Pădurea „Cedrii lui Dumnezeu” din Liban – 29 septembrie 2023

Cedrul libanez este o specie de pin, originar din bazinul Mării Mediterane de Est. Este un conifer mare, cu semnificaţie religioasă şi istorică în culturile Orientului Mijlociu, fiind frecvent mentionat în scrierile antice. Lemnul acestor arbori a fost folosit de fenicieni pentru corăbii, de egipteni pentru construcții și de Solomon pentru construirea Primului Templu din Ierusalim. Este emblema națională a Libanului și este utilizat pe scară largă ca arbore ornamental în parcuri și grădini.

În antichitate, se estimează că cedrii acopereau aproape 500.000 ha din munții Libanului. Astăzi, suprafața totală a pădurilor de cedri este redusă la aproximativ 2.000-2500 ha (sub 0,5% din arealul original). Cea mai cunoscută este pădurea Cedrii lui Dumnezeu (Arz el-Rab) din regiunea Bcharre, Liban. Se află la aproximativ 1900 m altitudine, pe muntele Makmel, deasupra văii sfinte Qadisha.  Există un grup restrâns de aproximativ 10-12 arbori mari despre care se crede că au depășit 2000 ani. Cei mai bătrâni exemplare din pădure au trunchiuri cu diametre de peste 3-4 m. Toţi cedrii bătrâni sunt monitorizaţi şi poartă marcaje gestionate de Comité des Amis de la Forêt des Cèdres, Localnicii îi numesc adesea „Arborii Domnului” tocmai pentru că par nemuritori. Din 1998, pădurea Arz el-Rab face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO, împreună cu Valea Qadisha. Suprafața ei este foarte mică: zona centrală protejată are doar 10-12 ha (echivalentul a circa 15-20 de terenuri de fotbal) - un spațiu compact, înconjurat de un zid de piatră construit în 1876. În jurul ei este o zonă-tampon (Buffer zone), de circa 646 ha, protejată prin statutul UNESCO. În tot Libanul mai există doar 12 petece de păduri de cedri, cele mai importante fiind:  Rezervația Shouf (Al-Shouf Cedar Nature Reserve) – cea mai mare (500 ha - cam un sferrt din total); Rezervația Tannourine – are una dintre cele mai dense păduri de cedri, cu aproximativ 400.000 de arbori; Horsh Ehden; Cedrii din Jaj - o locație mai izolată, unde se află câțiva cedri foarte bătrâni pe creste stâncoase; Karm Shbat (în regiunea de nord Akkar).

 

În pădurea Cedrii lui Dumnezeu există câteva locuri memorabile:

1.      Piața Treimii (The Trinity Square). Poetul francez Alphonse de Lamartine a vizitat locul în 1832 și a fost profund impresionat de misticismul acestor arbori, pe care i-a numit „monumente naturale vii”.. Se spune că el și-ar fi sculptat inițialele pe unul dintre cei mai bătrâni cedri, numit de atunci „Arborele lui Lamartine”. Vizita sa a ajutat la popularizarea cedrilor în Europa, transformând locația într-un punct de pelerinaj pentru scriitori și artiști romantici.

2.      Artistul local Rudy Rahme a transformat câțiva cedri morți (loviți de trăsnet) într-o serie de sculpturi religioase spectaculoase. Cea mai cunoscută este o sculptură gigantică ce înfățișează scene biblice și figuri umane (peste 70 de siluete), inclusiv răstignirea lui Iisus, fiind considerată una dintre cele mai înalte sculpturi în lemn din lume realizate pe un arbore încă ancorat în pământ.

3.      Capela Schimbării la Față (sau Chapelle de la Transfiguration). A fost construită în 1843 de către Patriarhia Maronită, realizată din piatră calcaroasă locală, cu ziduri groase și un acoperiș simplu. Realizarea ei a marcat oficial protecția pădurii de către Biserica Maronită, într-o perioadă în care tăierea cedrilor devenise o problemă gravă. În fiecare an, pe 6 august, comunitatea locală și pelerini din tot Libanul se adună aici pentru a sărbători Schimbarea la Față a Domnului.

 

Alte câteva personalități marcante care sunt legate de acest loc:

1. Kahlil Gibran (Premiul Nobel pentru literatură) s-a născut în Bcharre, satul care păzește pădurea de cedri. El a scris adesea despre acești arbori ca despre niște ființe spirituale. Muzeul său și mormântul său se află la câțiva kilometri de pădure, într-o mănăstire veche sculptată în stâncă. Gibran este cel care a universalizat imaginea cedrilor în literatura universală modernă.

2. Regina Victoria: În 1876, îngrijorată de faptul că turmele de capre mâncau toți puieții de cedru și împiedicau regenerarea pădurii, Regina Victoria a Marii Britanii a finanțat construcția unui zid înalt de piatră care să înconjoare nucleul vechi al pădurii Acest zid există și astăzi și este cauza existenţei arborilor milenari de aici.

3. Generalul Charles de Gaulle: În timpul mandatului francez în Liban și al celui de-al Doilea Război Mondial, De Gaulle a vizitat simbolic cedrii: Pentru el, cedrul era un simbol al rezistenței și al libertății Libanului (pe care Franța îl susținea în drumul spre independență).

4. Înafară de Lamartine, mulți scriitori celebri au trecut pe aici: Lord Byron şi Gustave Flaubert au menționat sau au dorit să viziteze cedrii, considerându-i un simbol al „Orientului Etern”. Pădurea a devenit o destinație obligatorie pentru „Le Grand Tour” (călătoria de formare a elitei europene din sec.XIX).

5.  Patriarhia Maronită (liderii spirituali și politici ai creștinilor din Liban) a declarat pădurea drept proprietate bisericească pentru a o proteja de tăierile ordonate de otomani pentru calea ferată sau nave. Practic, autoritatea lor religioasă a fost „scutul politic” al pădurii timp de sute de ani.