Parcul Łazienki, Varşovia

Situat în centrul Varşoviei, Parcul Łazienki (Łazienki Królewskie sau „Băile Regale”) este cel mai mare parc din oraş, având cam 76 ha. Vecinătatea sa - situată de-a lungul arterei Calea Regală - este o zonă guvernamentală, diplomatică și culturală extrem de importantă a Varșoviei. Aici se găsesc:

1. Cancelaria Prim-ministrului (Kancelaria Prezesa Rady Ministrów): Situată vizavi de marginea de vest a

parcului, este o clădire monumentală de inspirație neoclasică, unde se află biroul executiv al premierului Poloniei și sediu pentru Consiliul de Miniștri. În trecut, clădirea a funcționat ca un corp de cadeți.

2. Clădirea Parlamentului Polonez (Sejm și Senat): Situată pe strada Wiejska, la scurtă distanță spre nord de parc.

3. Palatul Belweder: Deși tehnic este integrat la limita parcului Łazienki, el domină Bulevardul Belwederska. Palatul reprezintă o reședință oficială istorică a șefilor de stat și a președinților polonezi.

Tot lângă parc se află numeroase reprezentanțe diplomatice străine. Ce mai mare este Ambasada Federaţiei Ruse - o clădire de mari dimensiuni, cu o arhitectură clasică monumentală de tip socialist-clasicist.

Originile parcului Lazienski datează din sec.XVII, când comandantul Stanisław Herakliusz Lubomirski a iniţiat aici construirea unui pavilion de băi în stil baroc, folosind un izvor natural din zonă. De aici provine numele parcului. În anul 1764, proprietatea a fost achiziționată de Stanisław August Poniatowski, ultimul rege al Poloniei, care a transformat-o în reședința sa oficială de vară. Sub viziunea sa parcul a fost remodelat complet în stil neoclasic, cu grădini geometrice, lacuri artificiale și canale. Regele organiza aici săptămânal celebrele „Prânzuri de Joi” (Obiady czwartkowe), care reuneau în Palatul de pe Insulă scriitori, poeți, oameni de știință și politicieni de seamă pentru a discuta despre reforme politice, literatură și filosofie.

După pierderea independenței Poloniei, parcul a trecut în proprietatea țarilor ruși, iar în 1918, după restabilirea statului polonez, a fost declarat parc public. Deși în timpul celui de-al Doilea Război Mondial clădirile din complex au fost devastate de incendii provocate de trupele germane, structurile de rezistență au supraviețuit, permițând reconstrucția lor minuțioasă după război.

În parc sunt câteva clădiri deosebite:

1. 1. Palatul de pe Insulă (sau Palatul Łazienki / Palatul de pe Apă): Construit inițial ca pavilion de baie, a fost transformat de Poniatowski într-o reședință neoclasică. Palatul este situat pe o insulă artificială conectată de maluri prin două poduri cu coloane ionice.

2. 2. Amfiteatrul: Situat pe malul lacului din sudul palatului, are o structură inspirată de teatrele antice. Scena se află pe o insulă mică separată de apă, în timp ce gradenele pentru spectatori (cu o capacitate de aproape 1.000 de locuri) se află pe malul opus, fiind străjuite de statuile poeților antici.

Vechea Orangerie (Stara Oranżeria): Construită între 1786 și 1788 pentru a adăposti plante exotice în timpul iernii, clădirea găzduiește astăzi o impresionantă Galerie de Sculptură. Una dintre cele mai frumoase componente ale sale este Teatrul Regal, unul dintre puținele teatre de curte din lemn din sec.XVIII rămase intacte în Europa.

Palatul Myślewicki: O clădire în formă de semicerc, cu un acoperiș distinct de inspirație orientală. A fost inițial concepută ca reședință de protocol pentru membrii curții și oaspeții regali de rang înalt.

Casa Albă (Biały Domek): O vilă de vară construită din lemn și tencuită, unde a locuit temporar Ludovic al XVIII-lea, în timpul exilului său din perioada Revoluției Franceze.

