Forul Roman, Roma – 19 iunie 2013

Forul Roman (Forum Romanum) - situat în valea dintre Dealurile Palatin și Capitoliu - a fost centrul administrativ, religios, comercial și politic al Imperiului Roman timp de un mileniu.

Aici se afla Curia Iulia (sediul Senatului), unde se luau deciziile care guvernau teritorii de la Britania până la Egipt. Găzduia temple importante precum Templul lui Saturn (care adăpostea tezaurul statului) și Casa Virginelor Vesta, unde tinere preotese păstrau focul sacru al Romei. Tot aici poate fi văzut locul unde a fost incinerat Iulius Cezar după asasinarea sa.

Pe Via Sacra - strada principală a Forului - treceau procesiunile religioase și defilările triumfale ale generalilor victorioși.

 Personalități istorice care au locuit aici (clădirile sunt prinse în poze)

-          Augustus (Primul Împărat): A locuit pe Dealul Palatin (lângă stadion) într-o casă relativ modestă, dorind să pară doar un "prim cetățean".

-          Hadrian: Arhitectul amator care a proiectat personal Templul lui Venus și al Romei

-          Septimius Severus: Împăratul militar care a ridicat Arcul de Triumf pentru a-și legitima dinastia după un război civil sângeros.

-          Constantin cel Mare: Ultimul mare constructor al Forului, care a finalizat bazilica uriașă de lângă Templul lui Romulus înainte de a muta capitala la Constantinopol.

-          Cicero: Cel mai mare orator al Romei. El și-a ținut multe dintre faimoasele discursuri politice chiar în fața Templului lui Saturn.

-          Virginele Vestale: Preotesele care păzeau focul sacru al Romei. Casa lor se afla chiar la baza Dealului Palatin. Erau singurele femei din Roma care se bucurau de o independență și un prestigiu imens.

-          Marc Antoniu: Cel care, după moartea lui Cezar, a ținut discursul incendiar în For, schimbând cursul istoriei și ducând la prăbușirea Republicii.

 

În pozele din album sunt prinse următoarele monumente:

1.      Templul lui Venus și al Romei -  Din cărămidă şi cu tavanul în formă de semidisc (casetat) a fost cel mai mare templu din Roma antică. A fost proiectat chiar de Împăratul Hadrian și inaugurat în anul 135 d.Hr. Era format din două camere - una dedicată zeiței Venus Felix (mama poporului roman), orientată spre Colosseum, iar cealaltă zeiței Roma Aeterna (orașul personificat), orientată spre For.

-          Se spune că Hadrian a vrut să creeze un joc de cuvinte arhitectural: AMOR (Venus) și ROMA sunt anagrame.

-          Hadrian l-a trimis în exil și ulterior l-a executat pe arhitectul Apollodor din Damasc (cel care a construit Columna lui Traian), pentru că acesta a criticat designul templului, spunând că statuile zeițelor sunt prea mari pentru celulele lor și că „dacă ar vrea să se ridice, s-ar lovi cu capul de tavan”.

-          În imaginea cu arcadele de sub templu se văd fundații masive. Valea Forului era inițial o mlaștină insalubră. Romanii au construit o cloacă uriașă (Cloaca Maxima) pentru a drena apa, dar, de-a lungul secolelor, nivelul solului a crescut constant din cauza gunoaielor și a dărâmăturilor. Via Sacra de astăzi se află cu aproximativ 10 m deasupra nivelului la care mergea Romulus.

 

2.      Templul lui Antoninus și al Faustinei. Cu coloanele sale înalte din marmură de Carystus (o marmură rară, verzuie), a fost ridicat în anul 141 d.Hr. de către împăratul Antoninus Pius în onoarea soției sale decedate, Faustina cea Bătrână. Când împăratul a murit 20 de ani mai târziu, Senatul i-a dedicat și lui templul, modificând inscripția de pe fronton. Pe ea se poate citi: DIVO ANTONINO ET DIVAE FAUSTINAE EX S C. („Divinului Antoninus și Divinei Faustine, prin decretul Senatului”).

