Castelul Al Razraq, Iordania – 21 martie 2023

        Qasr al Azraq este o aşezare şi o fortăreață (numită şi castel) situate în regiunea de est a Iordaniei într-o oază mare, la aproximativ 80 Km de orașul Amman. Castelul este unul dintre cele mai importante repere istorice din țară și este cunoscut pentru locația sa strategică, aici fiind singura sursă de apă pe aproximativ 12.000 Kmp de zonă deşertică, care se prelungeşte până în Arabia Saudită.

Inițial, castelul era o componentă a fortificaţiilor romane de graniță. Cea mai veche dată certă pentru ocuparea romană a oazei este legată de Septimius Severus (193–211 d.Hr.); iar pentru sit, cea mai veche dată certă sunt inscripțiile găsite aici, dedicate lui Dioclețian și Maximilian (287–305 d.Hr.). O altă inscripție dedicată lui Constantin oferă dovada renovării clădirii la începutul perioadei bizantine. Fiind la intersecția mai multor rute comerciale importante care legau Arabia, Siria și Egipt, castelul Qasr al-Azraq a fost refăcut şi întărit în 1237 d.Hr. de către dinastia Ayyubid, sub conducerea lui Salah al-Din al-Ayyubi (cunoscut sub numele de Saladin). A fost construit din piatră neagră din bazalt, disponibilă în regiune, care a dat cetății o culoare închisă distinctă. În sec.XVI turcii otomani au staționat acolo o garnizoană,

Aici este locul în care TE Lawrence și Sharif Hussein bin Ali s-au stabilit în iarna 1917-1918, în timpul revoltei arabe împotriva turcilor. Lawrence locuia în camera de deasupra intrării sudice.

Castelul este aproape pătrat, cu ziduri de bazalt negru, lungi de 80 m care înconjoară o curte centrală. Zidurile au o grosime de până la 3 m în unele locuri, și sunt prevăzute cu ferestre înguste, cu rol defensiv. Curtea conține o fântână care a fost sursa principală de apă pentru cetate, precum și încăperi folosite în diferite scopuri, cum ar fi depozitare, dormitoare și grajduri.

În mijlocul curții se află o mică moschee, înclinată spre Mecca, din perioada Ayyubid, construită pe ruinele unei biserici bizantine. În colțul de nord-est al curții, o groapă cu scări coboară la fântână – secată la începutul anilor 2000. În colțul de nord-vest sunt ruinele închisorii. La fiecare colț al zidului exterior, există un turn alungit.

Intrarea principală este o uşă de bazalt cu balamale situată în turnul de vest, de aproximativ o tonă, care duce la un vestibul unde se pot vedea sculptate în pavaj rămășițele unui joc de societate. Deşi masivă, uşa se poate mişca foarte uşor (se pare că datorită uleiului de palmier cu care sunt usne balamalele). Ea a fost făcută celebră de Lawrence în cartea “Cei  şapte stâlpi ai înţelepciunii” (Seven Pillars of Wisdom).