Vulcanul Teide, Tenerife – 12 iulie 2025.

 Muntele Teide, situat pe insula Tenerife din arhipelagul spaniol al Insulelor Canare, este cel mai înalt vârf din Spania și al treilea cel mai mare vulcan de tip scut din lume, după Mauna Loa și Mauna Kea din Hawaii. Teide se află în Parcul Național Teide, un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO, iar vârful său atinge o înălțime de 3.715 m deasupra nivelului mării. Dar înălțimea sa totală este de peste 7.500 m de la fundul oceanului. Teide este un vulcan stratovulcan activ. Deși ultima sa erupție a avut loc în 1909, el este monitorizat constant de vulcanologi din cauza riscului său potențial. Geologic, Teide s-a format printr-un proces complex de erupții succesive, care au construit un con vulcanic masiv într-o calderă preexistentă, numită Las Cañadas. Această calderă, cu un diametru de aproximativ 15 km, s-a format în urma unei erupții masive și prăbușiri a vulcanului anterior.

Locuitorii indigeni ai insulelor Canare, Guanches, cunoșteau și venerau Teide de mii de ani. Pentru ei, Teide era un loc sacru și un centru al mitologiei lor. Ei credeau că vulcanul era casa zeului răului, Guayota, care l-a ținut prizonier pe zeul luminii, Magec. Primele referințe scrise despre Teide, după cucerirea spaniolă, datează din sec.XVI. Prima ascensiune documentată, realizată de un european, este atribuită lui Sir Edmund Scory, un explorator englez. Acesta a urcat pe vulcan în 1612 şi a descris experiența în jurnalul său, oferind informații prețioase despre vulcan și mediul înconjurător.

 Teide este și o destinație turistică populară. O telecabină, numită "Teleférico del Teide," duce – atunci când merge (noi nu am avut norocul acesta) - până la o altitudine de 3.555 m, de unde se poate ajunge pe jos, cu permis special, până la vârf.

 Parcul Național Teide se remarcă prin peisajele sale lunare, cu roci vulcanice de culori și forme variate, cratere și câmpuri de lavă solidificată  Cel mai faimos grup de stânci este Los Roques de García, situat la baza muntelui Teide. Fiecare formațiune are un nume, fie popular, fie derivat din forma sa:

·         Roque Cinchado: Probabil cea mai faimoasă stâncă din grup, a fost poreclită și "Arborele de Piatră" (El Árbol de Piedra). Ceea ce o face unică este baza sa îngustă, erodată de vânt și ploaie, care dă impresia că stânca stă în echilibru pe un picior subțire. Este un simbol al parcului și a apărut chiar și pe o veche bancnotă de 1000 de pesete spaniole.

·         La Catedral seamănă cu turnurile unei catedrale gotice. Este un "neck" vulcanic, adică o parte a unui vechi horn vulcanic care a rămas în picioare după ce straturile de rocă mai moale din jur au fost erodate.

·         Roque Ceniciento: Această stâncă, al cărei nume înseamnă "Stânca cenușie", este remarcabilă prin culorile sale, care variază de la roșu la cenușiu, oferind un contrast spectaculos cu restul peisajului.

În plus față de Los Roques de García, există și alte formațiuni notabile în parc, cum ar fi:

·         Los Azulejos: Rocile de pe marginea drumului spre Teide, care au o culoare verzuie sau albăstruie, datorită oxidării mineralelor de cupru.

·         Pe versanţi sunt coladas de lava, adică scurgeri de lavă solidificată - o caracteristică a peisajului vulcanic din Parcul Național Teide. Culoarea lor închisă se datorează faptului că sunt relativ recente din punct de vedere geologic, ceea ce înseamnă că au avut loc în ultimele mii de ani și nu au fost încă erodate sau acoperite de vegetație. Când lava se răcește rapid, se formează roci vulcanice de culoare închisă, cum ar fi bazaltul sau trahita. Unul dintre cele mai notabile evenimente este erupția din 1798 a vulcanului Pico Viejo, un crater adiacent lui Teide. Această erupție a creat o masă extinsă de lavă, denumită "Las Narices del Teide" (Nările lui Teide), vizibilă pe versantul sud-vestic. Deși ultima erupție din zona Parcului Național a avut loc în 1909 (vulcanul Chinyero), majoritatea scurgerilor spectaculoase de pe versanții principali sunt rezultatul unor erupții mai vechi, care au modelat suprafața muntelui. Prezența acestor roci negre tinere contrastează puternic cu rocile mai vechi, de culoare maronie sau gălbuie, și demonstrează istoria geologică activă a vulcanului.

 Parcul Teide este, de asemenea, renumit pentru biodiversitatea sa unică, cu multe specii de plante endemice, adaptate la condițiile climatice extreme. De exemplu, viorelele de Teide (Echium wildpretii) sunt faimoase pentru forma lor spectaculoasă și înălțimea lor. Fauna este extrem de specializată, cu multe specii endemice. Noi am văzut şopârla de Tenerife (Gallotia galloti), o specie specifică Insulelor Canare. Masculii sunt deosebit de spectaculoși, cu nuanțe de albastru-violet pe gât.