-          În sec.XI, templul a fost transformat într-o biserică creștină (San Lorenzo in Miranda) - clădirea barocă care se vede „încadrată” între coloanele antice.

-          Pe partea superioară a coloanelor se pot observa niște șanțuri oblice adânci în marmură.În perioada medievală, s-a încercat dărâmarea coloanelor pentru a refolosi piatra. Oamenii au legat frânghii groase de partea de sus și au tras cu boii. Marmura a fost atât de rezistentă și fundația atât de solidă încât coloanele nu au căzut, dar frânghiile au „săpat” acele urme adânci care se văd și astăzi

-          În bazilicile mari de lângă templu, bancherii romani (argentarii) își aveau mesele de schimb. Se spune că, dacă un bancher nu își mai putea plăti datoriile, mulțimea furioasă îi spărgea masa de lemn pe care lucra. De aici vine termenul modern de „bancrută” (banca rotta — masă ruptă).

 

3.      Templul lui Romulus. Nu este dedicat întemeietorului Romei, ci lui Valerius Romulus, fiul împăratului Maxențiu, care a murit la o vârstă fragedă în anul 309 d.Hr. și a fost divinizat de tatăl său.

-          În partea dreaptă a pozei (intrarea cu coloane de porfir roșu) se află ușile de bronz originale din anul 309 d.Hr. Este unul dintre puținele locuri din lume unde s-a păstrat metal antic încă funcțional pe poziția sa inițială. Broasca și mecanismul de închidere sunt cele originale.

-          Templul are o formă rotundă neobișnuită (rotondă), flancată de două camere laterale. În fundal, se vede cupola care a fost adăugată ulterior.

-          Templul a supraviețuit pentru că a fost transformat în parte a bisericii Santi Cosma e Damiano în sec.VI, fiind intrarea în biserică.

 

4.      Coloanele Templului lui Vespasian și Titus. Sunt cele trei coloane corintice de pe dealul Capitoliu, care susțin un fragment din antablament (partea superioară). Templul a fost început de Titus pentru a-l onora pe tatăl său divinizat, Vespasian, și terminat de fratele său, Domițian. Se află chiar lângă Tabularium și reprezenta respectul dinastiei Flaviene față de tradiția religioasă a Romei.

-          În spatele coloanelor se observă clădiri care aparțin complexului de pe Dealul Capitoliu, unde se află astăzi Muzeele Capitoline.

-          Pe fragmentul de marmură de deasupra celor trei coloane se pot vedea resturi din inscripția originală: „ESTITVER”, parte din cuvântul RESTITVERVNT („au restaurat”), referindu-se la o restaurare ulterioară făcută de Septimius Severus și Caracalla.

-          Coloanele de la Templul lui Vespasian sunt atât de apropiate de peretele din spate (Tabularium) încât arhitecții au trebuit să „înghesuie” scările templului printre coloane.

 

5.      Cele opt coloane de granit ale Templului lui Saturn, unul dintre cele mai vechi și importante din Roma, unde se păstra tezaurul statului.

1 Terasele  de pe dealul Palatin şi Capitoliu.

-          Terasele de pe Dealul Palatin (Grădinile Farnese) domină Forul din lateral. Palatinul era „cartierul exclusivist” al Romei. Numele dealului a dat naștere cuvântului „palat”. Aici au locuit împărați locul  de unde aceştia aveau o vedere panoramică nu doar asupra Forului, ci și asupra Circului Maximus (aflat în partea opusă). Ruinele sunt resturi ale palatelor imperiale (Domus Flavia și Domus Augustana), iar terasele de pe care se poate vedea forul au fost amenajate abia în sec.XVI, de familia Farnese, care a creat aici una dintre primele grădini botanice din lume peste ruinele palatului lui Tiberius.

