și camere de locuit. Proiectul este executat de arhitectul polonez Anton Grigorievici Lapinscki, lucru ce face ca stilul bisericii să fie diferit de bisericile românești. Tot el va executa și pictura care se caracterizează printr-un stil modernist. Noua biserică, sfinţită la 28 octombrie 1901 cu hramul „Schimbarea la Faţă”, este o construcţie de formă pătrată cu parter şi etaj. Are o turlă mare la mijloc şi patru turle mici din lemn, aşezate câte una la fiecare colţ. După cutremurul din 1990, trapeza de la parter a fost transformată şi ea în biserică, cu hramul “Izvorul Tămăduirii” . În cele două biserici se ţine slujbe separate, de către preoţi diferiţi.

Un incendiu din noaptea de 6-7 februarie 1932 distruge biserica veche, 5 corpuri de case cu 26 camere, 2 şoproane, trapeza veche, clopotniţa, turla de la biserică mica, tâmpla cu toate icoanele şi candelele, iar pictura interioară este degradată.  A scăpat din foc doar casa lui Gherasim Timus şi chiliile din vale. Întregul ansamblu a fost refăcut însă anul următor.

Până în 1945 aici a funcţionat o şcoală de cântăreţi bisericeşti mutată de la Argeş.

Mănăstirea este desființată în anul 1961 și transformată în Casă de odihnă pentru personalul Episcopiei Râmnicului și Argeșului. În anul 1975 se revine la statutul de schit în subordinea Mănăstirii Cozia, iar legătura cu drumul național se îmbunătățește prin construirea unui pod peste Olt la punctul Lotrișor. Se revine la statutul de mânăstire în 1988.

În prezent la Mânăstirea Turnu vieţuiesc peste 25 călugări.