Palatul Belweder: Situat la marginea de vest a parcului, pe o colină, este o reședință prezidențială istorică, servind drept casă pentru numeroase personalităţi, inclusiv pentru mareșalul Józef Piłsudski.

Principalul monument al parcului este Monumentul lui Frédéric Chopin: Proiectat de sculptorul Wacław Szymanowski în stil Art Nouveau, statuia din bronz îl înfățișează pe compozitorul polonez așezat la umbra unui sălcii plângătoare ale cărei ramuri stilizate amintesc de forma unor degete pe claviatură. După 1959, în fiecare duminică din perioada mai–septembrie, se organizează aici concerte de pian, la care participă mii de spectatori.

În plus, aleile parcului sunt presărate cu busturi și sculpturi de inspirație mitologică (precum reprezentări ale Dianei sau ale lui Bachus) care completează decorul boem și romantic.

În apropierea Palatului de pe Insulă se află un cadran solar istoric realizat de astronomul regal în anul 1786. Acesta este susținut de o sculptură ce îl înfățișează pe Satir și funcționează și astăzi, indicând ora exactă în zilele însorite.

Câteva evenimente istorice legate de parcul Lazienski:

1. În anul 1822, una dintre clădirile parcului (numită astăzi Podchorążówka sau Școala de Cadeți) devenise

sediul Școlii de Ofițeri de Infanterie. În seara zilei de 29 noiembrie 1830, un grup de tineri cadeți militari, conduși de sublocotenentul Piotr Wysocki, s-au răzvrătit împotriva dominației rusești. Conspiratorii au ieșit din clădirea școlii și au atacat Palatul Belweder, reședința Marelui Duce Constantin (fratele țarului rus și comandantul forțelor de ocupație). Deși Ducele Constantin a reușit să fugă deghizat, această scânteie din Parcul Łazienki a declanșat Revolta din Noiembrie (sau Războiul Polono-Rus din 1830-1831).

2. În timpul Revoluției Franceze și al ascensiunii lui Napoleon, membrii monarhiei franceze au fost siliți să fugă din țară. Contele de Provence, cel care avea să devină ulterior regele Ludovic al XVIII-lea al Franței, a trăit în exil în Polonia. Între anii 1801 și 1804, acesta a locuit în parcul Łazienki.

3. În anii 1950 și 1960, în plin Război Rece, Palatul Myślewicki din incinta parcului a găzduit primele întâlniri și negocieri oficiale de pace între ambasadorii Statelor Unite ale Americii și ai Republicii Populare Chineze.

4. După înfrângerea Revoltei din Varșovia din 1944, trupele germane au ocupat complexul cu scopul de a-l

distruge. Palatul de pe Insulă a fost stropit cu benzină și incendiat. Germanii au forat mii de găuri în pereții palatului pentru a plasa dinamită și a-l arunca în aer definitiv, însă nu au apucat să execute detonarea înainte de a fi forțați să se retragă de pe front. De asemenea, faimosul monument al lui Chopin a fost complet dinamitat și topit de naziști (fiind reconstruit după planurile originale abia în 1958).

Parcul este faimos şi pentru zecile de păuni care se plimbă liberi pe alei și pe peluze. Pe lângă ei, cam 200 veverițe roșcate – alintate de polonezi cu numele de „Baśka” (de la Barbara), sunt extrem de prietenoase și vin adesea să mănânce nuci direct din palma vizitatorilor. Am mai văzut (şi fotografiat) vulpi.

De asemenea, parcul este faimos pentru numărul mare de specii de ciocănitori: Ciocănitoarea verde (Picus viridis), Ciocănitoarea pestriță mare sau specii mai rare precum Ciocănitoarea neagră. Două perechi de huhurezi trăiesc în mod stabil în parc. Ziua stau ascunși în scorburi adânci, dar noaptea pot fi auziți strigând printre copacii bătrâni.