-          Pe Palatin, legenda spune că Romulus și Remus s-au certat pentru a decide cine va conduce orașul. Ei au făcut un concurs de „citit în zborul păsărilor” (augur) de pe acest deal. Romulus a văzut 12 vulturi, iar Remus doar 6. Această tradiție a continuat secole la rând: nicio decizie politică majoră în For nu se lua fără ca un preot să verifice pe Dealul Palatin dacă păsările „aprobă” planul.

-          Celelalte terase sunt cele de pe Dealul Capitoliu (Campidoglio), aflate în spatele Primăriei Romei (Palazzo Senatorio). Capitoliul era centrul religios suprem. Acolo se afla Templul lui Jupiter Optimus Maximus, cel mai mare și mai important templu roman.

-          Chiar sub balconul de unde se vede Forul se afla Tabularium — Arhivele Statului Roman. Era clădirea unde se păstrau legile și documentele oficiale pe plăci de bronz.

-          Lângă terasa Capitoliului se află și Stânca Tarpeiană, locul de unde, în antichitate, trădătorii erau aruncați în prăpastie spre Forul Roman.

 

7.      Stadionul/Grădina lui Domițian (sau Hippodromul), situat tot pe Dealul Palatin. Conform istoricilor, era de fapt, o grădină privată uriașă în formă de stadion, parte a palatului imperial (Domus Augustana). Împăratul folosea acest spațiu pentru plimbări, exerciții fizice sau evenimente private.

-          Chiar lângă acest stadion se află ruinele unor băi private imperiale.

 

8.      Arcul lui Septimius Severus. Ridicat în anul 203 d.Hr., din marmură albă, pentru a celebra victoriile împăratului Septimius Severus și ale celor doi fii ai săi, Caracalla și Geta, împotriva parților. Este un arc cu trei deschideri (una centrală mare și două laterale mici).

-          În antichitate, avea sus o cvadrigă  din bronz aurit, cu statuile împăratului și ale fiilor săi.

-          Panourile de deasupra arcadelor mici sunt basoreliefuri care descriu scene din campaniile militare: asedii, bătălii și capturarea prizonierilor.

-          Partea de sus (aticul) conține o inscripție lungă. Inițial, erau menționați ambii fii. Însă, după moartea tatălui, Caracalla și-a asasinat fratele (Geta) și a ordonat ștergerea numelui acestuia de pe toate monumentele (Damnatio Memoriae). Pe rândul al patrulea de jos al inscripției se pot vedea și azi găurile lăsate de cuiele care fixau literele de bronz ale numelui lui Geta, înlocuit ulterior cu titluri onorifice pentru Caracalla.

-          În spatele arcului (stânga) se zăresc ruinele de piatră închisă la culoare ale Tabularium-ului (Arhivele Statului).

-          Chiar lângă acest arc se află o piatră rotundă numită Umbilicus Urbis, care marca centrul simbolic al orașului și al întregului Imperiu Roman

-           „Urnele” de vot din fața Senatului - spații îngrădite numite saepta. – aflate în apropierea arcului lui Septimius. Cetățenii treceau pe o punte îngustă de lemn și își strigau opțiunea în fața unui oficial. Ulterior, au trecut la tablete de ceară, dar agitația din acea zonă era atât de mare încât scriitorii antici se plângeau de zgomotul infernal al procesului electoral.

-          În apropierea Arcului lui Septimius Severus se află Coloana lui Phocas. Este ultima structură ridicată în Forul Roman, marcând momentul în care centrul puterii s-a mutat definitiv spre Constantinopol, iar Forul a început să cadă în ruină și să fie acoperit de pământ.

 

Forul Roman a fost transformat în pășune pentru vite (numit Campo Vaccino) în Evul Mediu, fiind îngropat sub metri de pământ și resturi până la excavările sistematice din sec.XVIII-XIX.