Drumul Cuzco – Puno (Peru, 17 noiembrie 2012)

Cunoscut și sub numele de „Ruta del Sol” (Ruta Soarelui), este un traseu de aproximativ 390 Km care traversează Altiplano peruan – podișul înalt al Anzilor. Călătoria durează pân` la 10 ore (în funcţie de opriri) și pleacă de la altitudinea de 3.400 m (Cuzco), urcă până la 4.335 m, ca apoi să coboare spre Puno (3.812 m), pe malul lacului Titicaca.

Principalele puncte atinse:

(i)                 Andahuaylillas – un sat colonial, renumit pentru biserica sa, San Pedro Apóstol (numită şi

„Capela Sixtină a Americii de Sud”). Interiorul este în stil baroc: tavan pictat în stil mudéjar (influență maură), pereți acoperiți integral cu fresce din sec.XVII și altare poleite cu foiță de aur.

(ii)               Pasul La Raya, cu punctul cel mai înalt (4.335 m). Este granița naturală dintre regiunile

Cuzco și Puno. Aici aerul devine rarefiat, iar temperatura scade brusc. O mică piață improvizată oferă haine din lână de alpaca direct de la sursă. Pentru a rezista la aerul rarefiat şi la răul de înălţime (soroche), se recomandă consumul de ceai de coca (mate de coca).

O inscripție uriașă realizată din pietre vopsite în alb, așezate pe pământ, compun cuvântul „APURIMAC”, făcând referire la zeul-munte protector (Apu) sau la râul și regiunea istorică din apropiere.

(iii)             Pucará. Sat reprezentativ pentru cultura cu acelaşi nume, pre-incașă, dezvoltată între 400 î.Hr.și 200 d.Hr.). Este faimos pentru olărit și în special pentru „Toritos de Pucará” – mici tăurași din ceramică pe care peruanii îi pun pe acoperișuri. Tăurașii se pun întotdeauna în pereche pentru a atrage dualitatea și echilibrul (conceptul andin de yanantin). Ei aduc noroc, prosperitate, fertilitate familiei și protejează casa de energiile negative sau de trăsnete.

Aici am avut şansa să asistăm şi la o nuntă peruană.

(iv)             Pe traseu se vizitează şi Templul lui Viracocha de la Raqch'i, pe care l-am postat într-un album separat.